Terapie sau nu, la orele de dans nu se întârzie

Cu timpul, pielea se încrețește, ridurile se adună, iar clipele se transformă în ani, în ani tot mai îndepărtați de care ne amintim cu drag, cu tot mai mult drag. Procesul e inevitabil și, odată cu evoluția societății, realizăm că doar cei privilegiați vor avea ocazia să ajungă acolo, să se bucure de vârsta a treia. Dacă unii bunici se mulțumesc să trăiască numai din amintiri, alții se luptă să își creeze mereu noi și noi amintiri, adoptând un stil de viață activ. Dacă trecem luni și miercuri, în cursul dimineții pe lângă Centrul de Zi pentru Vârstnici nr.1, de pe strada Ștefan Octavian Iosif, nr. 1-3, vom avea ocazia să îi cunoaștem pe cei mai activi dintre aceștia.

Punctuali, echipați în haine de sport, dar mai ales entuziamați, 30 de vârstnici stau alineați frumos în fața antrenorului de dans, așteptând cu nerăbdare instrucțiunile acestuia. Ca la toate cursurile de acest gen, doamnele predomină, dar asta nu pare să reprezinte o problemă. Zece minute de încălzire, după care ringul de dans îi provoacă pe toți cei prezenți să îndrăznească să se simtă din nou tineri. Sala de dans nu este foarte generoasă în ceea ce privește spațiul, în schimb este generoasă în emoții, atât pentru cei care îi privesc pe cursanți exersând, dar și pentru aceștia. Acolo, în timpul cursului, dincolo de muzică și indicațiile antrenorului, se întâmplă un lucru magic: „Dansul elimină granița dintre trup și suflet”, așa cum spunea Curt Sachs. Buletinele se topesc, anii sunt călcați în picioare. Rămâne doar bucuria de a dansa, de a învăța, asemenea unui copil, tot mai multe lucruri noi.

De la cercetare la muncă voluntară

Doi cercetători din cadrul Departamentului de Sănătate Publică al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au implementat în urmă cu un an un proiect prin care s-a dorit monitorizarea stării sănătății a vârstnicilor care iau parte la cursuri de dans pentru a vedea dacă într-adevăr dansul poate avea un efect pozitiv asupra populației vârstnice.

„Proiectul Adagio – Relaxare în pași de dans a fost gândit inițial ca un proiect de cercetare. Am avut 41 de participanți. Ne doream să le monitorizăm starea de sănătate și să vedem care sunt beneficiile la nivel de sănătate fizică și psihosocială. În urma cursurilor de dans care au durat două luni am văzut că participanții au primit o satisfacție enormă, am văzut cum reacționează când se întâlnesc cu alți participanți de vârsta lor și ne-am hotărât să continuăm acest proiect fără fonduri, din entuziasmul nostru. Cursul este oferit în acest an oferit pentru 30 de persoane. Colaborăm cu Clubul Sportiv Napoca Dance, care ne oferă cursurile de dans gratuit. Sperăm să putem continua acest proiect, să găsim sponsorizări sau alte finanțări pentru că acum cursurile sunt gratuite. La vară planificăm să organizăm un festival de dans pentru vârstnici care va avea loc pe data de 19 iunie”, spune Cătălina Brânză, managerul proiectului.

Cursurile de dans au început pe 1 februarie 2016 și au loc de două ori pe săptămână. Participanții învață dansuri clasice: tango, vals vienez, dar și salsa, bachata. „Cursurile includ zece minute de întindere, de pregătire pentru cursurile de  dans, exerciții fizice care sunt foarte importante pentru această vârstă pentru că le permit să își mențină tonusul muscular, dar previn totodată căderile, care sunt iarăși o temă importantă pentru vârsta lor”, spune Cătălina.

Festival pentru vârstnici

După două luni de curs, cei 30 de participanți vor putea concura alături de alți vârstnici de la alte centre, în cadrul unui festival. „Festivalul se va desfășura sub forma a două concursuri, unul cu coregrafie pregătită din timp, iar celălalt se va baza pe coregrafia improvizată. Încercăm să popularizăm evenimentul la toate centrele pentru vârstnici din Cluj-Napoca și la cluburile pensionarilor pentru a avea cât mai mulţi participanți. Evenimentul va fi organizat la Centrul de Cultură Urbană Casino”, spune Cătălina.

