Miriam Seraia: „Când am ajuns în Londra am avut un șoc emoțional imens”

Sunt tineri, ambiţioşi şi tobă de carte. Vorbim despre studenţii români de pe mapamond care au avut curajul şi perseverenţa de a-şi urma pasiunea pentru studiu şi visele în cele mai diferite puncte de pe glob. Transilvania Reporter îşi propune să vă prezinte săptămânal în cadrul campaniei „Români în amfiteatrele lumii” poveştile de viaţă, pasiunile şi realizările celor mai valoroşi şi premiaţi tineri români, care studiază la unele din cele mai prestigioase universităţi din lume sau care au ales să înveţe în locuri dintre cele mai surprinzătoare pentru a-şi lărgi orizontul şi experienţa de viaţă.

Miriam Seraia este din Cluj-Napoca. Are 21 de ani și studiază psihologia în Anglia, în cadrul City University London. Pe perioada liceului a obținut o bursă integrală care i-a permis să studieze în cadrul Transylvania College, cu toate că a aflat de examen doar cu o zi înainte. Miriam și-a dorit își continue studiile în afara țării. Și de această dată, norocul i-a surâs. Însă, pentru a putea avea un trai decent în Anglia, tânăra lucrează. Se descrie ca fiind o fire curioasă, care își ocupă timpul liber citind, vizionând filme sau scriind. În curând îți va lansa prima carte scrisă în limba engleză. „Alternez între a fi o introvertită tăcută și o comediantă gălăgioasă” ceea ce, spune ea, îi induce în eroare pe majoritatea celor care intră cu ea în contact.  

Reporter: Ai ajuns să studiezi în cadrul Transylvania College pentru că ți-ai dorit întotdeauna o altfel de educație și pentru că ai admirat școala britanică. Ne poți povesti puțin cum s-a întâmplat? Când anume te-ai decis să aplici pentru bursa care îți permitea să studiezi în cadrul celui mai râvnit liceu din Cluj?

Miriam Seraia: Eram ori în luna aprilie la sfârșit sau la început de mai, nu mai știu sigur. Se apropia momentul în care trebuia să decid la ce liceu voi merge. Profesoara de engleză, care îmi era și dirigintă, a aflat de un concurs de cultură generală care se desfășura la „Școala internațională”. Până în momentul respectiv eu nici nu auzisem de această școală. Când am ajuns acolo și am aflat că elevii fac orele în engleză și că totul decurge ca într-o școală britanică, am rămas uimită. Îmi doream foarte mult să merg la facultate în SUA sau Anglia, și visam să îmi petrec și anii de liceu într-o astfel de școală. În săptămâna respectivă am sunat să aflu cum se poate aplica, însă văzând prețul școlarizării mi-am dat seama că nu îmi permiteam financiar. Am fost informată de programul de burse și de faptul că testele pentru engleză și matematică erau chiar a doua zi. Mi-am spus că ce va fi va fi și am mers fără niciun fel de pregătire.

Reporter: Ce au spus părinții tăi când au aflat că ai obținut bursa integrală?

Miriam Seraia: Sunt unica fiica. Locuiesc cu mama și bunica de când aveam trei ani. Pe tatăl meu nu l-am văzut din copilărie. A fost o bucurie imensă pentru ele reușita de a obține ceea ce îmi doream și ce era mai bun din punct de vedere al educației pentru mine.

Reporter: Cum a fost experiența în cadrul Transylvania College? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Ce materii ai studiat, pe ce anume te-ai axat în timpul liceului?

Miriam Seraia: A fost una normală. Desigur că au existat diferențe pentru mine venind de la o școală de cartier, însă nu pot să spun că a fost un șoc prea mare. Ce mi-a plăcut cel mai mult … au fost colegii mei. Deși aveam caractere diferite și deși în cadrul școlii existau multe „bisericuțe”, eram uniți. În primii doi ani de liceu am studiat mai multe materii, de la matematică până la engleză, însă în clasele a 11-a și a 12-a m-am axat pe psihologie, limba si literatura spaniolă și sociologie.

Reporter: Știu că pe perioada liceului ți-ai asumat mai multe roluri de leadership. Ce ne poți povesti despre acest aspect?

Miriam Seraia: Am făcut parte din multe echipe de leadership, de la ambasadori până la „form captain”, adică șefa clasei. A fost o experiență importantă pentru că mi-am dezvoltat latura de diplomație, de lucru în echipă, de a delega și tria oamenii pentru diferite sarcini. Am învățat totodată să fiu foarte grijulie cu modul în care îmi manageriez timpul.

Reporter: În prezent studiezi în cadrul City University London. După ce ai aplicat, ai primit o ofertă condiționată de notele de la examenele finale din timpul liceului, ofertă care a fost comutată ulterior în ofertă necondiționată, cel care ți-a revizut lucrarea fiind impresionat de tine. Cum anume i-ai convins? Cu ce crezi că i-ai impresionat?

Miriam Seraia: Hmmm… eseul meu personal și scrisoarea de recomandare au făcut „o echipă” pe cinste. Cred că modul în care s-au completat, a contat mult. Însă sunt sigură că ceea ce am avut de spus despre mine însămi a avut cea mai mare greutate. Sunt o persoană atipică și cred că au fost curioși cum anume va fi combinația dintre personalitatea mea și cursul ales. Plus că în concluzie am spus ce așteptări am de la viitor, și cred că a contat și acel grad de curiozitate din partea lor, „Va reuși? Hai să vedem”.

