Ardealul a dat mult, acum îşi dă tot aurul!

“Am citit proiectul de lege şi ca jurist pot spune că dă peste cap toată legislaţia românescă! Este o culegere de excepţii de la legi, un dictat guvernamental. Prin acest proiect au înlăturat toate piedicile şi au dat ordine cum să se facă, pentru ca exploatarea să înceapă! Este modul în care actuala guvernare a decis să acţioneze şi vom vedea dacă este câştigător sau perdant politic, dar pentru Transilvania este unul perdant!“ Peter Eckstein, jurist, fost senator UDMR

Guvernul a adoptat un proiect de lege care dă undă verde exploatării de la Roşia Montană. Parlamentarii USL aşteaptă lămuriri de la grupul parlamentar ca să ştie cum vor vota, la fel şi cei de la opoziţie. Parcă n-ar vrea să-şi asume public un da, atenţi la reacţia electoratului transilvănean, dar nici nu pot spune nu în pofida partidelor.. Aşadar, sunt evazivi, ca şi până acum. Doar Academia Română a dat un comunicat în care spune încă o dată că este împotriva proiectului. Transilvania Reporter vă prezintă proiectul, ce se va întâmpla pas cu pas şi ce reacţii a avut decizia Guvernului, dar şi o cercetare la faţa locului, făcută în ultimii ani, radiografia unei comunităţi ruptă în două de experţi în manipulare interesaţi de aurul de acolo.

Filmul unui război care se apropie de final: Roşia Montană pe buza prăpastiei

“România, o ţara unde investitorii plănuiesc un amplu proiect de minerit pe bază de cianuri, se potriveşte distopiei (o viziune de coşmar asupra viitorului) descrise de autorul David Mitchell în romanul său, «Cloud Atlas», scria la începutul lunii iunie Rupert Wolfe-Murray în publicaţia britanică The Huffington Post. Ce propagă România în categoria «Prima Distopie a Lumii», în opinia jurnalistului britanic, este enormul proiect minier cu utilizarea cianurii, proiect care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase şi curate zone ale Europei, într-un pustiu distopic.”România poate constitui un studiu de caz despre cum relaţiile publice şi marketingul au reuşit să convingă o întreagă populaţie că distrugerea ecosistemului este în interesul lor personal. Roşia Montană Gold Corporation, un fond de investiţie, a promis românilor mii de joburi, miliarde de dolari în taxe şi, cea mai îndrăzneaţă promisiune parcă citată din cartea «1984», Protecţia Mediului Înconjurător”, scria jurnalistul Rupert Wolfe-Murray în luna iunie, dând economia în curs de dezvoltare a României drept mediu propice pentru companiile multinaţionale de a evolua într-un monopol în care rolul principal al guvernului modern ar fi să reprezinte marile companii.

Legi rescrise

Jurnalistul britanic mai sublinia şi disponibilitatea cu care Guvernul român se lasă influenţat de compania care urmează să dezvolte la Roşia Montană proiectul minier: “Taxa pe profitul estimat de 20 milioane de lire este necunoscută deoarece contractul semnat între guvernul României şi Gold Corporation este secret de stat, iar legile pe care se bazează taxele sunt pline de găuri. Actualul guvern al României încearcă să distrugă aluziile scepticilor prin rescrierea legilor miniere, permiţând desfăşurarea liberă a oricăror operaţiuni miniere. Acesta este un test pentru industria minieră internaţională: modelul de urmat se aplică unor ţări prost guvernate şi sărace ca România, care se închină după voinţa lor, lăsându-le drum liber către bogăţiile minerale ale ţării. Sfidările de acest gen îi vor încuraja pe alţii să le ţină piept, iar aceasta nu este în concordanţă cu viziunea marilor companii miniere asupra viitorului nostru”, încheie Rupert Wolfe-Murray.

