Cum devenim părinţii părinţilor noştri

În general, în viaţă fiecăruia vine un moment în care ne simţim recunoscători pentru tot ce au făcut părinţii noştri pentru noi şi ne-am dori să le recompensăm cumva toată investiţia lor de energie, răbdare, timp, dragoste şi viaţă în formarea şi creşterea noastră. Deşi ne lovim de „lasă-mă pe mine, că aveţi voi alte lucruri mai importante de care să aveţi grijă!”, am vrea să participăm la starea lor de bine, să îi sprijinim cum putem mai bine, însă financiar nu acceptă ajutor pentru că spun că se descurcă, la medic merg ei periodic şi le-a zis că e bine, medicamentele şi le procura singuri. Totuşi sunt anumite lucruri pe care le putem face pentru îmbunătăţirea sau menţinerea stării de sănătate a persoanelor vârstnice, uneori fără că ele să-şi dea seama. Dr. Bogdan Neacşu, medic primar geriatrie şi gerontologie la Polaris Medical, ne de-a dezvăluit câteva dintre acestea.

Verificarea periodică

În România mulţi pacienţi vârstnici încă merg pe principiul „de ce să merg la medic, pentru că nu mă doare încă nimic!”. Este un principiu nu numai greşit, dar profund nesănătos. Un control sumar periodic făcut de medicul geriatru sau de medicul de familie poate scoate la iveală mici probleme pentru care tratamentul poate încetini evoluţia sau reduce afectarea calităţii vieţii. Acest control periodic ar consta într-o evaluare de laborator cu verificarea glicemiei, funcţiei renale, funcţiei hepatice, profil lipidic, ionogramă; măsurarea tensiunii arteriale şi o evaluare pe aparate făcută de către medic. Medicul de familie întotdeauna vă va sprijini în această acţiune anuală.

Nu le neglijaţi durerile

De multe ori îi auzim zicând „mă doare genunchiul” sau „mă doare spatele” şi de cele mai multe ori cineva, sau chiar ei, adaugă „dar nu se moare din asta”. Ei bine nu este chiar aşa. O durere ce persistă, devenita constantă, chiar dacă nu este de mare intensitate, duce la stare de iritaţie, la insomnie, oboseală cronică, ulterior ducând la depresie şi decompensarea altor boli existente – cardiace sau neurologice. Deci corect ar fi „nu se moare dintr-o durere de picior sau de spate, dar poate să declanşeze alte probleme care să ducă inclusiv la deces”. De aceea cu un control la un medic de Recuperare, Medicină fizică şi Balneologie şi cu tratament adecvat durerea se poate controla eficient şi calitatea vieţii mult îmbunătăţită.

Nu lăsaţi să-şi piardă simţurile

De multe ori, observăm că bunicii noştri nu mai aud, că nu mai văd atât de bine, că mirosul şi gustul le sunt afectate, însă nu facem nimic pentru asta, amânând aproape la nesfârşit acel consult la ORL sau la medicul de familie. Ceea ce nu ştiu multe persoane este faptul că lipsa auzului şi a vederii privează creierul de multă informaţie, îl lasă să se „odihnească” într-o stare de stand by ceea ce în timp favorizează apariţia demenţei. Un simplu aparat auditiv şi o pereche de ochelari corectaţi pe nevoile lui îi permit vârstnicului să reintre în activităţi cotidiene şi să-şi ţină mintea activă, împingând mai departe apariţia demenţei. De multe ori auzim bunicii zicând că mâncarea nu mai e că altă dată, nimeni nu mai găteşte cum gătea bunica în tinereţe. Nu e departe de adevăr ceea ce spun, ei nu mai simt gustul cu aceeaşi intensitate cu care o simţim noi. Cel care mai persistă este gustul sărat, deci sarea este cea care mai dă gust cât de cât mâncării lor şi de aici apare atât de bine cunoscutul exces de sare la vârstnici. Totuşi cu puţin interes putem să învăţăm să preparam mâncarea cu diferite condimente, ierburi mai puternice astfel încât să prindă gust şi pentru ei mâncarea fără să adauge sare în exces.

