Ultimul capitol: scriitori care au ales sinuciderea

Se spune adeseori că există o limită fină între geniu şi nebunie, sau că geniile sunt „neînţelese”. De cele mai multe ori găsim măcar un sâmbure de adevăr în aceste afirmaţii. Puţine dintre marile personalităţi ale omenirii, indiferent de domeniul în care au activat, au fost apreciate la justa valoare şi sprijinite în timpul vieţii. Iar dacă vorbim strict despre scriitori, lucrurile se complică şi mai mult, pentru că ei trăiesc un etern conflict atât cu publicul, pe care speră să îl impresioneze, dar şi cu ei înşişi – pentru că autorul este cel mai acerb (auto)critic. Aşa se face că majoritatea scriitorilor mari au avut parte de un sfârşit violent, prematur sau trist. Câţiva dintre ei au ales să îşi încheie singuri socotelile cu viaţa, după propria voinţă.

Ernest Hemingway

Cu siguranţă, cel mai celebru sinucigaş din tagma scriitorilor este Ernest Hemingway. Scriitorul american cunoscut pentru romane ca “Bătrânul şi marea” sau “Pentru cine bat clopotele” a primit recunoaştere în timpul vieţii, fiind răsplătit atât cu un premiu Pulitzer, cât şi cu un premiu Nobel pentru Literatură (1954).

Născut pe 21 iulie 1899, Hemingway a avut o viaţă plină de aventuri. A fost jurnalist şi scriitor, a participat la cele două războaie mondiale şi la Războiul Civil Spaniol, s-a prăbuşit de două ori cu avionul şi a fost însurat de patru ori. Rănile căpătate în urma războaielor, a celor două prăbuşiri cu avionul şi a accidentelor auto în care a mai fost implicat i-au deteriorat semnificativ sănătatea, astfel că spre sfârşitul vieţii avea dureri mari, care se adăugau unei depresii.

A fost supus inclusiv terapiilor cu electroşocuri, pe care le suporta foarte greu: “Ce nu ştiu aceşti doctori despre scriitori… Şi cum îi afectează electroşocurile… Care e scopul pentru care mi-aş distruge capul şi mi-aş şterge memoria, care sunt esenţiale pentru mine?“. Soţia lui, Mary, l-a convins să accepte acest tratament, după ce îl găsise cu puşca în mână, gata să se sinucidă. În final, pe 2 iulie 1961, Hemingway s-a împuşcat în cap cu arma sa favorită, cu doar câteva zile înainte să împlinească 62 de ani. Soţia lui, Mary, a declarat că arma s-ar fi descărcat accidental, în timp ce scriitorul o curăţa. Până la urmă a recunoscut adevărul, mai ales că suicidul nu era ceva neobişnuit în familia lui Ernest Hemingway: tatăl scriitorului, sora şi fratele său, dar şi nepoata lui s-au sinucis.

Virginia Woolf

Virginia Woolf, pe numele real Adeline Virginia Stephen, s-a născut pe 25 ianuarie 1882, la Londra. A fost scriitoare, eseistă şi editor, cu o carieră ce poate fi considerată de succes. Era una dintre figurile importante ale epocii, în rândul intelectualilor şi al scriitorilor londonezi. Însă puţini ştiau că Virginia Woolf a luptat ani la rând cu depresia – astăzi se crede că ar fi suferit de tulburare bipolară. Cea mai cunoscută carte a sa, ”Mrs. Dalloway”, este un roman complex care tratează teme precum existenţa umană, instabilitatea psihică, homosexualitatea, feminismul.

Propria instabilitate psihică o făcea pe scriitoare foarte sensibilă la întâmplările şi reacţiile din jurul său. Astfel, ea s-a afundat şi mai mult în depresie după ce un prieten al său, Roger Fly, ar fi primit cu răceală biografia pe care i-o scrisese Woolf. Apoi, casa scriitoarei din Londra a fost distrusă în timpul raidurilor germane din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Virginia Woolf tocmai terminase romanul ”Between the Acts”, iar depresia o împiedica să lucreze. Pe data de 28 martie 1941, şi-a îmbrăcat paltonul, a umplut buzunarele cu pietre şi a intrat în râul Ouse din apropierea casei sale, înecându-se.

Sylvia Plath

Sylvia Plath a fost una dintre cele mai influente voci ale poeziei secolului 20. S-a născut în 1933, în Statele Unite ale Americii, însă a trăit şi în Marea Britanie. A fost căsătorită cu un alt poet, Ted Hughes, şi au avut împreună doi copii.

