Sindromul Caritas și nevoia de parc acvatic

Clujul trăiește o febră a banului cum n-a mai cunoscut din vremea Caritas. Și tot ca atunci e condamnat la nevoia permanentă a infuziei de bani pentru a nu se prăbuși. Zecile de mii de oameni din toată țara care se stabilesc în oraș sunt finanțatorii principali ai dezvoltării sale. Pentru ca ei să continuă să vină și orașul să prospere, Clujul trebuie să-și păstreze magnetismul. Aquaparkul pe care îl promite primarul Emil Boc este o investiție în acest magnetism. E un câștig pentru sănătatea publică a clujenilor, îndeosebi a copiilor, pentru turism, pentru brandul orașului.

Să tragem nădejde că primarul nu se va opri aici și va avansa și cu alte proiecte necesare dezvoltării, în special cu metroul. Pentru că ceva remarcabil se întâmplă cu primarul nostru: și-a descoperit curajul de a lua decizii potrivite și atunci când întâmpină opoziție și riscă să devină impopular unor cetățeni. Aquaparkul a avut oponenți puternici, inclusiv proteste. Identificăm însă destulă ipocrizie în argumentele opozanților. Clujenii din vecinătatea investiției vor fi probabil incomodați. Este însă o investiție pentru oraș, de care vor beneficia cei mulți. I se reproșează primarului că a promis solemn că va amenaja  un parc în zonă. A mințit așadar primarul. Dar când a fost domnul Boc prieten bun cu adevărul? Aquaparkul este promisiune din primul mandat. Dacă e să ne referim la minciuni, atunci să prevaleze cea mai cu vechime.

Nu e bine văzută nici asocierea cu un privat care să construiască parcul acvatic. De ce să câștige bani investitorul privat vânzând  bilete? Păi, cam asta e esența capitalismului. Investiția privată. Putem fi de acord cu Florin Poenaru când spune că, de fapt, capitalismul de bazează pe furt, (cu acumularea primitivă care îl precede), pe înșelătorie (muncitorii sunt plătiți mai puțin decât valoarea muncii lor) și pe corupție (mituirea legislatorilor să legifereze aceste furturi și înșelăciuni). Toate aceste par a fi trăsături constituente și ale proiectului aquapark-ului. Dar timpul nu merge înapoi, înotăm în societatea pe care o avem mai ales că precedenta s-a dovedit mai sărăcăcioasă, dacă nu și mai ticăloasă.

Aquapark să fie așadar. Dacă se vor găsi și soluții de subvenționare a accesului în parc al celor care sunt pierzătorii caritasului actual, cu atât mai bine.