• Aici puteți adresa întrebări specialiștilor de la Polaris Medical 

Incontinenţa

Este o problema foarte greu de depistat chiar şi de medici, pentru că, de cele mai multe ori, pacientul nu are o legătură atât de strânsă cu medicul încât să îi spună de aşa o problema delicată şi „ruşinoasă”. Totuşi sunt câteva semne care ar putea să va atragă atenţia. Dispariţia frecvenţa la toaletă pe parcursul zilei, trezitul noaptea de mai multe ori sau, nu de puţine ori, chiar mirosul de urină al hainelor, va pot ridică problema unei incontinenţe urinare. Un consult urologic de multe ori poate rezolva sau îmbunătăţi această problema care duce la izolare socială din cauza ruşinii, oboseala prin fracţionarea somnului şi multe alte probleme.

Ţineţi-i departe de depresie

Sunt anumite evenimente în viaţă când trebuie să urmăriţi atent apariţia unei depresii. Unele evenimente nu pot fi evitate – plecarea copiilor de acasă, din oraş, din ţară, pensionarea, vestea unei boli cronice ce îl va însoţi toată viaţa şi un tratament zilnic permanent, decesul partenerului de viaţă. Este bine, pe cât posibil, în aceste momente să aibă sprijinul familiei, al prietenilor şi, dacă este cazul, intervenţia psihologului sau a psihiatrului. Îngrijorător ar trebui să fie nu neapărat apariţia unei depresii după un astfel de eveniment ci persistenţa ei mai mult de câteva luni. Trebuie urmărită periodic evoluţia şi reluarea stilului de viaţă anterior, rutină zilnică, activităţi cotidiene normale pe care ar trebui să reînceapă să le desfăşoare. Semnele unei depresii sunt uneori mai discrete şi, deşi le vedem, nu realizăm că fac parte din tabloul depresiei. Dintre acestea cel mai uşor de observat sunt lipsa zâmbetului, lipsa de implicare în activităţi cotidiene ale familiei de genul întâlniri ale familiei, pregătirea mesei, de asemenea neglijarea propriei persoane ajungând la o igienă precară, bărbaţii nu se mai bărbieresc, neschimbarea ţinutei timp de mai multe zile, freza neîngrijită, lipsa curăţeniei în casă. Aceste mici semnale de alarmă, dacă sunt corectate, pot duce de fapt la reluarea unui ritm cotidian normal – pacientul iniţial este ajutat să îşi facă ordine şi curăţenie în casă, ajutat la igienă personală, chemat la întâlnirile de familie sau mutate întâlnirile familiale chiar la el acasă, apoi după un timp vârstnicul respectiv să înceapă să le facă din nou singur.

Nu–i scoateţi din activitate

Cei mai mulţi tineri au tendinţa să-şi protejeze excesiv bunicii sau părinţii, astfel izolându-i protejaţi într-o cameră, fiind rupţi de evenimentele din jur, de informaţii simple cotidiene, ceea ce pe termen lung nu face altceva decât să favorizeze instalarea demenţei. Lăsaţi-i şi încurajaţi-i să aibă activităţi, să ia parte la activităţile familiei – chiar dacă uneori trebuie refăcute unele lucruri, chiar dacă se enervează sau obosesc. În spaţiul unde îşi petrec timpul e bine să aibă acces la informaţii elementare de genul ziua luna anul în care ne aflăm, un calendar unde să pună ziua în fiecare zi, chiar acces la ştiri cu ajutorul televizorului sau ziarelor. E bine să fie implicaţi în creşterea nepoţilor, este o activitate ce le da un sens în viaţă şi satisfacţii. Încurajaţi să participe la activităţi cu persoane de aceeaşi vârstă şi cu aceleaşi activităţi – cluburi ale pensionarilor, activităţi de voluntariat ale pensionarilor, excursii. Participarea la slujba religioasă poate fi un moment important de socializare pe lângă aportul spiritual important pe care îl are. Câteodată şi faptul că are cu cine să se certe sau contrazică este un lucru benefic, în ciuda aparenţelor.

Statutul de copil este un statut privilegiat, cineva are grijă de tine, te apreciază, se mândreşte cu reuşitele tale şi te iubeşte necondiţionat. Se zice că, indiferent de vârstă, suntem copii, atâta timp cât avem părinţi, aşa că prin mici trucuri, puţină atenţie şi interes putem să ne „prelungim copilăria”.