Mesaj de interes public: centralismul excesiv dăunează grav dezvoltării
„Trezirea! Vin dintr-o țară contribuitoare, iar voi n-ați consumat nici 1% din banii puși la dispoziție. Dacă nu folosiți banii, de ce să vă mai dăm?”. Sunt cuvintele dure ale europarlamentarului olandez Lambert van Nistelrooij, rostite luni, 18 septembrie, la Cluj-Napoca, cu ocazia unui eveniment organizat de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest.
Chiar dacă cifra avansată e una greșită, plățile aprobate către România fiind în valoare de 8% din alocarea totală, de 30,8 de miliarde de euro, ideea este clară. „Performanțele” României la accesarea fondurilor europene sunt atât de înspăimântătoare încât, la sfârșitul lunii iulie, patru comisari europeni au transmis o scrisoare ministrului de Finanțe, Ionuț Mișa, solicitându-i să deblocheze situația.
Printre altele, în limbaj diplomatic, cei patru comisari europeni au explicat că România este pe punctul de a compromite perspectivele întregii politici de coeziune a Uniunii Europene: „Aceste întârzieri riscă să arunce o lumina negativă asupra politicii de coeziune în perspectiva discuțiilor care urmează asupra viitorului finanțelor UE”. Documentul a fost semnat de comisarii Corina Crețu (Politică Regională), Gunther Oettinger (Buget), Marianne Thyssen (Forță de Muncă și Afaceri Sociale), Karmenu Vella (Mediu, Pescuit și Afaceri Maritime).
Cum s-a ajuns la acest blocaj? Cauza imediată a constituit-o întârzierea acreditării Autorităților de Management, structuri naționale care funcționează ca o curea de transmisie a banilor între Bruxelles și beneficiarii din România. În absența acreditării acestor autorități, majoritatea fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană nu puteau ajunge în România, fiindcă nu exista autoritatea care să semneze pentru ele. Întârzierea acreditării acestor autorități a fost cauzată atât de lipsa de determinare cu care subiectul a fost tratat de ultimele guvernări, cât și de însăși schimbarea frecventă a miniștrilor de resort – șapte în mai puțin de patru ani -, ne-au declarat persoane familiarizate cu subiectul din administrația centrală.
Într-un final, la începutul lui august, adică după trei ani și șapte luni de la începerea perioadei de programare 2014-2017, autoritățile au fost acreditate.
A dispărut astfel cauza imediată a întârzierilor, dar a rămas o cauză generală, nu singura, dar una pe care observatorii străini o indică de fiecare dată când au ocazia și pe care autoritățile de la București o pomenesc arareori, spre niciodată: centralizarea excesivă.
Un exemplu relevant este Carsten Rasmussen, șeful Unității pentru România în cadrul Directoratului General Politici Regionale (Regio) al Comisiei Europene. Dată fiind poziția pe care o ocupă la Bruxelles, Rasmussen este una dintre cele mai autorizate voci din Comisie în domeniul fondurilor europene pentru România.
Prezent la același eveniment de la Cluj, el a arătat că, din punct de vedere al cifrelor, România are, pentru moment, „un lung șir de zero-uri”, în contextul în care perioada de programare 2014-2017 a trecut de jumătate. „Credem că lucrurile stau bine, dar cifrele pe care le avem, de fapt, sunt un lung șir de 0. (…) Există însă speranță, avem flux de numerar (cashflow). Atragerea de fonduri a ajuns la 8%, la nivel național”, a declarat Carsten Rasmussen.
Acesta a remarcat că una dintre problemele României este faptul că ea este „o țară foarte centralizată”. „Nu e treaba Comisiei Europene de a spune cum să conduci țara, dar [centralizarea] este o provocare în plus”, a remarcat eurocratul. El a exemplificat, spunând că dacă Iașiul, Clujul sau Craiova vor un sistem de mobilitate, nu este firesc ca un proiect pe această temă să necesite aprobare de la București.
Carsten Rasmussen a încheiat alocuțiunea sa arătând că regulile impuse de Bruxelles sunt „multe și grele” dar că nu se pot compara cu cele impuse de guvernele succesive ale României. „Validarea proiectelor trimise la București durează câteva luni. Trebuie să eliminăm acest control de la centru, care este cel mai adesea redundant”, a explicat oficialul european, la sesiunea de întrebări și răspunsuri de la sfârșitul conferinței.