Undă verde

La trei luni distanţă de la publicarea aritcolului în The Huffington Post, proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană este aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului spre adoptare. “Guvernul a aprobat acest proiect de lege care, potrivit procedurii, va trebui adoptat de Parlament. Principalele măsuri propuse în proiectul de lege sunt: Aprobarea Acordului privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montana; potrivit acestui acord, acţionarul majoritar al RMGC va transfera în etape cu titlu gratuit către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5, 69% din capitalul social al RMGC; participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă astfel la 25%. Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va fi de 6% (faţă de 4 % în cazul celorlalte miniere) cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură. De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană”, se arată în comunicatul de marţi, 27 august, al Guvernului României. Legea mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publică şi de interes naţional deosebit, mandatarea unor entităţi publice să aducă la îndeplinire unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, modificarea unor acte normative privitoare la exproprieri şi autorizaţii de construcţie.

Miliarde estimate

Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an. Cele două părţi estimează că proiectul Roşia Montană va genera pentru bugetul de stat şi bugete locale venituri de aproximativ 2, 3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de aproximativ 2, 9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 dolari/uncie (lingouri tezaurizabile), totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România fiind estimate la peste 5, 2 miliarde dolari, în condiţiile menţinerii parametrilor relevanţi ai legislaţiei fiscale incidente din România, a preţului aurului, a costurilor aferente lucrărilor, serviciilor şi produselor necesare exploatării miniere, precum şi a prevederilor planului de afaceri al RMGC asumat public conform regulilor pieţei de capital.

Răspunsuri în aşteptare

Academia Română, prin vocea preşedintelui acestei intituţii, academicianul clujean Ionel Haiduc, desfiinţează proiectul Roşia Montană argumentând că aurul din Apuseni este exclusiv în proprietatea Statului român. “În practica internaţională, se foloseşte metoda împărţirii producţiei, ceea ce înseamnă că din aurul extras, investitorul primeşte o parte din producţie care să acopere cheltuielile de investiţie, cele de operare şi un profit rezonabil, iar restul producţiei aparţine Statului. În cazul unor ţări această împărţire înseamnă până la 80% revenind statului proprietar. Banca şi Statul român nu trebuie să cumpere acest aur deoarece îi aparţine”, susţine Ionel Haiduc. Academicianul insistă şi asupra motivelor de îngrijorare din punct de vedere social, odată lansat acest proiect. “Nimeni nu răspunde la întrebările: Dacă în perioada de construcţie sunt 2000 de locuri de muncă, în perioada de operare, după doi ani, vor rămâne 500 de locuri de muncă, ce se întâmplă cu cele 1500 de locuri de muncă? Câte locuri de muncă pe parcursul explotării pot fi ocupate cu persoane din zonă şi câţi muncitori sau specialişti trebuie aduşi din afară?”, aduce în discuţie Ionel Haiduc concluzionând că, din perspectiva lui, nu ar trebui epuizate în totalitate rezervele de aur din Munţii Apuseni, în schimb ar trebui lăsate şi generaţiilor viitoare.

Experimentul din Munţii Apuseni, început şi sfârşit

„Când eram copil şi se făceau explozii miniere, mult mai departe de aici, şi cu cantităţi destul de mici de dinamită, se spărgeau toate geamurile în Roşia Montană. Se cutremura tot satul, ne anunţau să plecăm pe câmpuri, să nu stăm în case, că e periculos. Când ne întorceam, era ca după război. Dacă vor dinamita patru munţi, tot ce vedeţi în jur, ce credeţi că se va întâmpla cu casele astea? Acum spun că vor să facă şi turism, pe cine prostesc? Ce turist vine într-o localitate unde explodează munţii şi se fac lacuri de cianuri? Dar e ultima minciună frumos poleită pe care vor să o livreze intelectualilor şi organizaţiilor care cer păstrarea patrimoniului”, crede Sorin Jurca, unul dintre localnicii care a crescut în Roşia şi se opune exploatării. „Acum câţiva ani”, continuă Sorin, „când s-au făcut prospectiuni, un bolovan a intrat prin acoperişul lui Gruber şi i-a căzut pe masă, mâncau. Cum credeţi că va fi aici când va începe exploatarea? Au aşteptat mai bine de zece ani, dacă vor avea ok-ul să intre în munţi, o să-i radă cât ai clipi. După ce primesc aprobările de la autorităţi, n-o să-i mai intereseze de patrimoniu şi alte bazaconii”, crede Sorin Jurcă.

