Există viaţă politică după moţiune. Dar nu pentru toţi

Moţiunea de cenzură nu este despre căderea guvernului, eventual despre instalarea unui guvern provizoriu al dreptei după mai mult de şapte ani de guvernare, în teorie cel puţin, a stângii. Este mai mult vorba despre cine va conduce România în anii următorii, la preşedinţie, în primării, consilii judeţene, în parlament. Toate aceste funcţii sunt variabile ale acestei moţiuni. În cele ce urmează, analizăm variabilele moţiunii înainte să ne fie cunoscut rezultatul acesteia. Pentru simplificarea studiului, vom utiliza categoriile de analiză care i-au adus o celebritate cotroversată fostului secretar american al apărării Donald Rumsfeld, strategul celui de al doilea război din Irak. Clasificările introduse de fostul oficial american în studiul incertitudinilor sunt: cunoscutele cunoscute, necunoscutele cunoscute şi necunoscutele necunoscute. Asemeni lui Niall Ferguson, vom adăuga o a patra categorie, cunoscutele necunoscute, fie şi doar pentru a da un număr par scenariilor care se conturează după moţiune. Şi începem cu cea mai la îndemână categorie, cea a cunoscutelor cunoscute.

Cunoscutele cunoscute

Acestea sunt cele mai plauzibile scenarii, lucruri pe care le ştim şi despre care putem presupune în mod rezonabil că vor avea loc în absenţa unor evenimente absolut imprevizibile care să deturneze cursul firesc al acţiunii. Aşadar dacă:

A. Moţiunea cade.
1. În această situaţie, Viorica Dăncilă rămâne premier, cel puţin până la viitoarea moţiune, în primăvară. Poziţia sa în partid se întăreşte ca urmare a victoriei şi este aproape de neînchipuit că va pierde locul din turul doi al alegerilor prezidenţiale. Din scaunul de la Palatul Victoria, premierul va continua să acaparaze spaţiul public şicanându-se cu preşedintele, astfel încât ceilalţi candidaţi la turul doi vor fi scoşi din joc. În plus, faptul că ea va rămâne încă o perioadă la distribuţia resurselor va mobiliza organizaţiile teritoriale să adune voturi suficiente pentru accedarea sa în turul doi, performanţă care ar menţine parţial credibilitatea politică a PSD. În turul doi, candidatul Dăncilă pierde şi rămâne de văzut cum va alege să continue guvernarea, cu o majoritate extrem de fragilă sau prin restructurarea cabinetului prin cooptarea Pro România şi ALDE. Dar aici intrăm în teritoriul necunoscutelor cunoscute.
2. Klaus Iohannis câştigă turul doi al alegerilor şi rămâne preşedinte. Este cea mai prielnică conjunctură pentru ca şeful statului să-şi păstreze funcţia, practic fără risc. Dar eşecul moţiunii îl confruntă pe preşedinte cu posibilitatea de a se coagula un guvern puternic al stângii, ceea ce dezavantajează PNL la viitoarele alegeri. Vezi mai jos în categoria necunoscutelor cunoscute.

B. Moţiunea trece
1. Viorica Dăncilă este discreditată, chiar dacă rămâne interimar la conducerea guvernului. Şansele ei pentru turul doi scad dramatic.
2. Klaus Iohannis trimite în parlament un guvern al dreptei, cel mai probabil doar al PNL sau format din tehnocraţi de dreapta. Premierul propus cade la învestitură. Chiar şi aşa, preşedintele speculează politic respingerea guvernului său angajându-se ca, după turul doi, să forţeze anticipatele cu propunerea unui nou guvern al dreptei. Un mesaj de acest tip este mobilizator pentru tabăra anti-psd, extaziată în egală măsură de un guvern liberal şi de alegeri anticipate. Speculaţia că preşedintele va propune un guvern cu componente Pro România şi ALDE este foarte puţin probabilă, deoarece vulnerabilizează PNL la viitoarele alegeri în faţa USR. Şansele preşedintelui să fie reales rămân ridicate, dar nu mai există certitudine, ca în situaţia că moţiunea cade.
3. Victor Ponta va anunţa crearea unei noi majorităţi PSD, Pro România, ALDE, care va revendica guvernarea sub conducerea unui premier de stânga cu personalitate. Şansele ca preşedintele să numească repectivul premier sunt nule, Iohannis nu va înlocui un guvern de stânga slab cu un guvern de stânga tare. Şi totuşi, Ponta va specula la rândul său politic momentul promiţând că Mircea Diaconu va face propunerea de premier de stânga în eventualitatea că va fi ales preşedinte. Demoralizaţi de succesul moţiunii, alegătorii şi activul PSD vor alege să-l ajute pe Mircea Diaconu să ajungă în turul doi, ca o perspectivă minimală de a rămâne la guvernare. E posibil să avem la prezidenţiale o înfruntare a tandemurilor. Stânga reconfigurată în jurul Pro România anunţă numele premierului propriu şi va solicita dreptei să procedeze la fel. Cu acest ultim enunţ părăsim totuşi zona cunoscutelor cunoscute şi intrăm în teritoriul necunoscutelor cunoscute.