Reporter: Simți că ai ieșit de pe băncile școlii pregătită pentru viață?

Miriam Seraia: Nu. Când am ajuns în Londra am avut un șoc emoțional imens. Venisem cu £800 în buzunar, bani care trebuiau să îmi ajungă pentru chirie, transport și mâncare până mi-am găsit un loc de muncă. A fost o discrepanță între tot ceea ce cunoșteam în România, unde nu munceam pentru banii mei, și ceea ce am descoperit aici, fiind pe cont propriu. Mama și bunica nu își permiteau să mă ajute financiar deloc. Am ajuns față în față cu visul meu, însă totul părea să îmi fie împotrivă. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al unor oameni minunați care și-au deschis inima pentru mine, am izbutit și pe când am crezut că toți banii s-au dus, mi-am găsit un loc de muncă.

Reporter: După ce criterii ți-ai ales universitatea?

Miriam Seraia: Am căutat care sunt cele mai bune universități în domeniul psihologiei și al științelor sociale în Londra. Știam clar că îmi doresc să vin în capitală. În funcție de rangul statistic și de cerința notelor am și setat ordinea facultăților pe lista mea.

Reporter: Ai știut întotdeauan că dorești să urmezi o universitate în afara țării sau ai luat în calcul și posibilitatea de a rămâne la studii în România?

Miriam Seraia: Doream să plec din România de mult timp. Nu mă regăseam pe mine acolo. Sunt o fire foarte diferită și nu simțeam că pot să fiu eu însămi în țara natală. România este o țară superbă, dar deocamdată nu este locul meu. Sunt într-o perioadă de tranziție. Cine știe ce va urma la finalul studiilor? Nu îmi impun limite.

Reporter: Cum este sistemul de învățământ din Anglia? Este cum te-ai așteptat?

Miriam Seraia: Într-o oarecare măsură, da. Se axează foarte mult pe studiul individual și pe cercetare amănunțită.

Reporter: În ce condiții te-ai întoarce în România?

Miriam Seraia: Poate dacă mă căsătoresc și soțul meu propune să încercăm pentru un timp să locuim acolo, sau dacă ar exista ceva circumstanțe extraordinare prin care ar fi vorba să mă întorc. Altfel nu cred să revin.

Reporter: De ce îți este cel mai dor când te gândești la România?

Miriam Seraia: Familia, animăluțele de casă și locurile pe unde am petrecut momente frumoase cu oamenii speciali din viața mea. Dar pentru asta s-au inventat vacanțele.

Reporter: Te-ai simțit vreodată discriminată pentru că ești româncă?

Miriam Seraia: Nu. De obicei nici nu își dau seama că sunt din România. Majoritatea presupunerilor sunt că aș fi cehoslovacă, libaneză sau italiancă. Deși s-a întâmplat o singură dată, după referendumul Brexit, când o clientă  a venit și ne-a spus mie și șefului meu, care este de altă origine de asemenea, că deși îi suntem simpatici, a votat să plecăm din țară. Nu pot spune că m-a șocat, dar cu siguranță a fost cireașa de pe tort în ziua respectivă.

Reporter: Urmărești ce se întâmplă în țară?

Miriam Seraia: Da. Sunt cu sufletul alături de români și îmi și dau cu părerea pe Facebook. Am fost întrebată dacă voi merge la proteste, în perioada în care am petrecut un scurt concediu în țară, dar nu am participat. Din punctul meu de vedere, nu datorez nimănui nimic: îmi plătesc taxele și datoriile în Anglia, care până la urmă m-a ajutat măcar cu împrumutul pentru universitate, în contrast cu România care nici măcar nu oferă un ajutor social pentru părinții singuri. În schimb, cei care au un viitor acolo cu siguranță au datoria de a lupta pentru el.

Reporter: Crezi că Brexitul te va afecta în vreun fel, în viitor?

Miriam Seraia: Având în vedere că deja am permis de muncă de mai mult de un an, am un domiciliu stabil, un job, studiez și doresc să îmi lansez cariera aici, nu văd de ce m-ar afecta.

Reporter: Ce pasiuni ai?

Miriam Seraia: Sunt scriitoare. Îmi consumă o mare parte din zi. De multe ori, în timp ce am o discuție, sau merg spre casă, creez situații pentru personajele mele. În luna aprilie sau mai a acestui an îmi voi publica prima carte. Va fi scrisă însă în limba engleză. De asemenea, iubesc să citesc, să fac sport, să ascult muzică și să merg la cinema.

Reporter: Cum arată o zi din viața ta?

Miriam Seraia: Ma trezesc, iau micul dejun și mă pregătesc pentru serviciu. Umblu pe jos pentru a economisi banii de transport, și petrec acel timp ascultând muzică sau meditând. În momentul de față, lucrez ca barista și chelneriță la un restaurant în vestul Londrei. După o tura de șapte sau opt ore, pornesc înapoi spre casă, unde studiez sau scriu. Seara, gătesc împreună cu colega de apartament, după care petrecem un pic de timp povestind sau vizionând un film împreună.

Reporter: Ce planuri de viitor ai?

Miriam Seraia: Visul meu este să ajung să îmi câștig traiul din cărțile pe care le voi publica, însă între timp mă bucur de flexibilitatea oferită de Londra. Din cauza că mai am un an de studiu, sunt nevoită să am joburi cu program flexibil. Însă, la finalizarea licenței sunt sigură că voi găsi o slujbă interesantă cu normă întreagă care să vină în completarea personalității mele colorate.