În timp ce noi discutăm, pe ring lucrurile devin din ce în ce mai complicate. Se dansează tango. Cu toate că unii nu mai beneficiează de aceeași mobilitate, toți încearcă să își depășească limitele. Instructorul și-a ales o parteneră pe măsură. Doamna Viorica Elena Micușan în vârstă de 69 de ani este sportivă de când se știe, lucru vizibil cu ochiul liber. Arată cu cel puțin zece ani mai tânără și se mișcă aidoma unei adolescente.

O sportivă norocoasă

„În cadrul acestui curs vin a treia oră. Am mai făcut dans și înainte pentru că îmi place, dar nu cu profesor. E first time!”, spune aceasta veselă. Merge și la cursul de engleză din cadrul centrului și îi place ca din când în când să exerseze mai în glumă, mai în serios și limba engleză. „Mă simt foarte bine, eu sunt sportivă, nu mă las. Totuși sunt persoane mult mai tinere aici și nu numai pe care le invidiez pentru tinerețea lor, dar poate acestea mă invidează pe mine pentru tonusul meu.  Fac sală, cardio fac de mult, iarna ski, vara înot, fac de toate. Le împletesc pe toate armonios pentru a nu avea timp să îmi fie urât singură. La dans totul depinde de partener. Dacă acesta știe să te conducă, totul merge ușor, nu întâmpini greutăți în mișcări. Eu l-am avut partener pe domnul instructor acum. Am fost o norocoasă”, spune Viorica.

După încheierea cursului, e greu să reușești să vorbești cu cineva. Majoritartea dansatorilor fug, la propriu, spre o altă sală din cadrul centrului, fie pentru a juca șah sau remi, fie pentru cursul de pictură, engleză sau de calculatoare. Au programul bine stabilit și îl respectă întocmai.

„Îmi place mult cursul de dans pentru că mă face să mă simt în forță. Vrem să dansăm pentru a ne simți mai bine, pentru a ne exersa mintea, corpul. Nu am mai fost niciodată la cursuri de dans. Știu să dansez, dar nu așa artistic cum învățăm acum”, a spus Vali Fărcaș, în vârstă de 61 de ani. Doamna și-a convins și soțul în vârstă de 66 de ani, proaspăt pensionar să o însoțească la cursurile de dans. „Mă simt foarte bine după ce dansez, nu am mai fost niciodată la niciun curs de dans. Abia aștept să vin să ne mișcăm. Nouă, cei de vârsta a doua cum îmi place mie să spun, ne e foarte utilă mișcarea. Vârstea a treia vine abia mai încolo. M-a convins soția să vin, să fiu sincer. Exersăm și acasă aproape zilnic. Soția știe mai bine să danseze și mă învață și pe mine. Avem spațiu și ne place. Ne pregătim și noi pentru festivalul din vară. Vom participa la ambele probe. Mergem după principiul totul sau nimic”,   a spus Ioan Fărcaș. Acesta mărturisește că este activ și în afara centrului și că face gimnastică aproape zilnic: „Dacă nu facem două zile mișcare, ne pocnesc toate oasele. Nu vrem să ne lăsăm. Vrem să ne creăm o viață cât mai longevivă și sănătoasă”, spune acesta.

Maria Hosu a participat și la cursurile de anul trecut. „Îmi place mult dansul. Lunea și miercurea vin la cursurile de dans de societate, iar joia la dansuri populare. Mai dansam pe la nunți, pe la chefuri în tinerețe. Dansuri populare am dansat tot timpul de plăcere. Am decis să vin și anul acesta să mă perfecționez. Îmi face mare plăcere”, spune Maria Hosu, în vârstă de 61 de ani.

Lucian Ambrosie, instructorul de dans din cadrul Clubului Sportiv Napoca Dance este încântat de ambiția „elevilor” săi: „Colegii mei de la UBB se ocupă de motivarea lor pentru a ajunge aici, eu încerc să îi motivez să rămână. Dans în adevăratul sens al cuvântului nu putem face, dar facem puțină mișcare. Ne simțim bine. Încercăm să ne coordonăm puțin, să ne cunoaștem mai bine corpul. Pentru că au o anumită vârstă nu putem face lucruri complicate, dar se mai dezmorțesc puțin mușchii. Le face bine”, este de părere instructorul.

