Copilul tău se dezvoltă normal ?

Naşterea unui nou copil este un eveniment important, o schimbare majoră în viaţă. Un moment de mare speranţă, de bucurie şi sărbătoare. Dar ce se întâmplă atunci când acest nou copil are probleme de sănătate? Ce se întâmplă dacă există întrebări cu privire la nevoile speciale pe care acest copil le poate avea? Cine-l poate ajuta?

Dr. Laura Mărginean, medic primar specialist în neurologie pediatrică la Polaris Medical, explică aspectele pe care părinţii trebuie să le ia în considerare pentru a se putea asigura că asigură o dezvoltare normală a copiilor lor.

Creşterea şi dezvoltarea unui copil sunt monitorizate printr-un parteneriat între părinţi şi profesioniştii în domeniul sănătăţii. Pentru rezultate optime, este necesar ca părinţii să fie familiarizaţi cu etapele de dezvoltare (lucruri pe care majoritatea copiilor le poate face la o anumită vârstă), urmărind modul în care acesta se joacă, învaţă, vorbeşte şi acţionează, ei fiind primii care pot să tragă un semnal de alarmă dacă acestea nu sunt corespunzătoare.

În general, copiii urmează acelaşi model, însă unii se pot dezvolta mai lent sau într-un mod care pare diferit faţă de alţii. Dacă părintele crede că copilul lui nu se dezvoltă în acelaşi ritm sau în acelaşi mod ca majoritatea celor de vârsta lui, nu are achiziţiile corespunzătoare vârstei sau le pierde, cel mai bine este să se adreseze unui specialist (medic de familie, neonatolog, pediatru / neuropediatru), pentru a-i explica îngrijorările pe care le are. Acesta va fi evaluat şi probabil supus unor investigaţii suplimentare pentru a se vedea dacă este vorba despre o tulburare a dezvoltării normale şi dacă este necesar să urmeze un program complex de intervenţie.

 Evaluarea dezvoltării vizează cinci sau şase arii mari de competenţe, şi anume:

• Dezvoltarea motorie urmăreşte abilităţi de control, coordonare şi fluenţă a mişcărilor şi se referă atât la motricitatea grosieră (coordonarea segmentelor corpului, mişcările muşchilor mari), cât şi la motricitatea fină (utilizarea muşchilor mici, că de exemplu ai degetelor sau feţei)
• Dezvoltarea limbajului şi comunicării include atât înţelegerea vorbirii (limbaj receptiv), cât şi utilizarea vorbirii (limbaj expresiv) în comunicare. Sunt incluse aici şi abilităţile de comunicare non-verbală prin gesturi, mimică, intonaţie etc.
• Dezvoltarea cognitivă include deţinerea şi utilizarea conceptelor de bază: atenţia, memoria, categorizarea şi rezolvarea de probleme.
• Abilităţile sociale sunt comportamentele învăţate şi acceptate social, de conformare la normele de grup şi valorile sociale specifice mediului cultural în care se dezvoltă copilul şi care îi permit acestuia să se integreze într-un grup şi să relaţioneze eficient cu ceilalţi
• Dezvoltarea emoţională constă în abilitatea de a conştientiza şi înţelege atât emoţiile proprii, cât şi ale celorlalţi, precum şi în abilitatea de a utiliza emoţiile pentru o funcţionare adaptativă eficientă.

Competenţele de autonomie personală sunt abilităţile de autoîngrijire, securitate personală şi independenţă în luarea deciziilor la un nivel adecvat vârstei.

Primii ani din viaţă sunt consideraţi a fi cei mai importanţi din punct de vedere al dezvoltării creierului şi transformărilor care au loc, atât fizice şi mai ales psihologice. Reprezintă o etapă crucială de creştere şi dezvoltare, deoarece experienţele din timpul acestei perioade pot influenţa rezultatele pe întreg parcursul vieţii unui individ. Pentru toţi copiii, această etapă construieşte fundaţia pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, prevenind în acelaşi timp eventualele întârzieri în dezvoltare şi handicap. Pentru copiii care se confruntă cu tulburări de dezvoltare, acesta este un moment vital pentru a asigura accesul la intervenţii care îi poate ajuta să îşi atingă potenţialul maxim. Studiile au arătat că cei care beneficiază de intervenţie timpurie ajung să atingă obiectivele propuse într-o perioadă mai scurtă de timp decât cei care încep mai târziu.

Intervenţia timpurie reprezintă pachetul de măsuri medicale şi strategii educaţionale ce se aplică acelor copii la care se identifica condiţiile apariţiei unor tulburări de dezvoltare sau a altor nevoi speciale ce ar putea afecta evoluţia lor ulterioară.

Intervenţia timpurie poate fi:

Preventivă – când îşi propune să prevină apariţia problemelor de dezvoltare, prin monitorizarea atentă de către specialişti a copiilor cu risc.

Recuperatorie – când îşi propune să corecteze tulburările care apar în dezvoltarea copilului.

 

[stextbox id=’custom’]

ŞTIAŢI CĂ:

Care sunt copiii cu risc crescut de apariţie a unor dizabilităţi în cursul creşterii şi dezvoltării?

• copiii născuţi prematur, înainte de 32 de săptămâni, cu greutatea sub 1.500 de grame şi indicele APGAR sub 7;
• copiii care au necesitat terapie intensivă imediat după naştere sau în perioada internării în maternitate (cei cu detresă respiratorie, asfixie severă, infecţii);
•  copiii care au avut complicaţii ale prematurităţii, sângerări la nivelul creierului sau alte afecţiuni ce ţin de creier, convulsii, hidrocefalie, hipotonie, crize de apnee;
•  orice copil care prezintă boli congenitale sau boli genetice;
•  orice copil la care specialiştii recomandă urmărirea dezvoltării;
•  orice copil la care apare o tulburare în oricare dintre ariile de dezvoltare urmărite.

[/stextbox]

• Aici puteți adresa întrebări specialiștilor de la Polaris Medical