Fosta prima vioară a ţării cântă dezacordat

Întâi a divorţat PDL de Emil Boc. Apoi a divorţat Blaga (vameşul) de Băsescu. Mai apoi a divorţat Udrea de Cocoş. Domn’ Boc nu mai scrie pe uşi, la primărie, că „Aici nu se primeşte mită!” De unde se poate deduce că, sub domnia lui Funar, în acel stabiliment se primea, se dădea mită. Iar Apostu nu este încă reeşapat. Poate doar la Universitatea Agricolă. El, băiat bun, notărăşiţa de milioane.

Domn’ Boc nici nu mai primeşte, nici nu mai dă mită. Face politică doar cât să-şi mai aducă aminte că a fost prim-ministru. Face politică doar ca să-i pupe pe Udrea şi pe Băsescu. Fosta prima vioară a ţării cântă dezacordat. Aşa cum cânta şi când era student şi membru în conducerea UASCR. Şi când şeful său îl trimitea la Conti după beri. Aşa că domn’ Boc nu plânge în primul rând după politică, ci după şefi. Că oare ce politică ar putea face Boc fără Băsescu? Singur, Boc a şi uitat că a fost prim-ministru. Atunci îl „plagia” pe Băsescu, acum, calic de personalitate politică, nu mai dă cu coasa, nu mai dă cu barda, nu mai intră la cântat sau danţat. Măcar dacă ar preda la Facultate (nu ştiu ce statut mai are sub noul rector), ca să prostească studenţii cu necesitatea unui parlament unicameral, după ce, în una din cărţile publicate (trei), susţinuse contrariul.

Mai zilele trecute, domn’ Boc îl lăuda pe Băsescu că ni l-a re-adus pe Hayssam. Pe Mare l-a adus, cu întreaga Flotă. Numai că Flota n-a încăput în puşcărie. De unde se vede că Boc nu şi-a uitat stăpânul. Ca preşedinte numit de Curtea Constituţională (zisă şi Masa Verde), Băsescu poate să aducă în ţară şi „Turnurile gemene” că tot nu-l mai crede decât domn’ Boc. Primar de Cluj-Napoca. Gurist de osanale, de chelii şi de ţâgănci.

S-a spus că ardelenii, atunci când au ajuns în fruntea guvernului, au nimerit prost. Erau numiţi: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, dar şi Emil Boc. Din Răchiţele de loc, acesta din urmă. Să fim serioşi. A-l compara pe Boc cu iluştrii săi înaintaşi înseamnă blasfemie. Da, criză a fost şi atunci şi este şi acum. Numai că acum, una din nenorocirile grave care au accentuat criza a fost dată de guvernul Băsescu – Boc. Căzuţi amândoi în dizgraţie, pe bună dreptate nu-i mai crede nimeni. N-au ce. N-au pe cine.

Ştim, actuala Opoziţie (care nu există) trebuie să critice guvernul şi actuala putere. De acord, dar trebuie să dea seama şi de ceea ce a făcut când a avut pita şi slănina şi cuţitul. Actuala Opoziţie are două responsabilităţi, din care una este fundamentală: aceea de a da seamă de trecutul recent. Cu bune şi cu rele. Cu mafie, cu hoţii, cu mită. Cu, din păcate, incompetenţă.

Suflecat la mânecile cămăşii de vară, domn’ Boc va fi scos din criză de alţii. Ştiu, şi el a fost înjurat. Să înjure şi el. E vremea coasei. Cine ştie dacă va mai ajunge vreodată prim-ministru.