Domnul Andrei îşi bea încet berea şi continuă să citească ziarul. Are deja o părere, o spune direct, ca să scape de-o grijă: „Aici trebuie să înceapă odată exploatarea că nu se mai poate! E aur cât e hăul, oblu sub picioarele matale si uite că nu dau drumul să-l scoatem afară! Aici, cu mineritul ne-am ocupat şi asta trebuie să facem! Noi suntem pentru Gold şi pentru exploatare că de poveşti ne-am săturat, să vedem şi fapte!” Bătrânul se ridică, îşi ia ziarul cu el şi pleacă. Locuieşte în casa pe care a vândut-o Goldului, dar pentru că e om de treabă a fost lăsat să stea în continuare acolo.

Muntele şi muzeul Satul e vechi, una dintre cele mai vechi localităţi din Europa. Are aproape 2000 de ani, iar primii care au venit aici au fost romanii, apoi s-au perindat, rânduri-rânduri, toţi căutătorii lumii. La Roşia, istoria a aşezat în straturi de oase, aproape toate naţiile acestui continent. În scripte şi-n cimitire, oamenii, care au trăit şi murit aici, au purtat nume latineşti, româneşti, germane, franceze, greceşti, evreieşti, maghiare.  Pentru că munţii pe care stăm cu picioarele, pământul de sub cafenea şi cât cuprindem cu ochii ascunde cel mai mare zăcământ de aur din Europa . Exploatarea lui se făcea din vremuri străvechi. Aurul din Apuseni ajungea inele pe malurile Egeei şi Mării Adriatice încă din epoca bronzului. În muntele din faţa noastră, de deasupra bisericii se găsesc şi acum cele mai vechi galerii din lume, pe zeci de kilometrii. Dacă Gold Corporation va începe exploatarea, cred localnicii, muntele Cârnic spre care privim acum va fi dinamitat, va sări în aer, se va ridica deasupra oraşului şi peste turnul bisericii catolice, monument istoric, peste casa Gruber şi cimitirul din deal şi se va revărsa peste piaţa în care ne bem acum cafeaua. Dar vom putea urmări asta, live, cu camerele de filmat instalate pe zidurile clădirilor de Gold Corporation.

Pornim pe munte, spre casa lui nea Vasile Szabo. L-am cunoscut acum doi ani, avea 6 vaci, o hotărâre încrâncenată de a nu pleca de pe muntele lui şi convingerea că de acolo nu-l vor scoate corporaţiile internaţionale în ruptul capului. Îl găsim pe lângă grajduri, îi şi scapă omului un viţel, în deranjul vizitei, dar se întoarce spre noi, furios şi se descarcă parcă şi-ar vărsa focul pe toată lumea de unde venim: „Aia din Toronto pot să vrea aurul, ăia de la Bucureşti pot să vrea să li-l dea, dar eu, Vasile Szabo nu sunt de accord cu ei! Pământul ăsta şi ăla de pe munte e al meu şi de aici nu plec, nici să vină să mă scoată de ureche! Dacă mă forţează, eu îi atac la organismele internaţionale, că pe ăştia de la noi nu ne mai putem baza! Dar atât le spun, de s-or atinge de ce-i al meu, au de-a face cu mine.” Vasile Szabo crede că agricultura şi creşterea animalelor este mult mai bună şi mai de viitor decât exploatarea aurului cu cianuri. Dovadă că nu bate câmpii sunt chiar animalele din grajd şi casa plină de guri pe care le hrăneşte: „Vrei să spui dumneata că viţelul asta nu e mai bun ca cianurile lor?” si bate animalul cu palma pe spate. „Ba e mai bun!”

