Logica confruntării

Noua ambasadă ame­ricană s-a deschis în timpul unei perioade haotice și violente la granița Israelului cu Fâșia Gaza și  frământată în întreg Orientul Mij­lociu. Mii de palestinieni au fost răniți în săptămâni de demonstrații de-a lungul gardului de frontieră. Luni, când ambasada a fost inaugurată, Ministerul Sănătății din Gaza a raportat mai mult de 40 de oameni uciși de forțele israeliene și aproape 1.000 de răniți. Ulterior, numărul deceselor a crescut. Unii spun că este doar începutul unei perioade de violențe sângeroase, în pofida amenințărilor israeliene adresate liderilor Hamas.

Sărbătoarea din Ierusalim a contrastat cu violența din teritoriile palestiniene. Pe zidurile clădirilor, pe autobuze și panouri stradale au fost amplasate bannere pe care stătea scris „Trump make Israel great” și „Trump is a friend of Zion”. Panourile apăreau ca un omagiu adus președintelui american de oficialii israelieni, însă aparența e înșelătoare. Publicația „The Atlantic” notează că ele au fost finanțate de o organizație creștină evanghelică americană numită Muzeul Prie­tenilor Sionului. Influența creștină asupra deciziei lui Trump a fost evidentă la ceremonia de deschidere a ambasadei de la Ierusalim, unde doi pastori evanghelici, inclusiv consilierul lui Trump, Robert Jeffress, un islamofob notoriu,  și John Hagee, șeful grupului de lobby „Creștinii uniți pentru Israel”, au oferit binecuvântări. „Lăsați cuvântul să răzbată astăzi din Ierusalim: Israelul trăiește!”, a spus Hagee, continuând „Fiecare terorist islamic să audă acest mesaj: Israelul trăiește!”.

În lumina celor prezentate de The Atlantic, inaugurarea ambasadei, în fapt conferirea titlului de ambasadă vechiului consulat din Ierusalim, semnalează mai puțin influența lobby-ului evreiesc, cât a bazei electorale a președintelui american. Adept al supremației albe și creștine în America, acesta a dat semnalul reafirmării supremației iudeo-creștine. O zi după inaugurare, site-ul israelian Debka nota că acest eveniment evidențiază începutul luptei pentru salvarea civilizației occidentale.

Alegând adevărul și nu diplomația, ca să-l cităm pe un admirator, Trump dă astfel semnalul unei cruciade moderne antimusulmane care are din nou în centru Ierusalimul. E parte din politica agresivă și la risc maxim cu care președintele se gândește să dea o rezolvare dosarelor internaționale fierbinți care trenează, între care și amenințarea nucleară a Coreii de Nord și a Iranului. Cu excepția a trei țări, incluzând România, liderii Uniunii Europene au respins chemarea SUA la confruntare cu lumea islamică. Asta nu înseamnă însă că abordarea combativă, de pe o poziție de netă superioritate militară,  a unei probleme de maximă securitate pentru Occident nu este una care place tot mai multor europeni.

Guvernul României și liderul lui informal Liviu Dragnea au ales să navigheze în siajul lui Donald Trump și împotriva reținerii indicate de la Bruxelles. E o poziționare mai mult simbolică, însă cu consecințe  în contextul degradării rapide a relațiilor transatlantice. Viziunile diferite ale președintelui României și cel al Camerei în privința poli­ticii externe s-au transpus în conflict politic intern. Sau invers. Oricum, pare că și în plan intern vremea diplomației și a echilibrului ia sfârșit. Dacă îl stimează pe Donald Trump nu doar de conjunctură, Liviu Dragnea va lua calea trumpistă a  confruntării. Ceea ce, după sentința în primă instanță din dosarul Teleorman, nu poate însemna decât un singur lucru: închiderea ambasadelor cu Cotroceniul și, la momentul potrivit, suspendarea președintelui.