„Acasă, ca demult”. Casele ce păstrează poveşti vechi de un secol

Patru case vechi din Sălaj, restaurate printr-un proiect al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj cu bani de la Administraţia Fondului Cultural Naţional, au fost inaugurate săptămâna acesta, ele urmând ca, de acum, să fie introduse în circuitul turistic.  Proiectul, intitulat “Acasă, ca demult”, cu o finanţare de 50.560 de lei de la AFCN, este primul de acest gen din România şi asta deoarece toate casele incluse în proiect au proprietari, care pe parcursul derulării proiectului vor fi instruiţi astfel încât să le poată oferi celor care le vor trece pragul reconstituiri ale vieţii arhaice din Sălajul de altădată. Mai mult, iniţiatorii acestui proiect îşi doresc ca turiştii care vizitează aceste gospodării să fie implicaţi în tot felul de activităţi specific zonei, dar şi să poată servi masa cu produse tradiţionale.

Prima casă inaugurată a fost cea lui badea Ioan din Buciumi. La eveniment a participat, luni, 28 octombrie, Ionică Pârvu, directorul Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, instituţie ai căror formatori i-au învăţat pe proprietarii caselor, dar şi pe alţi membri ai comunităţilor respective, cum să îşi păstreze şi să îşi promoveze valorile locale.

După cum se arată şi în prezentarea proiectului, casa lui badea Ioan (Ştirb Ioan) din Buciumi a fost construită pe banii bunicului acestuia, Ştirb Simion, între anii 1928 – 1929. Acesta se întorsese din America şi l-a angajat pe meşterul Negrean Nicolae (naşul părinţilor lui badea Ioan), tot din Buciumi, să-i construiască o casă nouă, pe locul vechii case. În această casă au locuit trei generaţii: bunicii lui Ştirb Ioan, Ştirb Simion şi Ştirb Gripina, între 1929 şi 1978; părinţii lui, Ştirb Traian şi Ştirb Cristina; şi Ştirb Ioan cu soţia, Ştirb Ileana. Ştirb Ioan s-a născut în 1927 şi, până când s-aînsurat, în 1948, a locuit cu bunicul (bunica, Gripina, murise în 1944, în acelaşi an în care moare un frate lui Ioan, în vârstă de 4 ani), cu tata şi mama lui. În 1948 se mută cu soţia la socrii lui, dar se întoarce acasă în 1980. Aici îşi creşte cele trei fete, dintre care una îi moare în 2002, un an după moartea soţiei lui. Din 2002 este singur; din când în când îl mai vizitează fiicele şi nepoţii.

Bunicii şi părinţii lui, ca majoritatea locuitorilor din Buciumi, au fost agricultori şi crescători de animale (cai, vaci, bivoli, porci, păsări de curte).

Casa – situată la aprox. 50 m de drumul principal – este construită din lemn de gorun, adus din Dealul Porumbului, şi lipită cu pământ. Ţiglele pentru acoperiş au fost aduse de tatăl său din Jimbolia. Fundaţia este din piatră. Casa are pivniţă, în care ţineau cada pentru curechi (varză), cartofi, mere etc.Lungim ea casei este de 13 m, lăţimea de 6 m, iar înălţinea de 3 m. Ţărnaţul(prispa), din lemn, este situat pe partea de răsărit a casei şi are lungimea acesteia şi lăţimea de 1 m. Din tărnaţ, printr-o uşă de lemn, ajungem în tindă(hol) şi din acesta în cele două camere ale casei: cea din stânga cu dimensiunile de 5/6 m, iar cea din dreapta 5/4 m. Camera din stânga are cuptor din cărămidă, funcţional şi în prezent. Pe pereţi sunt atârnate blide tradiţionale, o oglindă mare, veche, cu rame late de lemn. Au existat şi icoane, 16 la număr, 4 dintre ele fiind pictate pe sticlă la mănăstirea Nicula, dar, se plângea badea Ioan: „pă tăte le-or luat fetele aste”. Fiecare cameră are câte 4 ferestre, cu structura de lemn, rămase neschimbate din 1929.

Marţi, a venit rândul unor case bătrâneşti din Cizer şi Iaz să fie inaugurate, la eveniment participând, de data aceasta, şi preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, Tiberiu Marc.

În Cizer, a fost inaugurată casa lui Fănuţă, ridicată în 1886, şi care avea acoperiş de paie, până în 1922, când, după relatarea localnicei Florica Cristea, i s-a maiadăugat o cameră şi locatarii „o mărs la lucru la Jimbolia pentru ciripuri (ţiglă)” pentru un acoperiş nou.

