Depistarea și intervenția precoce în bolile neuropediatrice

Perioada de la naștere și până la vârsta de cinci ani este considerată a fi cea mai importantă din punct de vedere al dezvoltării creierului și al transformărilor care au loc, atât fizice, cât mai ales a celor psihologice. Este o etapă crucială de creștere și dezvoltare, deoarece experiențele din timpul acestei perioade pot influența rezultatele pe întreg parcursul vieţii unui individ.

Pentru toți copiii, această etapă construiește fundația pentru învățarea pe întreg parcursul vieţii, prevenind în același timp eventualele întârzieri în dezvoltare și handicap. Pentru copiii care se confruntă cu dizabilități, acesta este un moment vital pentru a asigura accesul la intervenţii care îi poate ajuta să își atingă potențialul maxim. Studiile au arătat că cei care beneficiază de intervenție timpurie ajung să atingă obiectivele propuse într-o perioadă mai scurtă de timp, decât cei care încep mai târziu.

Creșterea și dezvoltarea unui copil sunt monitorizate printr-un parteneriat între părinți și profesioniștii în domeniul sănătăţii. Pentru rezultate optime este necesar ca părinţii să fie familiarizați cu etapele de dezvoltare (lucruri pe care majoritatea copiilor le poate face la o anumită vârstă), urmărind modul în care acesta se joacă, învață, vorbește și acționează, ei fiind primii care pot să tragă un semnal de alarmă dacă acestea nu sunt corespunzătoare.

În general, copiii urmează același model, însă unii se pot dezvoltă mai lent sau în mod care pare diferit față de alţii. Dacă părintele crede că copilul nu se dezvoltă în același ritm sau în același mod ca majoritatea copiilor de vârstă lui, nu are achizițiile corespunzătoare vârstei sau le pierde, cel mai bine este să se adreseze unui specialist (medic de familie, neonatolog,pediatru) pentru a-i explica preocupările pe care le are. Acesta va fi evaluat și probabil supus unor investigaţii suplimentare, pentru a se vedea dacă este vorba despre o tulburare a dezvoltării normale și dacă este necesar să urmeze un program complex de intervenție.

Evaluarea dezvoltării vizează cinci sau șase arii mari de competențe, și anume:

Dezvoltarea motorie urmărește abilități de control, coordonarea și fluența mișcărilor și se referă atât la motricitatea grosieră (coordonarea segmentelor corpului, mișcările mușchilor mari), cât și la motricitatea fină (utilizarea mușchilor mici, ca de exemplu ai degetelor sau fetei)

Dezvoltarea limbajului și comunicării  include atât înțelegerea vorbirii (limbaj receptiv), cât și utilizarea vorbirii (limbaj expresiv) în comunicare. Sunt incluse aici și abilitățile de comunicare non-verbală prin gesturi, mimică, intonație etc.

Dezvoltarea cognitivă include deținerea și utilizarea conceptelor de bază: atenția, memoria, categorizarea și rezolvarea de probleme.

Abilitățile sociale sunt comportamentele învățate și acceptate social, de conformare la normele de grup și valorile sociale specifice mediului cultural în care se dezvoltă copilul, și care îi permit acestuia să se integreze într-un grup și să relaționeze eficient cu ceilalți.

Dezvoltarea emoțională constă în abilitatea de a conștientiza și înțelege atât emoțiile proprii cât și ale celorlalți, precum și în abilitatea de a utiliza emoțiile pentru o funcționare adaptativă eficientă.

Competențele de autonomie personală sunt abilitățile de autoîngrijire, securitate personală și independență în luarea deciziilor la un nivel adecvat vârstei.

