Asta caută Prințul Charles în Ardeal!

Proprietățile Prințului Charles de la Valea Zălanului și Viscri și ale contelui Kálnoky de la Micloșoara sunt printre cele mai mediatizate destinații rural-chic din România.

Moștenitorul coroanei Regatului Unit, Charles de Wales, este cea mai notorie personalitate care s-a implicat în dezvoltarea unui turism rural durabil în România. Pasiunea Prințului Charles pentru Transilvania nu mai este un secret pentru nimeni. El a vizitat pentru prima dată Ardealul în 1998, și de atunci a revenit aproape în fiecare an, implicându-se în mai multe proiecte de dezvoltare durabilă, gestionate de organizații neguvernamentale.

În 2006, Prințul Charles a cumpărat o proprietate în Viscri, Brașov, iar în 2008, una în Valea Zălanului, Covasna. Cele două proprietăți au fost restaurate cu respectarea celor mai bune practici în domeniu.

Când nu sunt ocupate de prinț și suita sa, adică în peste 90 a sută din timp, casele prințului din Viscri și Valea Zălanului sunt disponibile pentru turiști.

De administrarea celor două proprietăți se ocupă contele Tibor Kálnoky, descendentul unei vechi familii aristocratice din Secuime. Crescut în Franța, contele Kálnoky s-a întors după 1990 în România, unde a restaurat mai multe case ale familiei sale sau cumpărate ulterior, în satul Micloșoara, Covasna, pe care apoi le-a introdus în circuitul turistic.

Valea Zălanului, „paradis privat”

Proprietatea de la Valea Zălanului a Prințului Charles a fost cotată anul trecut de revista americană Vanity Fair între primele zece paradisuri private din lume. Proprietatea se întinde pe circa 12 hectare și a aparținut fostului jude sătesc, fiind veche de circa 150 de ani. Casele de oaspeți ale Prințului de Wales sunt niște case vechi, țărănești, restaurate și mobilate în stil autentic.Majoritatea camerelor au baie proprie, dotată cu echipament modern.

Proprietatea princiară este mărginită de pădurile din zonă, printre „vecinii” Prințului Charles numărându-se lupi, lincși și câțiva urși bruni.Prețul avansat de Vanity Fair pentru închirierea întregului domeniu de la Valea Zălanului pornește de la 4.550 de dolari pe săptămână.Prețurile sunt însă mult mai acceptabile pentru cei care stau cu cazare „normală”.

Viscri, bijuteria coroanei

Viscri a fost, însă, prima bijuterie transilvăneană din coroana Prințului Charles. Proprietatea de aici, formată dintr-o gopsodărie săsească tipică, se întinde pe 1.300 de metri pătrați. Satul este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, datorită bisericii fortificate din localitate, situată la nici 200 de metri de casa Prințului Charles. Restaurarea proprietății a durat aproximativ doi ani, fiind realizată cu grijă pentru păstrarea stilului original săsesc, fără termopane și inox.

„Această gospodărie tradițională este formată din două clădiri de locuit, separate de o poartă mare de lemn, o curte cu o grădină de legume, o șură mare și grajduri. Sunt două camere duble cu o baie, într-una din casele de oaspeți, și o cameră dublă cu baie și bucătărie în cealaltă. Proprietatea este simplă și fără pretenții de stil, reflectând vechea cultură rurală a satelor săsești. Există ghizi pentru tururi culturale sau culinare în zonă”, arată agenția de turism „Responsible Travel”, care promovează destinația pe piața britanică.

Micloșoara, vedetă internațională

La Micloșoara se află cea mai cunoscută destinație de turism rural din România. Condițiile de cazare în casele amenajate cu mobile și țesături tradiționale, dar și atmosfera specială creată de contele Kálnoky pentru oaspeții săi, au fost reflectate în nenumărate articole din presa internațională – de la New York Times, la Die Welt sau Le Figaro -, reportaje TV sau ghiduri turistice.

Și călătorii independenți sunt încântați de domeniul contelui Kálnokyde la Micloșoara.

