Soarta Cuprom, la mâna creditorilor

Din cei peste 2.000 de angajaţi ai fabricii de la Zalău, în prezent mai lucrează acolo doar 72

Soarta celui mai mare procesator de cupru din România, Cuprom, care deţine o unitate de producţie la Zalău şi una la Baia Mare, închisă nu demult, a fost lăsată la decizia celor aproximativ 200 de creditori ai societăţii. Tribunalul Bucureşti, pe rolul căruia fusese înregistrat încă în 2008 dosarul de insolvenţă al Cuprom, a decis să lase decizia cu provire la viitorul societăţii pe seama creditorilor. Lista creanţelor a fost predată administratorului societăţii, omul de afaceri Horea Simu, care a decis să nu propună creditorilor falimentul, ci reorganizarea. Planul de reorganizare a fost predat administratorului judiciar al societăţii, BDO Business Restructuring SPRL, şi este public începând de luni, 29 iulie.

„Numerarul obţinut din dezmembrarea companiei şi vânzarea echipamentelor în piaţa second – hand este evident mai mic decât numerarul care poate fi generat pentru acoperirea creanţelor creditorilor în cazul în care compania continuă să funcţioneze”, se precizează în plan. Mai mult, administratorii societăţii spun că varianta falimentului ar avea „consecinţe economice negative evidente, luând în considerare faptul că Cuprom este una dintre cele mai mari companii din Nord – Vest, cel mai mare procesator de cupru din ţară”.

Consecințele planului de reorganizare, neclare

Potrivit liderului sindical  Ștefan Boros, consecinţele acestui plan de reorganizare asupra fabricii de la Zalău, cândva una dintre cele mai mari şi cele mai prospere din judeţ, nu sunt clare încă, dar cert este că simplu fapt că avem de-a face cu un plan de reorganizare şi nu cu un faliment este un câştig pentru cei 72 de muncitori care au mai rămas în unitatea de producţie din oraş. „Pentru noi este o mană cerească faptul că există un plan de reorganizare”, ne-a declarat liderul sindical, precizând că documentul mai are de trecut peste câteva hopuri. Mai întâi, el se va afla în dezbatere publică timp de 30 de zile, perioadă în care creditorii îl vor putea studia şi propune eventuale amendamente. După aceea, el va fi supus aprobării adunării creditorilor, adunare din care fac parte, pe de-o parte, salariaţii şi foştii angajaţi ai societăţii, care mai au de recuperat diverse sume de la fostul angajator, dar şi mai multe bănci comerciale şi firme cu care Cuprom s-a aflat în relaţii contractuale.

După cum precizează Boros, aprobarea de către adunarea creditorilor a planului nu înseamnă că, în mod automat, Cuprom a scăpat de probleme. „Dacă societatea nu respectă planul de acţiuni, administratorul judiciar sau creditorii pot să ceară în orice moment falimentul”, explică el. Există, bineînţeles, şi varianta neaprobării de către adunarea creditorilor a planului de reorganizare, situaţie în care în termen de 45 de zile se declară falimentul.

Privatizare nereuşită

Cuprom, cunoscută ca şi „Emailaţi” sau „Elcond”, a fost una dintre cele mai mari fabrici din Zalău şi cel mai mare producător de conductori emailaţi de cupru din ţară. Declinul a început cu indienii de la Allied Deals, o firmă din Marea Britanie ce a cumpărat 51 la sută din acţiunile fabricii de la Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) în 1999, pentru ca, în scurt timp, printr-o majorare de capital, să ajungă la 94 la sută. Când în 2002 firma din Anglia, transformată între timp în RBG Resources, a început să aibă probleme financiare, pe fir a intrat un lichidator din Olanda, care a vândut Elcondul unei asocieri de firme cu sediul în Cipru. Noii proprietari au ales o firmă din Bucureşti, Nordexon Manufacturing SRL, pentru a le administra afacerile din România – adică fabrica din Zalău şi uzina „Phoenix” din Baia Mare.

Administratorii desemnaţi de proprietari au înfiinţat o nouă firmă, numită SC Cuprom SA, cu sediul în capitală. După cum se arată într-o plângere penală adresată de un grup de acţionari minoritari Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin „inginerii” economice Elcondul a ajuns să fie dator vândut noului Cuprom, astfel încât în 2004 toate activele Elcondului au fost transferate Cupromului, în contul unei datorii despre care acţionarii spun că nu a existat niciodată.

În tot acest timp, peste 90 la sută dintre angajaţii societăţii au fost disponibilizaţi iar secţiile închise rând pe rând. De la aproximativ 2.200 de angajaţi, cât avea fabrica în vremurile ei bune, când era una dintre cele mai mari fabrici de profil din ţară şi unul dintre principalii stâlpi ai economiei judeţului, ea funcţionează acum, la cote de avarie, cu 72 de lucrători. Dintre toate secţiile fabricii, una singura nu a fost încă oprită – cea de trefilare.