În ce lume trăim?

Mă uit în jurul meu îndurerat, revoltat şi constat că trăiesc într-o mahala fără sfârşit, unde bârfa, acuza, furtul şi scuiparea semenilor în public, cu nesfârşită sete şi plăcere, au alungat civilizaţia şi omul. Au aruncat totul în anarhie şi haos. De la o zi la alta, mizeria, imoralitatea şi degradarea societăţii urcă pe culmi nebănuite, cum ziceau, unii, ieri! Să ne uităm în jur…

* Un oarecare Turcescu, scandalizat că Nadia Comăneci a făcut reclamă unui soi de margarină, sare la gâtul ei, o face cu ou şi cu oţet şi spune cu năduf, democratic, că i-ar da câteva picioare în fund. El jigneşte o fostă mare campioană mondială, europeană, olimpică, o personalitate din zestrea -fie ea şi sportivă- de aur a umanităţii. O lume întreagă o iubeşte, o apreciază pe Nadia, dar vine un semen incolor, inodor, dar democrat şi, pur şi simplu, îşi bate joc de ea. Unul care trece, pe rând, pe la televiziuni pe plată bună, pentru că scurmă în gunoaie şi pune la zid şi execută pe cel cerut de patroni sau voit de el. Avea dreptate un filozof care scria că, poate e mai toxică gazetăria lui decât margarina cu pricina. Suduirea fără motiv şi jenă a semenului este deja, la noi, o tradiţie!

* Marea doamnă a operei, Angela Gheorghiu a divorţat de soţul ei, Roberto Alagna. În locul decenţei şi demnităţii, ea alege să-şi acuze fostul soţ prin ziarele occidentale şi ale noastre, arătând cât de brutal, de scandalagiu a fost. De ce atâta lipsă de pudoare, de simţ al măsurii??

* O cântăreaţă oarecare, bătută chiar de impresarul ei, apare (căutată!), seară de seară, pe toate ecranele televiziunilor şi în toate ziarele. Suntem, pur şi simplu, asediaţi de… drama cântăreţei. De ce? La ce foloseşte bocetul femeii? Şi al televiziunilor numai la rating?

* Fosta soţie şi sora regizorului Sergiu Nicolaescu se ceartă ca la uşa cortului în toată mass-media. De ce? Pe averea răposatului. Competitoarele se duc la tribunal. Succes, dar e trist.

* Presa scrisă şi video are un apetit furibund pentru a descoperi cea mai mică greşeală a medicului, să facă caz de ea seri la rând. Greşesc şi ei. Sunt oameni şi ei. Oare uităm câte mii de medici lucrează în toată Europa şi mai departe? Că la noi sunt plătiţi ca birjarii!? Leafa lor, pe lângă cea a vedetelor, e un amărât de bacşiş. Apoi, uităm de cazurile în care ei au făcut minuni, salvând vieţi? Sunt căutate eşecurile cu sadism şi pricepere! Ca să sporim mizeria, mahalaua, bârfa… După ei sunt luaţi în tărbacă profesorii şi elevii. Ei iau mită. Şi preoţii au loc pe micul ecran când calcă strâmb. Şcoala nu e bună, sănătatea, nu, credinţa, nu?! Atunci ce ne rămâne?

* Preşedintele ţării coabitează cu premierul. Iar coabitarea vine de la copită. Cum apucă, preşedintele îi rade câte o copită premierului. Recent, pentru că a fost în China, că n-a făcut nimic, deoarece nu i s-a aprobat -ca pe vremea lui nea Nicu- agenda convorbirilor. Traian Băsescu ar fi cel mai mare dictator. I-ar întrece pe toţi de până acum. Nu poate; stăpânii lui nu prea vor ca ăi mici să dicteze.

* Gâlceavă mare şi în sport. Nu ştim ce e licenţierea echipelor, facem baraje fără justificare. Mai mult, cele cinci sau șapte federaţii de arte marţiale iau jumătate din bugetul sportului. Şi sunt „arte” de care n-a auzit aproape nimeni – Taekwondo, Kekondo, Kung Fu şi altele. Cine le practică? Patru sau cinci ţări. Echivalează o medalie de aur la orice disciplină clasică cu una de Ku-ku-ru-ku-ku? Să fim serioşi. Dacă adăugăm altele aşa zis discipline sportive vom constata că sportul clasic trebuie să dispară şi să troneze bătăile, forţa şi mizeria umană. Unde vom ajunge?!

* Intervenţiile procurorilor şi poliţiştilor la BAC ne-au amintit de vremurile comisarilor sovietici din anii ’40-’50! Atunci, dubele mergeau noaptea şi îi ridicau pe nefericiţi. Acum se merge în plină zi cu autobuze, cu sau fără mandate, cu poliţai, şi sunt ridicaţi, percheziţionaţi elevii, ca ultimii borfaşi. Cred unii că aşa se luptă cu corupţia. Procurorii au sărit ca arşi, că se amestecă oficialităţile în meseria lor. Uită dumnealor că aşa fermi şi conştiincioşi cum vor să pară, n-au cercetat ce s-a întâmplat cu flota, cu casele, cu mogulii, cu cei aduşi din lumea largă prin Interpol şi ascunşi acum de nu mai ştie nimeni de ei, de anchetele din sport, una a durat cinci ani, alta durează de vreo șapte şi nu e gata. Îmi spun unii că s-a vrut acea demonstraţie de forţă cu autobuze, procurori şi poliţişti pentru a lovi în actuala putere şi aici în ţară şi mai departe. Posibil. Eu mă întreb de ce nu au venit opt sau 10 procurori în şcoală şi trei sau patru poliţişti civili şi să-i ancheteze acolo pe alevi, de îndată ce ieşeau de la examen?! În câteva minute un procuror îşi dădea seama dacă are în faţă un ins corect sau unul care ascunde ceva. Şi nu ştia nimeni nimic. Dar s-a voit compromiterea puterii. Interesant că procurorii ştiu mai bine când omul e bolnav decât medicii şi cine nu, cum trebuie trimişi în faţa instanţei medicii care-i apără pe presupuşii infractori. Dar nu se supără când avocaţi fac zile în şir apărarea chiar a celor condamnaţi pe micile ecrane! „Norocul” nostru este că ne-au mai rămas câţiva procurori de „spiţă nobilă”: Monica Macovei, Codruţa Kovesi şi Daniel Morar. Că în rest e un pustiu cum n-a mai fost…