„Casa lui Fănuţă este construită din piatră de râu, lemn, pământ şi ţigle; e văruită cu mieriu (albastru), are herede (prispă) cu vraniţă (poartă) şi şoşi (stâlpi) din lemn. Interiorul ei cuprinde trei încăperi: târnaţul (prispa), tinda şi camera propriu – zisă, pardosite cu pământ bătut, murluit (lipit) cu tină. În tărnaţ se intră pe două pietre, apoi se deschide vraniţa sau roşteiul şi se trece peste o grindă groasă numită talpa casei, pe care sunt prinse rude folosite, unele la uscat rufe, altele la uscat legume sau fructe. În tindă intrăm printr-o uşă din lemn masiv şi aici ne atrag atenţia: o laviţă pe capre de lemn, o masă cu poliţă, un pat de lemn umplut cu paie, rudele pentru haine, grinzile de care se atârnă fructe uscate, struguri, leasa pentru caş, scara de urcat în pod; sub scară: cofe din lemn, oale de pământ şi gozarul (făraşul) pentru scos gozol (murdăria) din casă”, este descrisă casa de Florica Criste.

„În cameră, de pereţi atârnă, pe sub pod, un şir de blide, căni şi ulcele; pe pereţi: un peretar din lână, şterguri cu şire înguste, icoane, o oglinda. Pe grinda casei se ţin cărţi, sâta (sita) cu tăiţăi, cutia cu unelte decusut şi dohanul (tutunul); pe laviţa de lângă uşă se ţine oala de lut cu plantebinecuvântate; pe paturi: lipideauă (cearceafuri), ţoale din lână, perini lungi cu fund şi pătrate; geamurile au perdele de umbră”, continuă localnica.
„În casa lui Făniţă se mai toarce, se îndrugă fuior de cânepă, caiere de lână, se ţese la război (pânză, lipideauă, saci, feţe de masă, preşuri), se vopsesc textile cu vopsele naturale din plante, se cos şi se ornează costume populare, se realizează podoabe din mărgele şi muruna cu oglinzi (specifică zonei). În gospodărie se fac garduri din nuiele, se cultivă grădina fără a se folosi chimicale, se cresc orătănii (găini ouătoare şi de carne, prepeliţe, gâşte americane) şi mamifere (cai, capre, porci, iepuri), se îngrijesc pomii fructiferi, se ciopleşte lemnul. În gospodărie se prepară şi se folosesc pentru hrană:pâinea de casă, compoturile, gemurile, murăturile, făina pentru mămăligă, fasolea, cartofii, zarzavaturile, legumele, pastele făinoase, ouăle, brânza de capră, carnea de porc, pasăre şi iepure”, dezvăluie ea.

Tot marţi a fost inaugurată şi o casă din Iaz, cunoscută sub numele de Casa Birăiţii. Casa a fost construită la începutul anilor 1900 iar cel care a construit casa, Lupou Dumitru, a fost primar al comunei Plopiş timp de 25 de ani consecutiv. Casa este denumită Casă Birăiţii deoarece în limba maghiară la primar i semai spunea şi birău, iar acesta decedând, oamenii îi spuneau soţiei văduve birăiţă.

În anul 1944, în această casă s-a instalat comandamentul germen, în jur de şase luni, format din trei ofiţeri care aveau legătură telefonică cu Primăria Plopiş şi cu aerodromul din Pădurea Lapiş. După retragerea lor, a rămas ca amintire de la ei o oală nemţească, în care s-a mai gătit .

În anul 2012, Casa Birăiţii a fost cumpărată de familia Bodea Alexandru şi relocată la nr.63, în perimetrul Muzeului Ligiei Alexandra Bodea.

Casa Culii Drenului, a patra casă tradiţională din proiect

Singura casă neinaugurată încă este Casa Culii Drenului din Pria (comuna Cizer). Este o casă din lemn, cu fundaţie de piatră adusă din Baie (de la poalele Măgurii Priei, 996 m, cel mai înalt punct al Munţilor Meseş). Casa Culii Drenului este aşezată în centrul satului Pria, la nr.131, în apropierea Bisericii şi a şcolii, lângă drumul principal ce străbate localitatea, pe malul drept al Pârâului Brăduleţ, în apropierea vărsării acestuia în Valea Priei (lângă podul lui Fanu Lichii).