Cluj, Israelul României. Putem?

Doar 2.271 de persoane s-au vaccinat în ultimele 24 de ore în tot județul Cluj. Din cei 700 de mii de locuitori, câți are acum județul, doar un pic peste 100 de mii de persoane s-au vaccinat din ianuarie până acum, de la începutul campaniei.

Nu e de mirare că avem o rată de infectare care joacă la 7 la mie. Și nu e de mirare că, în ritmul acesta de vaccinare, restricțiile rămân în picioare, în timp ce economia se prăbușește.

Săptămâna trecută, o scurtă plimbare prin oraș îți arăta peisajul dezolant al unui loc părăsit. Vitrinele prăfuite, ușile ferecate, gunoaie pe scările restaurantelor. Desigur, putem să ne revoltăm, să facem pe eroii și să cerem imposibilul. Dar, în același timp, spitalele din acest oraș sunt pline, iar la ATI nu mai sunt locuri. Ce e de făcut?

În ianuarie, când se plănuia vaccinarea, orașul nostru a refuzat să suporte cheltuieli de organizare, a fost o revoltă răsunătoare. Au câștigat primăriile și guvernul a rămas să suporte toate cheltuielile.

Desigur, e foarte bine că guvernul se ocupă de campanie. Dar nu ar fi putut contribui și orașul cu ceva în plus pentru ca ritmul vaccinării să fie mai bun? Nu puteam avea și noi un plan, o contribuție? Nu este interesul nostru? Desigur, nu am dat bani de la bugetul local, dar dacă economia orașului se prăbușește, câștigăm bani la bugetul local?

Nu pe guvernul Cîțu l-ar fi salvat, nu asta ne interesează, guvernul poate să plece, pe noi ne-ar fi salvat. 

De la începutul pandemiei nu încetez să mă întreb: ce s-a întâmplat cu inteligența și cu dorința de a face ceva, de a ajuta, de a construi, de a se implica a elitei noastre intelectuale? Făcea istorie cel care uita de orgolii și-și punea mintea și energia în găsirea de soluții. Iar un om politic mai degrabă câștiga voturi venind cu soluții, nu cu vorbe goale pe gustul lumii.

N-am văzut cooperare, planuri alternative de acțiune, intervenții în realitate, schimb de idei, oferte de participare la rezolvarea problemelor. Am văzut doar critici, strigăte, bătăi cu pumnul în masă, furie și deznădejde. Nu pot să cred că doar de atâta suntem în stare. Nu pot să cred că toți miniștrii educației, că toți experții și minunatele cadre didactice, multele facultăți de pedagogie, nu au reușit să conceapă un plan de lucru, astfel încât educația să nu fie grav afectată. Nu mai pomenim de faptul că, în ultimii zece ani, de când prin lege erau obligați să creeze platforme on-line, și mastere, și altele, n-au făcut-o și nici nu s-au revoltat vehement pentru că acestea nu se făceau. Din 2011 până azi am avut multe guverne și chiar alți președinți. N-am văzut o revoltă semnificativă la adresa lor pentru ca Legea educației să fie pusă în aplicare. Ne-am trezit zece ani mai târziu. Când e prea târziu.

Cineva spunea că nu mintea ne lipsește, ci caracterul. Și avea dreptate, acum în situații de criză s-a văzut cel mai bine. Acum când era nevoie de pus umărul. Nu pentru vreo putere politică, ci pentru viața însăși. Au ratat șansa să facă istorie.

Nu înțeleg, de pildă, de ce nu vedem campanii locale provaccinare. De ce procentul de vaccinați în rândul cadrelor didactice e încă mic. De ce nu se implică mai mult spitalele. De ce nu avem medici de familie implicați. De ce municipalitatea nu creează mai multe centre de vaccinare. Repet întrebarea, deși nu mă aștept la un răspuns: Nu vrem să cheltuim din bugetul local, dar dacă stăm și nu vaccinăm, vor fi mai mulți bani la bugetul local?

Avem spital municipal. Câte doze de vaccin s-au administrat acolo? Câtă colaborare există în campania de vaccinare, singura menită să ne scoată din nenorocirea asta? Ce planuri alternative, de intervenție, au propus primăria Cluj, prefectura, consiliul județean, care este viziunea administrației locale? Bisericile, universitățile, elita medicală ce fac? A fost măcar o zi din viața acestui oraș în care să se așeze la o masă și să caute soluții la cea mai neagră criză din istoria trăită?

Franța plănuiește să introducă și stomatologii și veterinarii în campania de vaccinare.

Noi ne-am dus să ne vaccinăm prin toată țara. La Târgu-Lăpuș ni s-a spus că 78% eram clujeni. La Abrud mi s-a spus că 90% dintre cei care vin acolo să se vaccineze sunt clujeni. Am câștigat economisind la buget?

Veți spune că există un comitet pentru situații de urgență, dar care așteaptă ordine de la București. Pe lângă acestea, avem și noi o propunere concretă, venim cu suplimentare de centre de vaccinare, cu o campanie proprie de convingere a populației? Nici măcar studenții n-au fost vaccinați, doar cei de la medicină, iar economia orașului se bazează în principal pe ei. De ce orașul, universitățile, nu s-au implicat în vaccinarea lor?

Israelul este un exemplu de campanie de vaccinare de succes, iar acum populația se întoarce la viața normală.

Zilele acestea o știre din Sicilia ne anunță că 300 de biserici și-au oferit spațiile pentru vaccinarea populației. Imaginile ni-i arată pe sicilieni cum se vaccinează sub ochii Sfintei Marii în bisericile care au înțeles că e momentul să facă ceva.

România promitea 150 de mii de vaccinați pe zi. Nu i-am atins nici pe departe.

La noi sunt prea multe vorbe și prea puține fapte.