Emil Aluaș: „M-am rugat în Catedrala Notre Dame pentru ţara mea”

Un progres rapid, de neoprit, al Europei de Vest

În mai puţin de un an şi jumătate am făcut cel de al doilea turneau în Europa de Vest. Pentru a o simţi, atinge, mirosi, vedea şi vorbi cu oamenii, m-am dus (intenţionat) cu maşina. A fost obositor, dar a meritat. Europa de Vest este cultura în care m-am născut, am studiat, m-am format. Europa de Vest este cultura şi istoria pe care o cunosc. De la frumuseţea Vestului Ungariei (unde am studiat şi mi-am făcut profesia), la ordinea perfectă a Austriei, a Bavariei (unde mi-am petrecut 6 ani în educaţia şi profesia mea, şi unde am dormit de patru ori la ferma lui Frau Anna), la ordinea parcă naturală a oraşelor Munchen, Stuttgart, Offenbourgh (unde am înoptat), Strassbourg (în Franţa, cu frumuseţea noii clădiri a Comisiei Europene), la autostrăzile şi serviciile oferite impecabil, Europa mi s-a părut o frumuseţe a progresului care merge înainte cu o viteză de neoprit. Şi toate acestea pentru o viaţă mai buna şi mai frumoasă a tuturor europenilor.

Parisul

Deşi seară, era plin de lume în Centrul Vechi al Parisului. Am intrat şi m-am rugat în Catedrala Notre Dame pentru viitorul ţării mele, pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Pentru ca şi noi, ca ţară, ca neam, “să fim în rând cu lumea” citând un membru al familiei mele. Am văzut Parisul pentru prima dată în 1974. De atunci până în prezent l-am vizitat de nenumarate ori. “Totul este la loc în Paris ceea ce înseamnă că este pace”, îi răspund unui partener de afaceri francez, cu 18 ani lucraţi în SUA, care m-a întrebat despre impresia lăsată după vizita mea în Centrul Vechi al oraşului iubirii.

Trebuie să fim ca Europenii

Am fost surprins de cunoştinţele în detaliu a străinilor despre ce se întâmplă în ţara noastră. “Cum de ştiţi atâtea despre România ?” întreb eu pe partenerii din Franţa. “Ne interesează România. Avem peste 5000 de studenţi la medicină în oraşul tău, în Cluj”. îmi răspund ei. Am verificat această afirmaţie şi au dreptate. “Dar aşteptăm o stabilitate în economia ţării. Evident, asteptăm şi o stabilitate politică internă”, completează ei. “Datorită deschiderii graniţelor şi a Fondurilor de Coeziune alocate de Comisia Europeana, aţi făcut progrese imense în aceşti 25 de ani, din 1989 până în prezent. În limbaj mai comun, aceste fonduri se numesc “Fonduri Europene”. Rămâne în continuare o muncă serioasă spre o schimbare la nivel de gândire, mai ales în mediul rural al României. Capitalismul, ca şi alte sisteme socio-economice, are propria ideologie. Sistemul nu este perfect, dar prin comparaţie cu comunismul, capitalismul–prin existenţa pluripartitismul încurajat şi acceptat în societate, admite şi alte orientări, nu numai un singur punct de vedere al partidului unic”. Am rămas uimit de adevărurile spuse de aceşti străini, francezi, pe care-i cunosc ca oameni de afaceri. Ei gândesc pe baza unor principii de neclintit. Şi, deşi oameni de afaceri, nu gândesc în termeni exclusiv de profit. Ei cred şi au o cultură a pluralismului politic şi cred în competiţia liberală, bazată pe reguli. Recitesc un articol publicat de subsemnatul în urmă cu trei ani: “În democraţie nu faci ce vrei ci faci ce trebuie. Cine stabileşte ce trebuie ? Specialistul, este răspunsul meu”. Îmi este dor de vechea elită a românilor care au marcat istoria modernă a statului nostru. Stat încă atât de tânăr în istoria Europei. Am mai scris şi declarat public de mai multe ori anterior, atât în ţară cât şi în Europa de Vest şi SUA: “Vestul aşteaptă încă să ne schimbăm. Să fim în rând cu ei”. Pentru asta m-am rugat în grandioasa şi splendida Catedrală Notre Dame. Sper ca Dumnezeu să mă fi auzit.

Prof. Emil Aluaş

16 octombrie, 2014, Sevran-Paris, Franţa