Clujule, ne pregătim de Marea Sărbătoare?

În Malta, o insulă fără apă și pământ bun din care să crească ceva, locuitorii ei deștepți s-au decis să organizeze turismul cum se cuvine și din el să trăiască. Și au reușit, cu mic cu mare, să înțeleagă ce au de făcut și să conspire unitar la așa ceva. Ei, locuitorii, au decis să adopte câte o sărbătoare, un sfânt de obicei, pentru fiecare oraș și-n fiecare weekend organizează o Fiesta. Special pentru ca turiștii să poată petrece. Și cum fac: își aranjează casele, deschid ușile, ies în fața caselor pe scăunele cu câte ceva dulce sau fructe, vând sau servesc pur și simplu trecătorii, fac procesiuni estivale, scot tarabele cu mâncare, scaunele și mesele pe stradă, ei înșiși iau masa pe caldarâm, sub cerul liber, iar la miezul nopții, tot ei, dau un spectacol de artificii la sol, ceva unic în lume. Artificiile sunt confecționate de ei, în atelierele de pe deal. Iar dacă turiștii vor să le viziteze casele, sunt bucuroși să-i poftească înăuntru, de aceea și stau cu ușile larg deschise pe tot timpul Fiestei.

V-am pomenit de Malta pentru că este exact opusul situației de la noi. Deși avem nevoie de turism, de evenimente care să aducă bani, de dezvoltare și comuniune, nu suntem capabili să ne mobilizăm și nu avem un plan comun pentru ce urmează.

Spre deosebire de cum se pregătește candidatura Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, pe care încă nici nu l-a obținut, organizarea pentru Capitala Europeană a Tineretului pare un dezastru. Deși evenimentul va fi „mâine”, 2015 fiind foarte aproape, dezorganizarea și habarnismul domină „conceptul”. Curioși să vedem cine ce va face pentru anul de grație pomenit, am întrebat pe toată lumea care ar fi avut ceva în comun cu organizarea evenimentelor și cu surprindere am constatat că nu se știe mai nimic. Teoretic, o asociație se ocupă de programele pentru 2015, dar practic, nimeni nu știe cam ce va fi atunci. Se pare că leitmotivul anului vor fi conferințele. Cu alte cuvinte, în Capitala Tineretului vom moțăi la conferințe precum pensionarii. Ba mai sunt și alte activități, deocamdată necunoscute. Prima pe care o descoperim, și ea ascunsă bine prin programe secrete, este o masă la iarbă verde, un fel de picnic, așa cum se făceau altădată muncitorii de 1 Mai.
Așadar, avem o șansă, de ce nu ne pricepem s-o folosim? Cel mai probabil că de felul în care vom organiza 2015, va depinde și obținerea sau ratarea titlului de Capitală Culturală Europeană pentru 2021. Unii vor spune că nu are legătură birocratică, dar haideți să vedem ecourile și apoi să vedem dacă are sau nu legătură.

Am putea spune că nu avem experiență, dar nu este o scuză suficientă. Cred că este important să vrei să faci ceva bun și reușești. Cei care au încercat au reuşit, aşa cum este Andrei Mutu care a lansat conceptul I Love Cluj, o adevărată comunitate a clujenilor și mai ales a celor îndrăgostiți de Cluj, dar și cel care a creat singura identitate recognoscibilă a Clujului, în țară și peste hotare, pe care o transpune în obiecte promoţionale și souveniruri atrăgătoare, care ies din banalul magneților de frigider. Este şi singurul proiect de suflet, cald, uman și care, până acum, s-a dovedit a fi eficient. Dar este o iniţiativă privată, pe cont propriu, pe care a avut-o, la doar 21 de ani, un tânăr ambițios, creativ, dar care iubește Clujul deși nu este originar din orașul nostru.

La fel şi Adrian Docea, lucrează singur pentru Cluj, a lansat site-ul bestcityineurope.com prin care promovează oraşul şi o face bine, dar fără vreo recompensă sau fără sprijin din partea cuiva. Ei funcţionează ca o conspiraţie a oamenilor liberi, dar trebuie să fie mai mult decât atât.

N-am înțeles niciodată de ce instituțiile, organizațiile care se ocupă de evenimente publice sau lansează proiecte cu impact public major nu cheamă liderii de opinie, oamenii implicați din oraș la discuții înainte de a fi bătut în cuie vreun program. Poate au și ei idei, poate vor să se implice, e orașul tuturor, de ce să nu-i soliciți? Este mai degrabă un stil comunist și nu unul propriu tinereții care ar trebui să dea viață unui oraș, nu este o concepție deschisă, ci una secretomaniacă, de castă, de grup închis. Fără ancore în realitate, asociația care se ocupă de pregătiri poate rata totul, dacă nu se trezește la timp.

Pentru Capitala Europeană a Tineretului nu sunt suficiente conferințele și nici picnicurile, trebuie să nu mai gândim provincial, în cheie localistă, minoră, ci să tindem spre evenimente de amploare, moderne. La Linz, un festival de artă modernă a adus pe străzi peste 150 de mii de participanți din toată lumea. Dar era artă modernă, nu James Blunt. Trebuie să ne ferim de penibil, de mediocrități, de manelisme. Dacă nu ne modernizăm concepțiile nici atunci când ni se oferă o șansă, nu ne mai modernizăm niciodată.

Pe străzile orașului nostru se văd semnele unei vieți noi, tinerii petrec și trec, precum fluturii de noapte, ei lasă doar semnele tinereții lor prin pub-uri și pe ziduri. Dar ne trebuie dorința, forța, energia cu care să-i oprim cel puțin un an în orașul nostru. Să le oferim ocazia de a reînvia orașul obosit de atâta istorie și neînțelegere, să trecem odată cu ei dincolo de granițele sufletești în care ne-am născut și să vedem că mai important decât a cui este o statuie este viața noastră de fiecare zi.
Important este dacă râdem sau nu, dacă fredonăm o melodie sau ascultăm un concert, important este ca ceva frumos să ne adune împreună pe străzile Clujului.