Necunoscutele cunoscute

Acestea sunt stări de fapt cu grad de incertitudine, dependente de desfăşurări şi împrejurări încă necunoscute, dar despre care ştim că vor apărea, le anticipăm fără să fim siguri ce turnură vor lua lucrurile şi nici ce impact vor avea asupra evenimentelor. În categoria necunoscutelor cunoscute se încadrează, de pildă, forma pe care o va lua guvernarea după moţiune, poziţionarea partidelor în perspectiva alegerilor de anul viitor şi, de ce nu, chiar rezultatul alegerilor prezidenţiale. Dacă:

A. Moţiunea cade
1. În faţa premierului Viorica Dăncilă şi PSD se deschid două posibilităţi de a continua guvernarea: cu un guvern slab, ameninţat în viitoarea sesiune parlamentară de o nouă moţiune, chiar înaintea alegerilor locale, sau cu unul stabil, constituit prin cooptarea Pro România, ALDE şi a unor personalităţi care să dea greutate stângii la viitoarele alegeri. Calea pe care o va lua doamna Dăncilă depinde de scorul pe care îl va obţine în turul doi, de negocierile care se vor purta şi, bineînţeles, de disponibilitatea Pro România şi ALDE de a intra la guvernare.
2. Prestigiul lui Klaus Iohannis are de suferit şi contracandidatul său de pe dreapta, Dan Barna, poate trage foloase. Chiar dacă e puţin probabil ca acesta să aibă resurse să ajungă în turul doi, pe termen mediu USR poate specula incapacitatea PNL de a da jos guvernul şi se va poziţiona drept cel mai redutabil adversar al PSD. Posibilităţile electorale care i se deschid USR depind însă de acţiunile lui Klaus Iohannis şi ale liberalilor, ulterioare realegerii preşedintelui, cât şi de propria capacitate a tinerei formaţiuni de a gândi o strategie coerentă, atât antiprezidenţială cât şi anti-psd.

B. Moţiunea trece

1. Este împrejurarea care generează cel mai înalt grad de instabilitate şi cele mai multe incertitudini. Viorica Dăncilă vrea să rămână premier interimar, dar nu se ştie dacă şi cum va putea să o facă şi nici pentru cât timp. PSD e în disoluţie; iarăşi însă e de discutat dacă şi când îşi va reveni. O improbabilă dar nu imposibilă modificare a legii electorale înaintea localelor, astfel încât alegerea primarilor să se facă în două tururi, i-ar da partidului o lovitură devastatoare.
2. Preşedintele îşi întăreşte calitatea de şef al taberei anti-psd, însă s-ar putea confrunta cu un candidat mai incomod decât Viorica Dăncilă în turul doi. Numirea unui premier care să treacă un nou guvern în parlament fără să afecteze şansele liberalilor în alegerile de anul viitor ar putea de asemenea să depăşeasă abilităţile politice ale unui preşedinte prea puţin obişnuit cu acţiunea. Instabilitatea poate de asemenea să dăuneze electoral liberalilor. Ecuaţia are multe necunoscute.
3. Victor Ponta şi Pro România sunt în mod cert câştigători într-o asemenea eventualitate. Cresc şansele candidatului susţinut de partid să intre în turul doi al prezidenţialelor. Scad însă cele ale partidului de a intra la guvernare. Nu e exclus ca fostul premier să negocieze în ultimul moment cu PSD astfel încât să trântească moţiunea, primind în schimb promisiunea că partidul va fi cooptat într-un viitor cabinet al Vioricăi Dăncilă. Aceasta este însă o pură speculaţie, care se încadrează mai degrabă în categoria necunoscutelor necunoscute.

Necunoscutele necunoscute

Necunoscutele necunoscute sunt prin natura lor imposibil de anticipat. Asta nu înseamnă că evenimentele care s-au consacrat sub terminologia „lebădă neagră” nu sunt de natură de a produce mutări spectaculoase modului previzibil de desfăşurare a lucrurilor. Principala certitudine despre care să presupunem că ar putea fi invalidată de o „lebădă neagră” este realegerea preşedintelui. Realegerea preşedintelui e de altfel cam singurul fapt apropiat de certitudine, indiferent de rezultatul moţiunii. Apariţia unui element care să schimbe cursul previzibil al lucrurilor nu poate fi complet ignorată. Atât că, o asemenea posibilitate, la fel şi cum o asemenea răsturnare de situaţie s-ar produce, acestea sunt date care nu pot fi analizate. Sunt cu totul necunoscute. Ca să revenim pe teritoriul cunoscut, vom introduce următoarea categorie care va întregi diagnosticul acestui moment al cenzurii care urmează să-şi afle finalitatea.

Cunoscutele necunoscute

Această categorie se referă la lucrurile îndeobşte cunoscute, informaţiile pe care trecutul ni le oferă, dar pe care din diferite motive alegem să le ignorăm. Vorbim de incapacitatea de a învăţa din greşelile trecutului. Ca să ne referim strict la contextul moţiunii, indiferent de rezultatul ei, lecţia istoriei ne învaţă că guvernarea prin carierişti incompetenţi şi cu un program care neglijează investiţiile strategice în favoarea măsurilor populiste este condamnată să eşueze. Prin moţiune de cenzură sau altfel. Asta se cunoaşte. Ce nu ştim deocamdată este dacă această învăţătură îi va fi necunoscută şi viitorului guvern, care şi când o fi acesta să se instaleze.