„Casa a fost fermecătoare. Am fost fermecați de fiecare piesă de mobilier, fiecare dintre ele, o antichitate. Am savurat 100% fiecare moment al sejurului, fiecare mic dejun, fiecare cină servită în pivnița din secolul al 17-lea! Vreau să fiu foarte clară, și să feresc oamenii de eventuale confuzii: acesta nu este un loc pentru cei obișnuiți numai cu hoteluri de cinci stele și care nu sunt deschiși la ceva nou. Ei probabil ar fi foarte dezamăgiți. Acesta este un loc unde să te întorci în timp și să te bucuri de stilul de viață simplu și natural al unui mic sat din Transilvania”, se arată într-o recenzie publicată de un utilizator al portalului Tripadvisor.com.

Cum au nimerit „cangurii” Copșa Mare

Tanti Mărioara Bălu nu e genul de persoană pe care o poți întâlni în Toscana, în insulele Croației, prin sudul Franței sau prin alte paradisuri rurale europene, înțesate de turiști. La cei 73 de ani ai săi, bătrâna cu privire blândă croșetează meticulos un pulovăr pe banca din fața casei și îi cercetează curioasă pe străinii care intră și ies pe poarta învecinată cu casa ei din Copșa Mare. Stă la numărul 145, și chiar la poarta următoare se află o casă pe care acum câțiva ani a cumpărat- o o italiancă stabilită în Brazilia, care a transformat-o într-un spațiu de cazare chic. „Nu știu, maică, dacă o fi bine sau o fi rău că vin atâția pe la noi, dar îți pot spune că niciunul dintre ei nu a încercat vreodată să sară la mine în grădină. Sunt toți oameni la locul lor”, spune femeia despre turiștii care se cazează în casa de lângă.

În ziua în care am ajuns la Copșa Mare, printre vecinii lui tanti Mărioara se numărau doi australieni blonzi, înalți și spătoși, pe nume Mike și Mitch Stent, tată și fiu. Seniorul – cu alură de actor de Hollywood, juniorul – o versiune mai tânără și cu un pic de pleată rebelă a primului.

Au ajuns la Copșa Mare pe parcursul unei călătorii de opt luni pe care Mitch, juniorul în vârstă de 19 ani, o face în jurul lumii, pentru a-și limpezi mintea înainte de a urma o facultate. De la Londra s-a înțeles la telefon cu tatăl său să viziteze împreună, câteva zile, o țară europeană. România a fost o alegere firească, spune seniorul Mike, în vârstă de 63 de ani. „Căutam o țară pe care să nu o fi văzut eu înainte și unde să vedem ceva autentic. Mitch mi-a zis România, și imediat am fost de acord. Fiindcă e situată la est de marile rute turistice ale Europei unde, pe lângă că e scump, greu găsești ceva autentic, tradițional”.

După un pic de research pe internet, au dat peste spațiile de cazare de la Copșa Mare, amenajate în foste case săsești, restaurate fără cusur și mobilate rafinat, dar fără pic de ostentație. Au făcut joncțiunea la Londra, au zburat până la București, unde au închiriat o mașină cu care au ajuns în Copșa Mare. „Viața de aici, cu simplitatea sa, este ceva rar, autentic și tradițional”, spune Mike.

Mitch pare fascinat mai mult de oameni. Înainte să plece, filmează – sub oblăduirea tatălui, producător independent de filme – un scurt documentar despre viața de zi cu zi în Copșa Mare. „Oamenii sunt fericiți aici, duc o viață simplă, ca acum o sută de ani”, spune convins juniorul. Cei doi pleacă apoi să filmeze albinele preotului din sat.

Dragoste la prima vedere

Aceeași simplitate patriarhală, la care se adaugă un cadru natural fantastic, i-a atras la Copșa Mare în 2005 și pe Giovanna Bassetti, o fostă naturalistă, și pe soțul său, Paolo, fost vicepreședinte al TenarisSilcotub.

Satul, situat la trei kilometri de drum prost de mult-mai-turisticul Biertan, de care și depinde administrativ, este așezat într-o vâlcea bucolică, între dealuri liniștite. Biserica fortificată supraveghează ulițele drepte de pe o coastă de deal. Pe străzile colbuite asfaltul nu a ajuns, mașinile lăsând carosabilul în stăpânirea gâștelor și a copiilor.

„Imediat ce am văzut Copșa Mare ne-am îndrăgostit de acest sat și de «Casa Verde». Am cumpărat casa în mai 2006 și am început restaurarea de unii singuri. Munca a fost făcută doar cu localnici și când am ajuns să-i cunoaștem am decis să facem tot ce e posibil să păstrăm arhitectura, patrimoniul local și să-i ajutăm să se dezvolte. Prin urmare, turismul și amenajarea unei case de oaspeți au devenit mijlocul perfect pentru a ajunge la acest rezultat”, povestește Giovanna Bassetti.

