Mănăstirea de suflet a Clujului

„Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul de pe pământ și locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu” spunea Părintele Teofin Părăian.  Descrierea pare puțin exagerată pentru noi, cei din „lumea de afară”, dar dacă stăm puțin și ne gândim la liniștea care ne cuprinde când vizităm un astfel de lăcaș, îi vom da dreptate sau poate nu. Cert e că, ceva, în interiorul nostru se schimbă când ajungem acolo.

La 10 kilometri de Cluj-Napoca, pe șoseaua Cluj-Oradea, în comuna Florești, se află Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, cunoscută și sub următoarele denumiri: „Mănăstirea de suflet a Clujului”, „Mănăstirea misionară” sau „Colțul de Rai din Cluj”. Deși nu are o istorie consistentă în spate, în prezent este una dintre cele mai vizitate mănăstiri din Transilvania.

Poarta-clopotniță este prima care întâmpină credincioșii. Deși pare o construcție de decor, aceasta este locuită de măicuțe. Farmecul locului este dat în primul rând de așezarea strategică în interiorul pădurii. Aerul curat și proaspăt, dar și slujba care se aude din depărtare, te invită să pășești mai departe, să descoperi locul atât cu mintea, cât și cu sufletul. În curte se pot observa Biserica în stil bizantin cu influențe ale romanicului și trei corpuri de clădiri.

Mii de credincioși, așteptați de Paște

În fața bisericii sunt parcate câteva mașini. Ne întâmpină părintele Ieromonah Dr. Anastasie Berbecel, unul dintre cei doi duhovnici care trăiesc aici. „Mănăstirea a fost sfințită în 2010. Nu este o mănăstire cu tradiție, foarte veche, însă, pentru că este aproape de orașul Cluj, pentru că este așezată într-o zonă extraodinar de frumoasă, a ajuns să fie extrem de căutată. A ajuns să fie mănăstirea de suflet a orașului Cluj. Avem mulți credincioși din oraș care vin să participe la slujbe, la praznice, la sărbători, la Sfânta Liturghie, dar nu numai, ci și la  celelalte evenimente importante. Este o mănăstire de maici, are în jur de 20 de viețuitoare. La început s-a dorit a fi o mănăstire pentru Florești, dar cu timpul, pentru că oamenii au simțit aici prezența, puterea lui Dumnezeu și ajutorul Maicii Domnului, au început să vină din ce în ce mai mulți credincioși, nu numai ortodocși, ci și din alte confesiuni creștine sau necreștine, să viziteze mănăstirea noastră și a ajuns astăzi să fie una dintre cele mai vizitate mănăstiri din județul Cluj. Noi în fiecare duminică, la slujbele mari avem foarte mulți participanți, undeva între 500 și 1.000 de credincioși. De Paște credem că vor fi câteva mii, așa cum au fost în fiecare an, iar de la an la an numărul celor care vin la mănăstire este în creștere. Acest lucru ne bucură. Datorită Sfintei Fecioare Maria oamenii sunt parcă chemați să ceară ajutorul, să se bucure la praznicele creștine”, explică părintele.

Deși există posibilitatea ca credincioșii să rămână peste noapte în cadrul mănăstirii, nu sunt foarte mulți cei care fac acest lucru, majoritatea celor care vin fiind din împrejurimi. „Sunt și credincioși care rămân aici în Săptămâna Mare, dar și pentru Sărbătoarea Învierii. Nu avem un număr foarte mare de locuri de cazare, dar avem în construcție o casă de oaspeți cu 60 de locuri de cazare și o sală de mese care va avea 300 de locuri. Mai avem camere care pot primi încă 40 de persoane. Dar fiind atât de aproape de Cluj și de comuna Florești, cea mai mare comună din România, oamenii vin să petreacă sărbătorile aici, dar răman doar la slujbă, nu se și cazează. Credincioșii vin cu precădere în Săptămâna Mare, pentru că este cea mai bogată în slujbe, procesiuni, cântări, toate acestea rememorând evenimentele  care s-au petrecut înaintea Învierii Domnului. Săptămâna Mare este punctul culminant al tuturor slujbelor ortodoxe”, spune părintele.