Pare o viaţă idilică, însă şi Plath a luptat cu depresia, aproape toată viaţa. Şi-a pierdut tatăl la vârsta de 8 ani şi tot atunci a publicat prima poezie. În anii de facultate a fost supusă terapiei cu şocuri electrice şi a încercat să se sinucidă de mai multe ori. Toate aceste experienţe au fost cuprinse în cartea ei semi-autobiografică, „The Bell Jar”, publicată sub pseudonimul Victoria Lucas. De altfel, Sylvia Plath şi-a transpus trăirile, sentimentele, experienţele negative, în versuri şi în proză, folosind scrisul ca un fel de terapie.

Echilibrul precar în care trăia a fost distrus când scriitoarea a aflat că soţul ei o înşela cu altă femeie. A divorţat, şi-a luat copiii şi a închiriat un apartament în Londra. A continuat să scrie frenetic. Iarna 1962-1963 a fost una dintre cele mai friguroase din istorie – atât de friguroasă, încât ţevile apartamentului au îngheţat. Copiii aveau doi ani, respectiv 9 luni, şi erau mai mereu bolnavi. Depresia Sylviei a lovit şi mai tare, însoţită de insomnii. În zorii zilei de 11 februarie 1963, Sylvia Plath a izolat cu grijă bucătăria de camera lăturată, în care dormeau copiii, punând la uşă prosoape umede, apoi a dat drumul la gaze. A murit intoxicată cu monoxid de carbon, la doar 30 de ani. Postum, în anul 1981, a apărut volumul ”Collected Poems”, care a primit în 1982 Premiul Pulitzer.

Hunter S. Thompson

Scriitorul american Hunter S. Thompson s-a născut la 18 iulie 1933 şi este cunoscut drept fondator al jurnalismului Gonzo, un gen de jurnalism subiectiv, în care reporterii se implică în articolele lor, scrise la persoana întâi, devenind personaje centrale ale acestora. A ajuns faimos după publicarea cărţii ”Fear and Loathing in Las Vegas”. Thompson a avut o viaţă personală tumultoasă, încă din tinereţe, după moartea tatălui său. A avut probleme cu legea şi legături cu faimoşii Hell’s Angels; consuma alcool în exces, dar şi droguri, avea o pasiune pentru arme şi o antipatie celebră pentru preşedintele american Richard Nixon.

Una dintre frazele sale celebre, care îl descriu foarte bine, este: „Urăsc să promovez drogurile, alcoolul, violenţa sau nebunia, dar pentru mine au funcţionat întotdeauna”. Şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii la o fermă din Colorado; acolo a fost găsit împuşcat, pe 20 februarie 2005. „Scrisoarea” sa de adio suna astfel: ”Gata cu jocurile. Gata cu bombele. Gata cu plimbarea. Gata cu distracţia. Gata cu înotul. 67. Adică 17 peste 50. Cu 17 ani mai mult decât mi-aş fi dorit. Plictiseală. Sunt mereu ţâfnos. Nu mai sunt amuzant pentru nimeni. Începi să devii lacom. Poartă-te în concordanţă cu vârsta ta. Relaxează-te – nu te va durea”.

S-a împuşcat în timp ce vorbea la telefon cu soţia lui, Anita – iar în casă se afla şi fiul său, împreună cu familia. Apropiaţii au spus că scriitorul suferea de depresie, din cauză că îmbătrânea, şi considera luna februarie drept cea mai deprimantă. La toate acestea se adăugau problemele de sănătate. Înmormântarea a fost organizată şi plătită de actorul Johnny Depp, un prieten apropiat al lui Thompson, iar printre cei care au participat s-au numărat numeroase vedete de la Hollywood.

Romain Gary/ Émile Ajar

Romain Gary este un alt scriitor binecunoscut al secolului 20. Născut la Vilnius cu numele Roman Kacew, el s-a mutat în Franţa, studiind Dreptul la Paris. Şi-a schimbat numele în Romain Gary, adoptându-l ca pseudonim literar – a publicat peste 30 de titluri, romane, nuvele, memorii, jurnale, eseuri, şi a primit prestigiosul premiu Goncourt în 1956, la 11 ani după apariţia primului său roman.

Romain Gary a fost şi pilot de aviaţie în Al Doilea Război Mondial, luptând de partea forţelor generalului De Gaulle. Apoi a intrat în diplomaţie, fiind numit consul la Los Angeles. Astfel a luat contact cu lumea Hollywoodului, iar în 1962 s-a căsătorit cu celebra actriţă Jean Seberg. Se pare că aceasta ar fi avut o aventură cu actorul Clint Eastwood, iar când a aflat Gary, l-a provocat pe actor la un duel; Eastwood a refuzat.

