Drobul de sare cade câteodată

De un an de zile este limpede că PSD nu are de gând să mă sprijine la preşedinţie, destăinuie Crin Antonescu. Dacă intuieşte bine e greu de spus, dar e de amintit ce spunea cândva şi Marin Preda: vorbele cheamă realul.

De ceva vreme acţiunile liderului liberal sunt motivate de temeri. Îi e teamă de influenţa din partid a unor miniştri care lucrează bine cu premierul. Îi schimbă. Se teme că Victor Ponta nu îşi va ţine cuvântul (cât că acesta tocmai ce a semnat un nou protocol care îi confimă candidatura din partea USL). Îl provoacă în consecinţă pe premier prin propuneri de modificare a structurii cabinetului.

Crin Antonescu stă pe un ghem de intrigi, emoţii, provocări şi spaime. Dezamăgitor pentru profilul său de lider, el nu pare capabil să-l descurce, ba mai mult îl încurcă prin ultimaturile sale adresate săptămânal partenerilor.

Ceea ce a început ca o reglare de conturi în PNL deviază în criză guvernamentală şi, posibil, în spargerea majorităţii parlamentare. Ceea ce mai ţine USL în picioare sunt analizele interne care accentuează riscurile renunţării la coaliţia câştigătoare din 2012.

La un eventual partaj, liderul liberal este cel mai expus. Pierderea guvernării îi va fi reproşată de o parte  din colegi, alţii nu îl mai suferă deja. Foarte probabil, filiale ale partidului vor trece în stare pasivă la europarlamentare, în speranţa că un scor mic în alegeri va favoriza un puci în partid. Dacă acesta va avea loc şi el îi va face faţă, Crin Antonescu se va prezenta la prezidenţialele din toamnă cu o platformă foarte precară. El nu trece de 30 la sută intenţie de vot nici când este etichetat  drept candidat al USL. Ce va face atunci când va candida într-un picior doar din partea unora dintre liberali?  Probabil nu va intra în turul doi. În afara USL,   Crin Antonescu e pe cale să iasă din istorie înainte de a intra.

Pentru PSD, criza nu dezvoltă accente acute indiferent cum va evolua, însă situaţia se va agrava pe parcurs. Partidul va păstra guvernarea împreună cu oastea de strânsură numită USD şi, posibil, cu sprijinul UDMR. Primăvară, vară, toamnă, partidul şi Victor Ponta se vor mişca fără corset liberal. Dar visul de iarnă al preşedinţiei este unul îngheţat. Orice candidat al stângii  va intra în turul doi al prezidenţialelor cu povara asumată unilateral a guvernării şi sub presiunea istoriei de eşecuri repetate în PSD în faţa prezidenţiabililor dreptei.

Instinctul de conservare le spune aşadar celor doi lideri USL să caute o formulă de a merge mai departe. Atât că o relaţie politică, la fel ca orice context social, nu poate fi solidificată doar de interesul reciproc. Chiar fără voie, Ponta şi Antonescu pot deveni captivi ai unei spirale a separării inevitabile. Într-un astfel de scenariu final, amândoi vor pierde câte ceva, partidele lor vor avea de pierdut. Dar ca şi cu alte ocazii asemănătoare, deficitul va fi distribuit în mod democratic. PSD şi PNL se vor afla într-o cursă costisitoare a înarmării. E o premisă pentru ca  acciza pe benzină să se transforme într-adevăr în bani pentru partid, baronii locali ai ambelor partide  să pună biruri mai mari pe contractorii de lucrări, posturile din autoritatea centrală şi locală să fie taxate suplimentar. Poporul să plătească pentru neînţelegerile dintre dregători. Unde-s doi, nevoia creşte.