• Câteva puncte de reper ale dezvoltării psihomotrice ale copiilor de până la 5 ani, care trebuie avute în vedere în depistarea precoce:
• 0-4 săptămâni: mișcări fără scop, fără un efect anumit; nu are controlul capului, dar poate să îl întoarcă într-o parte; are pumnii strânși; acordă preferențial atenție sunetelor înalte și feminine; sunete ce au calitatea, rata și ritmul bătăilor cardiace cu care s-a obișnuit în uter şi care pot să-l calmeze;
• 2 luni: susține puțin timp capul în poziția pe burtă; nu susține bine capul în poziție șezândă; alert la sunete; zâmbește; urmărește obiecte în mișcare; deschide și închide mâinile.
• 3 luni: mișcă bine membrele; ridică capul cu ușurință; în poziție șezândă cade pe spate; pe burtă, se susține pe antebrațe și coate; se joacă cu mâinile cercetându-le, ascultă vocea și gângurește; începe să „pedaleze”; își mută privirea de la un obiect la altul; reacționează la muzică; împinge din picioare când este așezat pe o suprafață tare; recunoaște obiectele familiare și persoanele, chiar și la distanță.
• 4 luni: ridică capul și înclină toracele; începe să aibă controlul capului la mișcări de răsucire; stă în șezut cu ajutor; reține cu mâna obiecte, se agață de părul și hainele persoanelor de lângă el; gângurește; răspunde zâmbetului prin zâmbet;
• 5 luni: ține capul ridicat fără să-i cadă pe spate; poate să stea în funduleț, sprijinit cu perne, pentru o perioadă mai mare de timp și poate chiar să stea pentru câteva secunde fără sprijin; începe să se întoarcă foarte ușor de pe o parte pe cealaltă, rostogolindu-se; râde zgomotos; se joacă cu o persoană, duce obiecte la gură; poate arăta nemulțumire; pedalează;
• 6 luni: se ridică ajutându-se de încheietura mâinii; ține capul drept când este așezat în funduleț; începe să se târască pe podea; apucă biberonul și-l duce la gură cu ambele mâini; se rostogolește pe spate și pe burtă; distinge chipurile familiare de cel străine; gângurește; întoarce capul către o persoană care râde;
• 7 luni: se ridică în șezând fără ajutor; poate mânca cu degețelele; bea cu cană; ține obiecte în ambele mâini, vocalizează; zgârie.
• 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridică capul, se rostogolește; țopăie; țipă ca să atragă atenția; emite sunete; își privește imaginea în oglindă și se bucură; o preferă pe mama.
• 9 luni: se ridică singur în picioare și face pași laterali în pătuț; se poate ridică în funduleț direct de pe burtică; spune mă-mă, da-da.
• 10 luni: stă bine în șezut, fără sprijin; stă în picioare susținut și merge greoi susținut; mănâncă cu mâna; ascultă ceasul; emite sunete repetitiv; încearcă să recupereze un obiect căzut; reacționează când i se pronunță numele; se poate roți fără să-și piardă echilibrul; se deplasează după jucării; flutură mâna în semn de rămas-bun, bate din palme.
• 11 luni: se ridică singur în picioare, mestecă; își suge degetul; emite două cuvinte cu înțeles; prinde „ca un clește”; manifestă simpatii pentru alte persoane decât mama; stă singur în picioare câteva secunde.
• 12 luni: merge în țarc susținându-se cu o mână; imită în joc; prehensiunea este apropiată de cea a adultului, dar are dificultăți la prinderea obiectelor mici; cooperează la îmbrăcare, întoarce paginile unei cărți, mai multe o dată, bate din palme; apucă cu mâna din poziția târâre;
• 1 an și 6 luni: merge singur; se ridică singur în picioare ajutat; urcă scări; trage linii cu creionul; își scoate singur pantofii; începe să se comporte și opoziţional; aleargă și sare; stă singur pe scaun, unde se urcă prin cățărare; folosește linguriță la masă; poate comunica, ziua, nevoia de a urina; anunță defecația, rareori înainte; imită mama; dispare reacția Landau.
• 2 ani: aleargă fără să cadă; urcă și coboară scările cu ambele picioare pentru o treaptă; deschide ușa; se dă în balansoar; se spală pe mâini; noaptea, micțiunea este controlată rar; vorbește neîncetat; alcătuiește propoziţii scurte; cere mâncare, oliță; folosește pronume; continuă negativismul; ține creionul cu degetele nu în palmă ca și până acum; sare; aruncă mingea păstrându-și echilibrul; trasează linii; face un turn din trei cuburi; împinge sau trage o jucărie după el; se apleacă pentru a ridică un obiect; se ridică fără să se dezechilibreze.
• 3 ani: urcă scara cu câte un picior pentru o treaptă, și coboară cu ambele picioare pentru o treaptă; stă câteva secunde într-un picior; merge cu tricicleta; sare pe loc cu ambele picioare odată; merge cu spatele înainte; aruncă mingea la o distanță de 1,5 m; construiește un turn de 5-6 cuburi; face o tumbă cu ajutor; întoarce pagină una câte una; despachetează un obiect mic; împăturește o hârtie în două; desface și îmbină jucării de asamblat; deșurubează jucării cu filet; face biluțe din plastilină; se îmbracă și se dezbracă singur; merge singur la toaletă; ajută la bucătărie; participă la joc în colectiv; își știe vârsta și sexul; numără până la 10; spune poezii scurte; cunoaște culorile.
• 4 ani: coboară scară cu alternarea picioarelor; poate sta în echilibru pe un picior 4-8 secunde; sare de la o înălțime de aproximativ 10 cm; lovește mingea cu piciorul, în timp ce aceasta se rostogolește spre el; merge pe vârfuri; aleargă 10 pași cu mișcări ale brațelor coordonate alternativ; se dă în leagăn; merge în pas de marș; prinde mingea cu ambele mâini; bate cu ciocanul cinci piese cilindrice fixate într-un suport; completează un incastru cu 3 forme; taie cu foarfeca de-a lungul unei linii drepte lungă de 20 cm cu abateri de 0,5 cm.
• 5 ani : stă într-un picior minim 8 secunde; merge pe vârfuri distanțe lungi; este gata să-și folosească și să-și dezvolte aptitudinile motorii pentru acțiuni mai complicate – scris, desenat, cusut, cântat. Aleargă, schimbă direcția; merge pe bârnă în echilibru; sare înapoi de şase ori; modelează forme din plastilină și le asamblează; decupează de-a lungul unei linii curbe; înșurubează și deșurubează; pedalează tricicletă, întoarce la colț; sare într-un picior de cinci ori succesiv; decupează un cerc cu diametrul de 5 cm; desenează imagini simple; decupează și lipește forme simple; scrie litere de tipar mari, disparate, la întâmplare.