Jean Seberg s-a sinucis, în condiţii misterioase, în 1979; scriitorul s-a sinucis şi el, pe 2 decembrie 1980. Romain Gary nota în scrisoarea de adio că gestul său nu are legătură cu moartea fostei neveste (erau despărţiţi din 1970). Scria, de asemenea, că tot el a publicat şi sub pseudonimul Émile Ajar. Astfel, rămâne singurul scriitor care a primit de două ori premiul Goncourt, sub două nume diferite (1956, apoi în 1975).

Romain Gary a fost incinerat în cimitirul parizian Père Lachaise, iar cenuşa a fost împrăştiată deasupra Mediteranei, conform dorinţei sale.

Jack London

John Griffith Chaney s-a născut pe 12 ianuarie 1876 şi a devenit celebru ca scriitor sub pseudonimul Jack London. A fost unul dintre primii scriitori din istorie care au fost recunoscuţi din timpul vieţii şi chiar a făcut avere din operele sale. Între cele mai cunoscute romane ale sale sunt „Colţ Alb” şi „Chemarea străbunilor”, dar şi povestirile sale au fost apreciate.

Jack London a fost şi jurnalist, dar şi un pasionat susţinător al idealurilor socialiste, al drepturilor muncitorilor. Aceste teme se regăsesc şi în lucrările sale.

Viaţa scriitorului a fost tumultuoasă încă de la început; se pare că tatăl său nu l-a dorit şi i-a cerut mamei, Flora Wellman, să întrerupă sarcina. Aceasta a refuzat şi a încercat să se sinucidă, împuşcându-se; a ratat însă ţinta, reuşind doar să se rănească. Oricum, nou-născutul a fost înmânat unei bone, fostă sclavă, imediat după venirea pe lume. Abia după câteva luni, mama l-a luat înapoi, după ce s-a căsătorit cu John London, un veteran al Războiului Civil.

Scriitorul a încercat să ia legătura cu tatăl biologic când era student, însă acesta l-a respins şi i-a spus că nu poate fi tatăl său natural, insinuând că Flora avusese relaţii cu mai mulţi bărbaţi. Scriitorul a fost devastat de această respingere şi a renunţat la şcoală.

Jack London a fost căsătorit de două ori şi a călătorit mult, cu cea de-a doua soţie, care avea o fire aventuroasă. La vârsta de 40 de ani, pe 22 noiembrie 1916 a fost găsit mort la ferma sa, în urma unei supradoze de morfină. Era alcoolic şi bolnav de dizenterie, la care se adăugau şi suspiciuni că ar fi „cules” câteva infecţii tropicale – de unde nevoia de morfină.

Nu s-a confirmat oficial niciodată că s-ar fi sinucis, mergându-se şi pe varianta că supradoza ar fi fost accidentală.

 

[stextbox id=”custom”]

Scriitori români care s-au sinucis

• Alexandru Odobescu (1834 – 1895) a fost scriitor, arheolog şi om politic român, cu o viaţă aşezată până la vârsta de 60 de ani. Atunci şi-a întâlnit „marea iubire”, în persoana unei femei cu 30 de ani mai tinere, o profesoară de geografie. A găsit înţelegere chiar şi la soţia lui, Alexandra, care a fost de acord să îi acorde libertatea, pentru a se bucura în ultimii ani ai vieţii de această Însă tânăra îl părăseşte, iar el se sinucide.
• Veronica Micle (1850 – 1889) a fost scriitoare şi traducătoare, însă este cunoscută mai ales pentru relaţia cu poetul Mihai Eminescu. La 50 de zile după moartea acestuia, fiind retrasă la mănăstirea Văratec, a băut arsenic şi a murit.

[/stextbox]

Tentative de suicid

Kurt Vonnegut – cunoscut pentru opere ca “Abatorul cinci” (o satiră despre experienţele autorului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), sau “Leagănul pisicii”. Mama scriitorului s-a sinucis în 1944, luând o supradoză de somnifere. E foarte posibil ca Vonnegut să fi moştenit problemele psihice de la aceasta; cert este că a suferit de depresie şi a încercat să se sinucidă în 1984. De asemenea, fiul lui, Mark, a fost diagnosticat cu tulburare bipolară şi cu unele elemente de schizofrenie.

Edgar Allan Poe – poet şi romancier, a avut o tinereţe zbuciumată. După ce soţia lui a murit la 20 de ani, el a început să consume droguri şi alcool. A încercat să se sinucidă în 1848, iar un an mai târziu a fost găsit delirând într-o tavernă din Baltimore. A murit în ziua de 7 octombrie 1849, la doar 40 de ani. Cauza este un mister, dar se crede că a fost bolnav de rabie.