Pregătiri pentru Paște

După încheierea slujbei, liniștea cuprinde întreaga așezare. „Ne pregătim pentru Paște în primul rând sufletește, prin Postul Mare și Săptămâna Patimilor, care sunt o călătorie duhovnicească către Înviere, prin nevoinţă sufletească şi trupească însoțită de rugăciune și slujbe, prin participarea la slujbele și ceremoniile liturgice speciale dinainte de Paști care ne fac să retrăim evenimentele cele mai importante din istoria mântuirii: Jertfa și Învierea Domnului, prin curățirea spirituală săvârșită de Tainele Sfinte ale Spovedaniei și Împărtășaniei,   prin păstrarea și promovarea tradițiilor populare creștine legate de ciclul pascal: zugrăvirea icoanelor pe sticlă cu tematică de Paști (Cina cea de Taină, Răstignirea Domnului, Învierea Mântuitorului), încondeierea și vopsirea ouălelor, prin pregătirea preparatelor culinare mănăstirești de dulce specifice Paștilor și nu în ultimul rând, prin primirea credincioșilor cu ospitalitate creștinească și cu multă dragoste”, ne explică părintele Anastasie Berbecel.

 

Postul din Săptămâna Patimilor este mult mai aspru. „Noi în mănăstire nu consumăm carne, doar pește, lactate și legume, chiar și în ziua de Paște. Nu suntem împotriva mielului, doar că aceasta este rânduiala în mănăstirea noastră să nu se consume carne pentru a nu ne obișnui cu îmbuibarea sau cu consumul bogat de proteine care să îngreuneze trupul. Încă din vechime, pustnicii aveau obiceiul să nu mănânce carne și atunci a rămas așa tradiția în unele mănăstiri. Dar, credincioșii care vor să consume miel pot face acest lucru. Mielul aduce aminte la rândul său de jertfa Mântuitorului”, spune părintele.

În cadrul mănăstirii există un atelier de pictură pe sticlă și lemn, un atelier de croitorie, cusături și metaniere, iar de ceva timp, măicuțele au început să se specializeze și în arta încondeierii ouălor. Cu toate acestea, nici în acest an nu vor lipsi ouăle roșii.

Apariția icoanelor pe sticlă

În atelierul de pictură pe sticlă, monahia Justiniana Kiraly, lucrează cu spor. O altă măicuță împletește brățări bisericești. Pereții sunt tapetați cu icoane. „La noi în țară și mai ales în Ardeal, icoana pe sticlă a luat naștere în urma lăcrimării miraculoase a Icoanei Maicii Domnului de la Nicula în anul 1699. În urma acestei minuni foarte multă lume a mers în pelerinaj acolo să se închine și a început să se simtă tot mai mult nevoia de a avea icoane. Așa au venit și la noi meșterii ambulanți care au adus tehnica picturii pe sticlă, pentru că este mai ieftină și se face mai ușor decât cea pe lemn. Icoana pe lemn necesită mai multă muncă și materiale mai scumpe, e mai migăloasă. Așa a luat naștere icoana pe sticlă, iar după aceea s-a dezvoltat și în alte centre din Ardeal și chiar și din Oltenia. Specific școlii de la Nicula este Icoana lui Iisus cu vița de vie, Masa Raiului și Maica Domnului îndurerată. Așa s-a dezvoltat o întreagă artă cu icoanele pe sticlă. Prin secolul XX, pictura a decăzut mult pentru că au apărut aparatele de reprodus icoane și nu a mai avut așa trecere icoana pe sticlă. Se încearcă acum o reînviere a acestei arte pentru a ne aminti de acele vremuri”, ne spune Justiniana Kiraly.

Aceasta a absolvit Facultatea de Teologie în 2010, secția Artă Sacră, specializându-se pe pictura pe lemn și pe pictura pe sticlă. „M-am axat mai mult pe icoana pe sticlă de la Școala de la Nicula pentru că sunt din zona aceasta. Mă regăsesc în ceea ce fac. Chiar dacă pare naivă, icoana pe sticlă transmite foarte mult”, spune aceasta.