Sădeşti ură, culegi aur?

„În primul rând au sădit ura. Noi eram câţiva care se opuneau, iar ceilalţi roşieni vroiau exploatare minieră, povesteşte geologul Jurca. Oamenii nu ştiu să facă altceva, sunt săraci şi nu se gândesc prea mult la ziua de mine. Au o grijă şi mai mare: să pună o pâine pe masă, azi. Dar mai grav a fost că Gold ne-a asmuţit pe unii împotriva celorlalţi. Au sădit ura între noi, între rude, prieteni, fraţi. Era chiar la început, când au făcut o adunare locală pe stadion Ne-au adunat pe toţi, era plin locul. Acolo, fiecare angajat de la Gold care a luat cuvântul era pus să spună că din cauza noastră a celor care ne opunem nu începe exploatarea şi ei n-au cum câştiga o pâine. Că noi suntem vinovaţi pentru că ei n-au din ce trăi. Şi au început înjurăturile. Atunci a început dezastrul, teroarea. Cei de la Gold au fost diabolici. Au sădit de zece ani încoace ura între noi, pentru ca roşienii care nu mai pot răbda foamea să ne determine să cedăm, iar ei să se spele pe mâini, ca Pilat din Pont.”

Unchi şi nepot, adversari

Sorin Jurca nu mai vorbeşte  de şapte ani cu unchiul său, Andrei, cel care l-a crescut. „Am fost orfan, iar el, era medic în Roşia, mai cu dare de mână, m-a luat şi m-a crescut. Îl respectam, aproape că-l veneram, nu ridicam ochii din pământ în faţa lui. S-a aşteptat ca şi în cazul Goldului să-l urmez, să fim de aceeaşi parte. Eu am ales să fiu de cealaltă parte. M-a mustrat în faţa lumii şi nu mă mai recunoaşte ca al lui. Nu ne mai vorbim şi nu ne-am mai vizitat. Unchiul meu crede că Goldul va aduce bunăstare. Eu nu cred, cred că va distruge munţii şi va face un lac de cianuri. Cred că va lua aurul şi va lăsa pustiu în loc. Dar nici de aur nu-mi pasă, că oricare l-ar scoate, tot l-ar duce de aici şi Roşia, România ar rămâne tot atât de săracă. Dar ne iau şi posibilitatea de a trăi aşa cum o fac şi alţii din alte sate de munte, liniştiţi.”

“ Nu vă pot spune astăzi cum voi vota săptămâna viitoare, nu am o părere formată şi vreau să aud ce ne vor spune cei de la grupul parlamentar mai întâi, apoi voi vedea cum votez. Am înţeles că şi-au schimbat un pic părerea şi sunt de acord cu proiectul, asta cred că datorită unor noi informaţii lămuritoare pe care le-au primit”, Cornel Itu, deputat PSD de Cluj

“Punctul meu de vedere cu privire la proiectul Roşia Montană va coincide cu cel exprimat de PDL luni, în cadrul Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Până atunci nu îmi pot exprima părerea personală care, oricum, va fu una şi aceeaşi cu cea a partidului”, a precizat senatorul PDL Alin Tişe.

“Eu îmi păstrez aceeaşi părere pe care am avut-o şi când eram premier, că nu sunt şi nu am fost un fan al acestui proiect. Aştept cu interes să vedem dacă va trece de Parlament. Nu spun mai multe pentru că nu am datele necesare şi, la vremea respectivă, nu le primisem nici de la Ministerul Mediului, cu privire la impactul pe care îl are proiectul Roşia Montană asupra mediului, pe termen lung”, Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca

Text: Ruxandra Hurezean, Cristina Beligăr