Vom vota! Dar vom şi alege?

Viaţa noastră publică în special, dar cea politică şi culturală din ultimul deceniu, cel mai negru de la Revoluţie încoace – a fost batjocura, proprietatea privată şi jucăria abjectă a locatarului, care a stat nedrept de mult la Cotroceni. Ascuns sub masca (cu oarecare talent confecţionată) unui justiţiar, a unui politician incoruptibil, actualul şef al statului, cum îi place să i se spună în „cucernica lui modestie”, pe mulţi i-a păcălit, i-a manipulat, tot aşa cum pe alţii a vrut să-i discrediteze sau să-i distrugă. Căci şeful nimănui aproape a avut o singură dorinţă: ca democraţia să fie el şi numai el.

O democraţie căreia românii lui trebuiau să i se supună, s-o iubească şi să se jertfească pentru ea. Cei ce nu o acceptau, ci o contestau, o denunţau erau socotiţi în grabă mare şi definitiv infractori notorii. Pentru Şef n-au existat adversari politici, oameni cu care să intre loial, în dispute de idei, concepţii şi strategii de tot felul. El şi-a orchestrat parşiv „opera” de a pune căpăstru neamului şi gliei şi de a-i învrăjbi pe români. Şi, mai ales, de a anihila, de a arunca la lada de gunoi a istoriei sau în puşcării pe toţi cei ce nu gândeau (?), credeau şi acţionau ca el. Coborât de pe vapor ca Don Quijote cu Rosinanta şi Sancho Panza s-a apucat de lucru, luptând din greu cu morile de vânt pe care le isca singur. A furat partide, case, membri ai altor partide, a dominat servicii, justiţia, DNA, Curtea Constituţională. Şmecheria, spectacolul de mahala, perversiunea, trufia şi minciunile culese din porturi străine ni le-a dăruit nouă cu o viclenie fără egal. Căci puţini au fost corupţi ca el, puţini au călcat legile, Constituţia şi au umilit oamenii şi ţara. El a declanşat lupta împotriva corupţiei, el unul din marii corupţi! De ce? Nu i-a păsat prea mult de corupţie, a avut o idee genială: a făcut din ea o armă de luptă împotriva duşmanilor săi pentru a-i face inofensivi sau dispăruţi. Astfel, ţara s-a umplut de procese de tot felul, s-au descoperit corupţi noi sau din regimurile vechi, ne-a înecat în certuri, ameninţări şi dezvăluiri şi mai ales într-un potop de stenograme. De unde şi cugetarea din folclor: „România-i colţ de rai/Dacă stenograme n-ai!!

În vremea asta, şeful dădea ordine, sentinţe, acuza cu o bucurie nesfârşită ţara ba că e coruptă, ba că e în recesiune ş.a.m.d. În justiţie e un haos mai mic sau mai mare, procurori şi judecători de ţinută demisionează – aparent fără motiv –, procese sunt de judecat până dincolo de jumătatea acestui veac. Seară de seară şeful iese pe micile ecrane şi aruncă fumigene menite să distragă atenţia de la un subiect periculos pentru el! Ba mai mult, a lansat în apele lui tulburi problema agenţilor secreţi, descoperiţi sau acoperiţi, infiltraţi sau…Asta ne mai lipsea ca naţiunea să fie umilită şi împroşcată cu noroi până dincolo…

Am intrat în campania electorală, candidaţii stau la coadă să prindă locul de la Cotroceni. Mulţi, Doamne, puţini aleşi! Doresc un singur lucru: să nu avem iar pe cine înjura în continuare! Doresc pe unul care se va jertfi pentru ţară şi nu ţara pentru el. Ca până acum!

Mă obsedează ceea ce a spus Putin unui diplomat american, care vizita Rusia a doua zi după ce uraganul Katrina a devastat trei state ale SUA. Citatul se află în cartea germanului Michael Sturmer, Putin şi noua Rusie. Şi sună aşa: „Trebuie să vorbesc chiar azi cu George (Busch cel mic) şi să-i oferim tot ajutorul pe care-l putem da. Ce înseamnă acest dezastru? Că nu suntem nimic, nici unii nici alţii în ochii naturii şi a lui Dumnezeu Atotputernicul.” Parcă n-aş fi vrut ca acest citat, revelator, să fie al lui Putin. Mă întreb, oare ce va însemna noul preşedinte al ţării noastre nu în ochii naturii şi nici ai lui Dumnezeu, ci în aceia ai electoratului român. Peste puţine zile el va vota, oare va şi alege?!!