Intervenţia timpurie reprezintă pachetul de măsuri medicale și strategii educaționale ce li se aplică acelor copii la care se identifica condițiile apariției unui tulburări de dezvoltare sau a altor nevoi speciale ce ar putea afecta evoluția lor ulterioară.

[stextbox id=’custom’]

Intervenția timpurie poate fi:

Preventivă – când își propune să prevină apariția problemelor de dezvoltare, prin monitorizarea atentă de către specialiști a copiilor cu risc.

Recuperatorie – când își propune să corecteze tulburările care apar în dezvoltarea copilului;

Programele de depistare și intervenție timpurie se adresează copiilor cu risc crescut de apariție a unor dizabilități în cursul creșterii și dezvoltării, și anume:

– copii cu vârstă gestației sub 32 de săptămâni, greutatea sub 1.500 de grame și indicele APGAR sub 7

– copii ce au necesitat terapie intensivă imediat după naștere sau în perioada internării în maternitate (cei cu detresă respiratorie, asfixie severă, infecţii);

– copii ce au avut complicaţii ale prematurităţii, sângerări la nivelul creierului sau alte afecțiuni ce țin de creier, convulsii, hidrocefalie, hipotonie, crize de apnee;

– orice copil ce prezintă boli congenitale sau boli genetice,

– orice copil la care specialiștii recomandă urmărirea dezvoltării;

– orice copil la care apare o tulburare în oricare dintre ariile de dezvoltare urmărite.

[/stextbox]

Text: Laura Marginean, Medic primar neurologie pediatrică