Opinia lui Rasmussen este, evident, împărtășită de autoritățile locale. „Ce treabă are Bucureștiul dacă eu vreau să amenajez malurile Someșului sau să dezvolt transportul ecologic în oraș? Sunt prea multe aprobări pentru fondurile regionale care trebuie obținute la București, fără ca ele să fie justificate obiectiv. Este doar o voință de a controla totul, la Centru”, a declarat pentru Transilvania Reporter șeful Direcţiei de Dezvoltare Locală din Primăria Cluj-Napoca, Ovidiu Cîmpean.
Ilie Bolojan, primarul Oradei, orașul din România care s-a dezvoltat cel mai spectaculos pe seama fondurilor europene, a punctat și el aceeași problemă. Marți, 19 septembrie, tot la Cluj, cu ocazia unei reuniuni organizate de Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI) din Parlamentul European el a remarcat că „tendința de avizare de la Centru este una care îngreunează toate procedurile”.
Ce ar fi, atunci, de făcut? O sugestie a venit chiar de la europarlamentarul Lambert van Nistelrooij, un politician european veteran, bun cunoscător al realităților din România, țară pe care o vizitează frecvent, din anii 1990 încoace. „Faceți presiuni asupra Guvernului. Există excepții, cum este Cluj, cum este Transilvania, de comunități care se pot organiza și accesa fondurile pe baza nevoilor pe care ele le identifică”, a îndemnat acesta.
Desant european în Ardeal
Prezența la Cluj a oficialilor europeni a fost prilejuită de o dezbatere, organizată luni la Centrul de Cultură Urbană Casino, de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest sub egida „Zilelor Regio”. A doua zi, și comisarul european Corina Crețu s-a aflat la Cluj-Napoca, pentru o întâlnire cu autoritățile locale și județene. Totodată, o largă delegație a Parlamentului European a vizitat, marți și miercuri, alături de membri ai Comisiei Europene și autorități locale, proiecte realizate în Transilvania din fonduri europene.
Laude pentru agențiile regionale
În contrast față de autoritățile centrale, oficialii europeni au avut numai cuvinte de laudă la adresa agențiilor de dezvoltare regionale. „Agențiile regionale din România fac o muncă fabuloasă. Din partea noastră nu avem mai mult ce să le cerem”, a spus Carsten Rasmussen.
Alocarea financiară pentru Regiunea Nord-Vest (Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj, Satu Mare) prin Programul Operațional Regional 2014-2020 este 858,74 milioane de euro, o sumă mult mai generoasă decât în perioada 2007-2013, când a fost de 552,19 milioane de euro.
În perioada de programare 2013-2017, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest a avut cea mai bună absorbție de fonduri europene, dintre toate cele opt regiuni, cu un procent de 90%. Performanța a fost remarcată și de comisarul european Corina Crețu. „Regiunea Nord-Vest este regiunea campioană dintre toate, au încheiat exercițiul financiar cu 9 euro din 10 cheltuiți, ceea ce eu cred că este o performanță”, a spus aceasta.
Pentru perioada 2014-2017, însă, din cauza blocajelor de la nivel national, până în acest moment nu au fost semnate decât 29 de contracte, reprezentând un grad de contractare de numai 14%. Au fost trimise la București trei cereri de plată, din care două au fost onorate, până acum.
Interesul pentru fondurile europene în cele șase județe ale regiunii este, însă, enorm. Astfel, foarte multe scheme de finanțare sunt suprascrise. De exemplu, pentru modernizarea de drumuri județene, cererea este de peste cinci ori mai mare decât alocările. Solicitări de peste 100% din fondurile disponibile s-au înregistrat și pentru alte obiective, precum îmbunătățirea competitivității microîntreprinderilor, reabilitarea patrimoniului cultural, reducerea emisiilor de carbon ș.a.m.d.
Această „sete” de fonduri europene la nivel de benficiar, precum și experiența acumulată la nivelul agenției sugerează că, dacă mecanismele de finanțare vor funcționa fără gripări în următorii ani, și dacă se va obține o derogare de la termenul-limită 2020, după modelul aplicat în precedenta perioadă de programare, atunci rata de absorbție va ajunge la nivel regional cel puțin la fel de mare ca pentru intervalul 2007-2013.