„Casa Verde”, prima proprietate cumpărată de soții Bassetti în Copșa Mare, este o casă săsească solidă, cu etaj, situată pe colț de stradă. Poarta masivă ascunde intrarea într-un spațiu ca în povești.Camerele săsești austere și-au păstrat spiritul, dar au primit o atingere de stil și căldură mediteraneene. Lemnul, sticla și piatra construiesc un univers elegant, fără să fie somptuos.

După „Casa Verde”, au urmat „Casa Galbenă” – unde acum funcționează și recepția, și o sala de mese, „Casa Roșie” – unde pivnița s-a metamorfozat într-o bucătărie și un dining de unde nu te mai lași dus și „Casa Albă” – cu un spațiu comun luminat „a giorno” prin pereți de sticlă.

În total, spațiile de cazare ale Giovannei Bassetti oferă 16 locuri de cazare în opt camere. Devenită reședința familiei Bassetti, „Casa Verde” nu se închiriază decât în mod excepțional – când restul spațiilor sunt ocupate – și doar parțial.

Alte spații au fost cumpărate de soții Bassetti și așteaptă să fie restaurate. Printre acestea și fosta primărie, care va deveni, cândva, când banii o vor permite, sediul unui centru de echitație.

Prețul de cazare în casele la Copșa Mare estede 50 de euro+TVA pe noapte de persoană. „Majoritatea celor care vin aici să se cazeze sunt străini, care au mașini închiriate și folosesc Copșa Mare ca «bază de explorare» pentru toată zona din jur”, spune Simona Seciu, administratorul local al caselor de oaspeți.

Anul acesta până în noiembrie250 de persoane au beneficiat de ospitalitatea caselor Giovannei Bassetti. Portretul-robot al celui care se cazează aici, îl face chiar ea:

„Cei care vin să stea la noi sunt persoane sofisticate, culte, iubitoare de natură, frumusețe și hrană sănătoasă. Își doresc un loc în care să stea și unde să se simte ca acasă, cu tot confortul, și o pace deplină. Sunt străini și români care au călătorit în multe locuri și doresc să descopere autenticul din această parte a Europei”.

Cu asemenea vecini, tanti Mărioara Bălu poate sta liniștită să croșeteze pe băncuța din fața casei, fără să se teamă că cineva îi sare în grădină.

Insule din „arhipelagul chic”

Casele din Copșa Mare sunt doar o insulă din ceea ce s-ar putea numi un „arhipelag chic” al turismului rural din Transilvania. Un regizor german, Björn Reinhardt, a restaurat case tradiționale rutene în Valea Vinului, Maramureș, în timp ce un antreprenor danez, Torben Schreiber, a cumpărat case săsești și le-a restaurat îm Băgaciu, Mureș.

Fostul fotograf de celebrități britanic Duncan Ridgley a restaurat case în Breb, Maramureș, iar doi germani au creat o veritabilă
stațiune la Cund, Mureș, sub numele „Valea Verde Retreat”, formată tot din case săsești restaurate.

Lor li se adaugă urmașii nobililor secui care au investit în turism la Micloșoara (contele Kálnoky) și Zăbala (urmașii conților Mikes) și, bineînțeles, Prințul Charles, cu proprietățile de la Valea Zălanului și Viscri.

Tot în Viscri se află și pensiunea Viscri 125, în același stil rural-autentic, condusă de doi investitori din București. Conacul Apafi din Mălâncrav, restaurat și introdus în circuitul turistic de Fundația „Mihai Eminescu”, completează acest tablou, alături de alte case pe care fundația le închiriază în Viscri, Mălâncrav, Florești, Criț și Biertan.

Domeniul de lângă pădurea de goruni

În acest „arhipelag”, cea mai mare insulă ar fi domeniul Mikes de la Zăbala, gestionat acum de familia RoyChowdhury.

„Shuvendu-Basu-Roy-Chowdhury-de-Ulpur”, spune sacadat Harai Lorant, administratorul domeniului Mikes, în timp ce numără fiecare nume pe câte un deget de la mâna stângă. Așa îl chema pe aristocratul britanic cu origini indiene cu care s-a căsătorit la Londra contesa Katalin Mikes, în timpul exilului de după al doilea război mondial. După 1990, familia Mikes a redobândit castelul din Zăbala, împreună cu domeniul de 34 de hectare și o pădure de 500 de hectare.

