Umbra la români

Am rămas profund mişcat, mirat chiar, auzindu-l vorbind, zilele trecute, pe noul arendaş al PDL, domnul Vasile Blaga. Ce a comunicat el românilor? Că PDL va face un guvern din umbră, care să-l monitorizeze pe cel în funcţie, de la lumină şi putere. Am şi râs de asemenea bazaconie. Ştim bine ce greu, ce dificil, ce riscant e să conduci o țară în condiţiile europene de azi, să o duci spre progres şi civilizaţie, s-o fereşti sau s-o scoţi din criză, să asiguri lefuri şi locuri de muncă… Dar un biet guvernel din umbră, ce va face el?! Priviţi peste Dunăre cum e negat, prin violente lupte de stradă, guvernul bulgar; dar, mai la vale, unde e contestat cel grec; dar în Italia (unde Berlusconi a fost condamnat la șase ani de închisoare); dar în Spania, unde cetăţenii protestează şi ei în pieţe? Dar în Turcia, care vine tare din urmă? Mie mi-e şi milă de micuţul nostru guvern din umbră. Sigur, există şi o excepţie. Singurul guvern din umbră, care rezistă şi face câte ceva, e cel american. De ce e el în Umbră? Păi e în umbra Casei Albe (albă şi ea ca Obama!), căci acolo preşedintele e şi şeful guvernului şi el, guvernul, stă ca atare în umbra singură amintită! Şmecheri americanii. Au ştiut ei ce fac!

Să revenim la oiţa noastră, micuţul guvern din umbră. Vom preciza – siliţi de trecutul nostru politic din ultimele două decenii –  că la noi totul se petrece la umbră, cam în întuneric, în obscuritate. Chiar PD-ul, tatăl PDL-ului, s-a ivit din umbra PDSR; l-a făcut pentru uz personal Petre Roman. Băsescu, lucrând abil – tot în urmbă – i-a furat partidul lui Petrică. Dar şi Băsescu stă la umbra flotei, care a zburat pe meleaguri străine. Mai nou, Vasile Blaga i-a furat PDL-ul lui Udrea, pe care o voia Băsescu noua şefă a PDL. Vedeţi câtă umbră la noi…

Dar ce vrea oare Blaga cu acest guvern din umbră? Uită domnia sa, că ultimele guverne ale PDL, cel al lui Boc şi apoi al lui Mihai Răzvan Ungureanu, au fost total devotate lui Traian Băsescu. Au stat cuminţi, în genunchi am putea zice, în faţa… altarului de la Cotroceni şi nu au mişcat o pleoapă fără aprobare. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Dacă privim, cu mică atenţie, vom observa că foruri vitale ale societăţii noastre caută şi se ascund în umbra lui Băsescu, ba mai mult, îl apără, îl cântă şi i se jertfesc la nevoie! Ce face Curtea Constituţională? N-am văzut cu câtă grijă părintească îl slujeşte ziua şi noaptea?! Dar DNA-ul, copilul lui drag, nu execută cu abnegaţie revoluţionară toate indicaţiile şi dorinţele jucătorului de la Cotroceni? Mai încape îndoială? E destul ca preşedintele să privească spre cei ce nu-i convin şi DNA-ul îi execută! La rândul lui, şeful are grijă de copilaşi, le dă lefuri, îi avansează, îi protejează, îi numeşte în posturi de vârf, căci sunt pentru el bani albi pentru zile negre ce, se pare, vor veni. Dar serviciile secrete nu au şi ele un loc rezervat la umbra cu pricina? (Mihai Răzvan Ungureanu a părăsit un post sigur, stabil, de durată, pentru unul vremelnic de premier şi a pierdut totul. Căci acum el caută o aşa zisă mişcare populară, iar mişcarea îl caută pe el!). Corupţia noastră dragă nu a crescut şi s-a afirmat viguros, trainic şi definitiv în aceeaşi umbră? A palatului, fireşte. Câte rânduri de consilieri prezidenţiali s-au schimbat la umbra evocată aici? De ce oare?!

Să încheiem cu încă o calitate a lui Traian Băsescu. El a găsit umbre externe, pe care le-a preferat, cultivat şi ocupat cu grăbire. Cât de aproape e de Bruxelles, via Angela Merkel, de UE şi de NATO, FMI şi SUA? Stă la umbra lor, cuminte, convins că se sacrifică pentru noi. Aş! Mereu, de-a lungul anilor, au căzut ca nişte sentinţe aspre peste noi tot felul de umbre. Aşa zice istoria! Umbra imperiilor otoman, austro-ungar, rus, apoi sovietic – ieri, cea a forurilor mai sus amintite –  azi. Ne-am înghesuit mereu la umbre şi nu ştim bine de ce. Mai nou, umbra UE ne cere să renunţăm la mititeii noştri strămoşeşti. De ce? Să bem doar coca-cola?!

Umbra noastră cea de toate zilele e destinul ce ni se cuvine?! Se pare că da!