Cum descoperim apa caldă sau afacerea numită medicament!

Trăim superba vreme a ciomăgelii fără milă şi fără rost, sub minciuna globală a unor drepturi şi a unei false democraţii, a omului de către om. Poate uneori e prea mult spus om! Cert e că gradul de ură, de lăcomie, de a acuza şi scuipa semenul în public clipă de clipă, n-a mai fost la asemenea înălţime niciodată.

Lumea e pe dos, cu susu’ în jos, anapoda, coruptă şi jegoasă. Până şi o gazetă de sport, pe Iângă toate celelalte ziare şi posturi tv, şi-a depăşit rostul, competenţa şi măsura şi ne… clarifică orice pe lumea asta. Un nepot reuşit al lui Lavrenti Beria, marele inchizitor al lui Stalin, anchetează tot ce e viu si mort în lumea noastră. Si asta într-o gazetă de sport!

Presa descoperă acum ce mizerabilă e la noi ocrotirea sănătăţii, serviciul medical, şi se scot pe targa şi în serie ţapi ispăşitor. Să ne mai mirăm că mii de medici au părăsit ţara? Când sunt scuipaţi, dezavuaţi şi condamnaţi în public zilnic specialişti de talie europeană, pentru că le-au murit în clinică doi bolnavi de gripă; doi bolnavi cărora ei le-au redat încă o parte de viaţă, căci erau, practic, condamnaţi la moarte. Se moare peste tot în lume de gripă. Si greşesc şi alţii. Dar se uită, se trece cu vederea si sunt blamaţi tocmai acei ce au „înviat” din morţi mii de oameni prin transplanturi de organe; oameni care azi trăiesc si se bucură de viaţă. Mai mult, unii din cei ce i-au pierdut pe cei dragi – şi le înţelegem durerea şi tragedia nu şi ura şi setea de răzbunare primitivă, – se adresează justiţiei sa facă dreptate, să-i pună la zid, pe cei ce au adăugat viaţă la viaţă. Frumoasă răsplată, frumoase caractere!

Ce vreau să spun, ce vreau să înţeleagă cititorul? S-a pornit o campanie furibundă si anapoda. împotriva mizeriei din sistemul de sănătate, a jafului de acolo, a medicamentelor fără eficienţă, se spune, şi a dezinfectanţilor ce sunt un fel de apă de ploaie. Aş întreba: oare politica, cultura, învăţământul, administraţia locală ale acestei ţări sunt mai curate, mai neinfectate, mai normale decât cele din sănătate? Nici vorbă. S-a ajuns aici voit, prin strădania unora, care ne vor o turmă cuminte, supusă, docilă, care să îngenuncheze la prima şoaptă a celor ce din umbră ne conduc, poate nici ei nu ştiu unde. Oare lumea noastră euro-atlantică e mai dreaptă, mai bună, mai curată? Dimpotrivă e încătuşată în aşa-zisa societate capitalistă, dominată de o capcană, de o caracatiţă odioasă numită AFACERE! Banul şi puterea au înălţat această lume, dar tot ele o vor duce la pierzanie, mai devreme sau mai târziu. Banul şi puterea laolaltă constituie afacerea. Care înseamnă pentru om viaţă şi moarte.

Prea mulţi săraci trăiesc de azi pe mâine iar câţiva bogaţi cu afacerile lor au lumea la picioare. Revin la tema acestor rânduri, la medicament, la medici, la sănătate. Medicamentul care ne aduce alinare, linişte şi viaţă este înainte de orice o AFACERE. El e creat de fabricanţii de leacuri pentru câştig, pentru profit, abia apoi pentru om. Nu spun eu aceste lucruri, ci le-am luat dintr-o excelentă tabletă a părintelui gazetăriei adevărate, Geo Bogza. În 1935, el scria în tableta „Trustul fabricanţilor de leacuri” – „Există o industrie grea a medicamentelor tot atât de productivă, condusă de oameni tot atât de „inventivi” ca şi industria de armament. Fabricanţii de tunuri cumpără miniştri, guverne, pun la cale războaie. Fiţi siguri, că şi fabricanţii de doctorii cumpără miniştrii, mituiesc recurg la nevoie, la tot felul de manopere murdare. Fabricanţii de tunuri şi de medicamente au reuşit să impună lumii, a cărei stare normală nu e boala şi nici războiul, un tribut permanent. Astăzi se cheltuieşte mai mult pe tunuri şi pe doctorii decât pe pâine, cărţi şi flori, care nu-s produse ale marilor trusturi”. Ce frumos spunea – şi când – Geo Bogza, si ce adevărat! Şi ce frumos descoperim noi… apa caldă.

Dar parşivenia merge mai departe cu cei mituiţi, cumpăraţi, manipulaţi de fabricanţii de leacuri. Până unde, nici nu vă închipuiţi! Acum vreo 15 ani, am avut şansa să fac un infarct. La ieşirea din spital, profesorul mi-a spus: „Va trebui să luaţi toată viaţa Sinaif şi Zocor”. 3o de pastile costau l milion de lei, iar pensia mea ajungea la 3 milioane. Am refuzat şi, sfătuit de un bum prieten de stirpe nobilă, am luat nişte prăpădite de pastile de usturoi, făcute de englezi. Că noi nu mai ştim ce e usturoiul! După trei luni, colesterolul meu a scăzut de la 250 la 200! Atunci profesorul Roman Vlaicu, poate ultimul mare diagnostician al şcolii clujene de medicină mi-a spus franc: „În lumea asta medicamentul este o afacere. O mare afacere. Cele mai scumpe medicamente trebuie luate şi toată viaţa, ca fabricanţii să câştige.. Profitul e tatăl nostru! Ei, bine, nici nu-ţi imaginezi până unde s-a ajuns. În 1975 când am fost la primul mare congres de cardiologie, la Londra, colesterolul normal era 220-230. Ei bine azi, normal este până la l80! De ce ?! Pentru vânzare, pentru profit. Si aşa s-a întâmplat cu alte analize şi afecţiuni…”. Nu avea dreptate Bogza? Se mituiesc guverne, medici, companii, totul pentru un profit cât mai mare preesa se preocupă de dezinfectanţi. Dar de medicamente ? Nu e o noutate dacă spun că pe lângă tunuri, deci armament şi medicamente, petrolul e a treia mare afacerea a lumii! Mă întreb, naiv şi curios, până unde poate merge, progresa, câştiga afacerea?!