Un fenomen politic neobişnuit. Vara indiană a primarului Emil Boc

Ar putea fi efectul acestei veri indiene care predispune la reverii în natură. Mai probabil, este o consecinţă a unui şir de decizii sau mai degrabă indecizii care au degradat componenta ecologică a oraşului până la un punct pe care administraţia îl consideră a fi unul critic. Ar mai putea fi vorba despre un răspuns întârziat al primarului la eşecul înregistrat în fruntea guvernului; depăşind perioada de depresie postguvernare şi încurajat de referinţele bune primite, domnul Boc şi-a regăsit la conducerea oraşului ambiţia de a demonstra că face muncă de pionierat în administraţie. Nu e de neglijat nici perioada din calendarul politic. Suntem în apropierea alegerilor, când retorica e mai tăioasă.

Indiferent de motivaţii, privim spre un Emil Boc regenerat. Primarul a devenit activ în agenda sa de îmbunătăţire a calităţii vieţii, până acum doar enunţată. În contrast cu vechiul Emil Boc, edilul îndrăzneşte să ia decizii nepopulare şi să reglementeze împotriva intereselor marilor dezvoltatori imobiliari. Continuă acţiunea de demolare a garajelor. Proiectele a trei dintre cei mai mari antreprenori imobiliari au fost blocate pentru a face loc unor viitoare spaţii verzi. “Eu decid cum este mai bine pentru oraş, nu privaţii”, ar fi spus primarul, în replică proprietarilor nemulţumiţi care îl ameninţă cu tribunalul. În plus, ca o contrapondere la haosul generat de înmulţirea proiectelor de construcţie de tip parcelă, administraţia a făcut primul pas în dezvoltarea celui mai ambiţios proiect urban enunţat în ultimii 30 de ani în România, cartierul Sopor.

Descurajând interesele comerciale sau imobiliare în anumite zone de dezvoltare ale oraşului, primăria cedează avantajele pe termen scurt unor recompense mai târzii, dar, se speră, mai îndelungate. Când pune politicile publice înaintea economiei domnul Boc se îndepărtează de ideologia dreptei pe care a promovat-o în funcţiile sale înalte la nivel naţional. Ca diriguitor local, primarul pare să îmbrăţişeze eco-stângismul modern, posibil din pricina convingerilor sale profunde, nealterate acum de constrângeri de partid, dar sigur împins şi de transformările din ecosistemul urban actual, unul ultraconectat şi asociat în reţele active împotriva intereselor egoiste ale capitalului. Tocmai pentru a păstra oraşul atractiv investiţiilor viitoare, guvernanţa locală arată hotărâre în modelarea investiţiilor de astăzi.

Există desigur şi riscuri când te opui fundamentului clasic al capitalismului care constă în a da libertate individului să-şi urmărească interesul propriu. Cel mai semnificativ e ca ambiţioasa acţiune publică anunţată zilele acestea să fie uitată după alegeri, posibil ca urmare a presiunilor investitorilor. De asemenea, o viitoare perioadă de recesiune ar putea întârzia pe termen nedefinit proiectul Sopor, unul oricum destul de îndepărtat. Sigur este însă că neintervenţia, fie şi în ultimul ceas, comportă neajunsuri mai mari. E de ajuns să privim războiul pierdut cu traficul, unde ajustările au venit prea târziu. Odată traficul îngheţat, nu-l mai dezgheaţă nicio vară indiană.