Gregory și Alexander, fiii contesei Katalin, conduc afacerea de la Zabola. Regulile de vizitare, transmise de doamna Katalin, sunt stricte: castelul nu se poate fotografia decât dintr-un singur unghi, o clădire aflată în renovare nu se poate fotografia deloc, iar toată vizita nu ar trebui să dureze mai mult de 20 de minute. Pe post de ghid, administratorul Harai, explică: „cei care vin aici stau 3-4 zile și se bucură de natură, de liniște. Stau pe malul lacului și citesc sau pescuiesc.Rareori părăsesc domeniul”.

Domeniul Mikes pare desprins din picturile lui Monet. Pârâul Zăbala curge alene de-a lungul său, mărginind poienițe cu iarba tunsă scurt, străbătute de alei cu pietriș.Un heleșteu limpede se mândrește cu o insulă chiar în mijloc – un veritabil răsfăț pentru pescari, dar și un loc unde te poți da cu barca.

Situat într-o pantă lină, la marginea unei păduri de goruni, domeniul are ca punct central vechiul castel al familiei Mikes, rămas în continuare o reședință privată, pentru Gregory și Alexander. În spatele său se află o casă elvețiană, folosită ca reședință de doamna Katalin.Lateral față de castel se găsește fosta clădire administrativă, la care se lucrează pentru a fi a fi transformată în spații de cazare.Renovarea va fi gata cam în doi ani.

Momentan, oaspeții sunt primiți în fosta uzină electrică a domeniului, o clădire frumoasă cu două niveluri.„Uzina a fost dată în funcțiune în 1900, domeniul fiind electrificat o dată cu Timișoara”, spune Harai Lorant. Acum, sub numele „The Machinehouse” (Casa Mașinii – n.r.), uzina a fost transformată într-un mini-hotel cu șase camere. Camerele sunt decorate simplu, aproape spartan. dar spațiile comune- mai cu seamă un living larg de la parter – nu fac rabat de la confort.

Majoritatea celor care vin să se cazeze aici sunt din străinătate sau din București. „Am avut oameni de afaceri, diplomați și, în ultima vreme, tot mai mulți corporatiști din București”, spune administratorul.Cazarea costă între 70 și 100 de euro pe noapte, o cameră de două persoane. La fel, ca și la Copșa Mare, nici aici nu există televizioare.

În afară de Casa Mașinii, o căsuță mai lăturalnică cu două camere, bucătărie și living a fost transformată într-un spațiu de cazare self-catering. Stilul este la fel de spartan ca și la principala capacitate de cazare. Această unitate nu a fost încă autorizată, așa că va mai dura până la introducerea ei deplină în circuitul turistic. Administratorul domeniului estimează că, peste doi ani, cele trei spații de cazare – Casa Mașinii, căsuța self-catering și clădirea aflată în renovare -vor oferi un total de 50 de locuri de cazare.

[stextbox id=”custom” caption=”Contrapunct: amurgul vikingilor, la Băgaciu”]

Unul dintre pionierii turismului rural sofisticat în România a fost danezul Torben Schreiber. În 2002, acesta a cumpărat o casă în Băgaciu, județul Mureș, pe care a introdus-o în circuitul turistic. Au urmat alte și alte case refăcute și transformate în pensiuni. În 2007-2008, când economia românească se afla în plin avânt, exista și o cursă charter Copenhaga- Târgu-Mureș, care aducea vikingii în concediu în România. Presa relata că la Băgaciu veneau anual 1.500 de danezi, capacitatea de cazare a caselor fiind de 45 de apartamente.

Criza a lovit însă puternic în afacerea danezului. Cursele charter au rămas o amintire, la fel și numeroșii turiștii care stăteau în sat. Băgaciu, în sine, este un sat destul de ponosit, uitat în lumea a III-a. Localnicii spun că turiștii danezi abia dacă se mai arată la față, iar primarul, Ioan Aldea, este direct: „În ultimii ani nu au mai prea venit, iar anul ăsta, subțire de tot. Câteva serii și atât”.
Administratorul local al caselor a evitat sistematic să stea de vorbă cu noi, iar agenția Schreiber Tours, care operează casele de oaspeți din Băgaciu, nu a răspuns la e-mailuri. [/stextbox]