Activități diverse

Mihaela Marcovici, coordonatorul Centrului pentru Vârstnici numărul 1 este încântată de faptul că tinerii își îndreaptă atenția asupra vârstnicilor și fac proiecte pentru aceștia. În cadrul centrului au fost organizate de-a lungul timpului cursuri de dans, dar acestea nu au fost ținute de profesioniști în domeniu. De asemenea, cursurile au stat la baza unei cercetări: „Acceptarea durerii prin dans”. „Noi am făcut o terapie de grup în cadrul Centrului de Vârstnici nr. 1. Au venit acești tineri minunați cu o ofertă de dans care s-a mulat exact pe ceea ce doream eu. Noi făceam cursurile de dans fără instructori profesioniști. Aveam o voluntară care se princepea la salsa și așa am început noi să facem mișcare. Când au venit cei doi tineri, Cătălina și Petru cu propunerea de dans ni s-a părut un mare noroc pentru noi, să facem ceva organizat și mai ales la un alt nivel. Acum am trecut la profesioniști, lucru care am observat că este foare dorit. Am pornit de la trei perechi care își doreau să învețe să danseze, dansuri populare mai mult. Acum, mi-am dat seama că sunt foarte mulți care doresc să învețe orice. Avem o trupă care învață dansuri de societate, dar și o echipă de dansatori de populară. E o activitate care îi solicită într-un mod plăcut, pentru că orice ar fi de la orele de dans nu se întârzie. E mai ceva ca la serviciu. Sunt primii. Ceea ce înseamnă că proiectul e un succes”, este de părere Mihaela Marcovici.

Cei care participă la cursurile de dans au media de vârstă de 70 de ani. „Sunt și persoane de 85 de ani care vin la dans, dar și proaspeți pensionari. Este un domn de 92 de ani care încă dansează. El vine la întâlnirile mai speciale. Are o ținută impecabilă. Întrebat care este secretul său acesta a spus că a avut mereu o activitate. Mulți ani s-a ocupat de albinărit și lăptișorul de matcă i-a făcut bine. Când este invitat la dans, vine. Vine la șah constant, dar dacă e invitat și la alte activități, vine. Vine un moment când nu mai ai timp să te uiți în buletin sau nici nu își mai dorești să ajungi să te uiți, pentru că sufletul rămâne tânăr și îți dorești lucruri, chiar dacă haina de pe tine este una mai ridată. Contează cum te simți”, consideră Mihaela.

Dansul, tratament pentru depresie

Dintre cei 30 de participanți la curs, trei suferă de depresie cronică.

„Dansul este cea mai ușoară terapie împotriva depresiei, terapie accesibilă oricui, iar rezultatele se văd rapid. Nu trebuie ședințe plătite la psiholog, ci e suficient ca un specialist să îți spună ce să faci și să dansezi efectiv! Eu sunt psiholog, dar nu sunt pentru ședințele plătite, ci pentru a identifica o modalitate accesibilă și utilă pe care omul să o poată aborda oricând în viață. Un curs de dans este binevenit pentru că nu te lasă să te gândești la probleme, te motivează să ieși din casă. Pe ringul de dans sunt persoane care suferă de depresie cronică. S-au lăsat antrenate în această activitate, deși au mărturisit că le este foarte greu să plece din casă. Tratamentul se ia în continuare pentru că la un moment dat depresia devine o tulburare, nu mai e vorba de un moft, iar orice depresie netratată duce la o tulburare. Am zis să încercăm să vedem dacă nu putem să ne setăm pe altceva decât pe singurătate. Sunt aici și asta mă bucură”, spune coordonatoarea centrului.

„Aici facem multe lucruri care îi ajută să dea un sens vieții de după pensie celor care doresc să fie activi. Majoritatea nu doresc să încurce viața copiilor sau mulți au copii plecați în străinătate. Timpul petrecut aici este unul pe care vor să îl utilizeze într-un mod deosebit, fiind foarte conștienți că e păcat să pierzi timpul. I-am antrenat în tot felul de activități. Am gândit un program de cursuri de calculator, de cursuri de engleză, avem și un curs de portugheză pentru că avem voluntari în acest sens. Toate aceste lucruri se fac în mod voluntar. Dacă ne-am permite am extinde cursurile de dans pe o perioadă nelimitată. Dansul este pe departe cea mai agreată activitate, apoi, pe locul doi este teatrul. Avem și o trupă de teatru, facem terapie și prin teatru. Sunt persoane talentate care în viața lor nu au jucat într-o piesă de teatru, care nu au recitat o poezie. Le place, se implică, chiar nu credeau că pot memora integral un text. S-au setat pe text și au reușit. Am avut și un regizor voluntar care s-a ocupat de ei și avem acum și pe acel sector mai multe cereri. Cursurile de engleză și calculator sunt dorite, sunt foarte dorite pentru că mulți au copii plecați în străinătate, doresc să știe să comunice sau să le demonstreze nepoților că bunicul nu este atât de departe de ceea ce este nou acum”, spune Mihaela.

Urmăriți în continuare o galerie foto semnată de Dan Bodea.