  Icoana a avut rolul de a păstra credința. Icoana cu Iisus cu vița de vie a fost o replică împotriva calvinizării.

Pași mărunți, dar constanți

Teodora are 23 de ani. A absolvit Conservatorul la Iași. Aici se ocupă, printre altele, de corul bisericii. Este cea mai nouă prezență de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”.  Face parte dintr-o familie cu nouă frați, toți sportivi de performanță. Deși toată lumea o întreabă de ce a ales această cale, tinerei îi este greu să răspundă: „Toată lumea mă întreabă de ce. La această întrebare nu putem răspunde în două cuvinte. E o chemare de la Dumnezeu. E ceva care vine din tine sau dincolo de tine, e ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte inteligibile pentru a-ți mulțumi interlocutorul. Așa am simțit. Această simțire se formează în timp. Familia mea a fost învățată să fiu plecată mai mult timp de acasă, întrucât am făcut și liceul și facultatea departe de casă și atunci am fost avantajată din punctul acesta de vedere, pentru că nu a fost o ruptură bruscă. A fost totul făcut cu pași mărunți, dar constanți și obișnuindu-se cu mine tot plecată, rămânând în continuare plecată au fost de acord dacă asta mi-am dorit, pentru că ei vor binele meu. Din punctul acesta de vedere o apreciez foarte mult pe mama, pe toate mamele și pe toți părinții care își sprijină copiii în partea în care au înclinație. Noi suntem nouă frați, iar ceilalți opt frați toți sunt sportivi de performanță. Pe mine nu m-a putut forța să fac sport. Mie mi-a plăcut muzica și m-a lăsat să merg la muzică, chiar dacă făceam notă discordantă față de întreaga familie”, povestește aceasta.

„Am fost primită aici cu multă dragoste, în primul rând de Maica Domnului care este ocrotitoarea lăcașului și apoi de celelalte viețuitoare, de cei doi părinți care sunt aici, de maica stareță. Nu a fost o perioadă de acomodare. Nu mai trăim vremurile în care să luăm totul cu calm, cu răbdare, se iau toate din mers, trăim în secolul vitezei și trebuie să ne adaptăm. Trebuie să îmbinăm nevoile noastre cu nevoile cerințelor și nevoile oamenilor care vin aici și atunci e nevoie de elan”, spune tânăra plină de entuziasm.

„Roșul simbolizează culoarea sângelui, aduce aminte de sângele vărsat de Mântuitorul pe cruce pentru păcatele noastre. Oul în sine simbolizează mormântul Domnului, pentru că prin ciocnire se deschide, așa cum s-a deschis și mormântul lui Iisus. Oul simbolizează și viața pentru că dacă este lăsat la eclozare dă viață, de aceea putem spune că oul simbolizează și învierea”, părintele Anastasie Berbecel.

  [stextbox id=”custom”]

M ă n ă stirea din Flore ș ti

• A fost ctitorită la inițiativa preotului Vasile Fizeșan și a familiei Beldea Ioan din Florești cu ajutorul credincioșilor din localitate.
• Piatra de temelie a lăcașului s-a pus în 20 noiembrie 1994, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Bartolomeu Anania. Mănăstirea a fost sfințită în 18 aprilie 2010.
• Hram: Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)
• Stareță: stavrofora Teodora Câmpan
• Duhovnici: Protosinghel Dr. Visarion Pașca, Ieromonah Dr. Anastasie Berbecel
• Mănăstirea are: Atelier de pictură pe sticlă și pe lemn, Atelier de croitorie, cusături și metaniere, Brutărie, librărie, părculețul animalelor.
• Pe domeniul mănăstirii este în construcție Așezământul pentru Copii Sfântul Onufrie cel Mare.
• Odoare: Icoana Maicii Domnului-Povățuitoarea de la Florești făcătoare de minuni (pictată în Sfântul Munte Athos), Moaște de la Sfântul Ioan Rusul, Epitrahilul de la Moaștele Sfântului Efrem cel Nou (din Grecia).
• În împrejurimi pot fi vizitate: Biserica din lemn de la Tăuți, monument istoric (sec. XVIII), Muzeul Apei-Florești.

[/stextbox]