Şase profesori clujeni, premiaţi la început de drum

Sunt tineri, au viitorul în faţă şi au ales o carieră în învăţământ. Nu din obligaţie, nu ca ultimă soluţie, ci din vocaţie, din dorinţa de-i învăţa pe alţii. Czako-Gazsi Andrea (educatoare), Maxim-Ionuţ Candrea (profesor religie), Patricia Teodora Mureşan (educatoare), Dana Pah (educatoare), Oana-Elena Rădăcină (educatoare) şi Alexandra Brenda Sîrb (învăţătoare) sunt cei şase tineri premiaţi de Ziua Internaţională a Educaţiei, în cadrul Galei Excelenţei în Educaţie pentru preformanţele obţinute în cadrul examenului de titularizare, acel examen despre care auzim la ştiri mai tot timpul doar de rău, din cauza notelor slabe obţinute de candidaţi. De această dată nu este cazul.

Cei şase candidaţi au obţinut note între 9.50 şi 10. Transilvania Reporter a discutat cu profesorii debutanţi pentru  vedea ce aşteptări au aceştia de la sistemul de învăţământ, ce i-a determinat să alegă o astfel de carieră, dar şi prin ce emoţii au trecut în timpul primelor întâlniri cu elevii, mai mici sau mai mari. Dacă până nu demult erau ei cei care tremurau la vederea catalogului, acum, cu catalogul sub braţ, dar emoţionaţi, au intrat în clase, plini de speranţe şi bunăvoinţă.

Religie şi muzică populară

Ionuţ Candrea este în prezent profesor de religie la trei şcoli din zona rurală: Şcoala Gimnazială Iara, Şcoala Gimnazială „Mircea Luca” din Băişoara şi Şcoala Gimnazială Valea Ierii. Este singurul profesor premiat în acest an în cadrul Galei Excelenţei în Educaţie.

Este originar din Suceava, dar a venit la Cluj pentru a urma cursurile Facultăţii de Teologie. Îi place Clujul, dar mărturiseşte că tot mai legat se simte de oraşul natal. „Ceea ce mă leagă de Cluj în afară de meseria mea este faptul că fac parte dintr-un ansamblu de muzică populară de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” condus de domnul Ioan Bocşa.  Acesta este al doilea motiv pentru care am rămas la Cluj. Când eram mic, mic, îmi doream să fiu preot ca uncheşul meu. Dar, apoi, în perioada adolescenţei habar nu avem ce vreau de fapt. În cadrul facultăţii am urmat modulul pedagogic. Deşi eram mulţi în an, nu am fost mulţi la acest curs. Am zis, de ce să nu îl fac dacă e dreptul meu? Iar acum acest curs m-a ajutat”, spune tânărul.

Deşi s-a pregătit pentru examenul de titularizare, Ionuţ susţine că nu se aştepta să ia o notă peste 9.„Examenul  a avut un anumit grad de dificultate. Partea de metodică e grea chiar şi pentru cei cu experienţă. Eu am avut noroc că, terminând de curând studiile, am fost antrenat cu învăţatul şi mi-a fost mai uşor. Trebuie să recunosc că nu am citit chiar tot. La unele puncte m-am bazat pe intuiţie şi m-am gândit cum aş reacţiona eu în anumite situaţii, în faţa clasei. Când am fost mic, cineva m-a învăţat pe mine. Acum, ajuns în ipostaza de profesor trebuie să fac şi eu acelaşi lucru şi mă inspir din ceea ce am învăţat de la alţii. E exact ca în pilda semănătorului: ce semeni, asta rămâne în urma ta”, a spus Ionuţ.

Experienţa de până acum cu elevii i se pare interesantă, deşi pentru a ajunge la catedră este nevoit să facă naveta zilnic. „ Îmi place să lucrez cu copiii. Nu e uşor în unele situaţii, pentru că ajungi să te confrunţi cu probleme care nu au nicio legătură cu materia pe care o predai. Vrei să faci ceva la clasă, dar trebuie să faci dirigenţie. Le predau elevilor de gimnaziu din trei şcoli din mediul rural. În fiecare zi merg în altă parte. Mi-aş fi dorit să predau la oraş, dar acolo au titularii întâietate. Îmi place unde sunt acum, chiar dacă fac naveta. Transportul îmi este decontat, iar deocamdată sunt mulţumit şi din punct de vedere financiar, dacă ar fi să mă raportez strict la munca pe care o fac în timpul orelor şi nu şi la ceea ce fac extra, cum ar pregătirea orelor”, spune profesorul.

Dacă ar fi să schimbe ceva în cadrul sistemului de învăţământ, acesta ar fi cel mai probabil statutul elevului, aprobat de curând, care, în opinia sa, le oferă elevilor prea multă libertate.

„Nu sunt un profesor autoritar, dar mi se pare că elevii au prea multă libertate. Poate puţin cam multă. Trebuie să existe câteva reguli clare. Asta aş schimba. Aş stabili reguli clare pe care elevii să le respecte mai ales în timpul orelor”, a spus acesta.

Prima zi la grădi

Pentru Patricia Mureşan examenul de titlarizare nu a fost unul dificil întrucât s-a pregătit temeinic. „Având în vedere că am învăţat trei ani la facultate şi apoi m-am pregătit special pentru examenul propriu-zis, am reuşit să rezolv subiectele într-o manieră bună, dovadă fiind şi rezultatul pe care l-am obţinut: 9, 77. Într-adevăr, trebuie să munceşti foarte mult şi cel mai important este să îţi placă. Dacă nu îţi place ceea ce faci e mai greu să treci cu brio acest examen”, este de părere tânăra educatoare.

Patricia Mureşan lucrează în cadrul Grădiniţei Universitare „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca. Primele întâlniri cu copiii nu au fost lipsite de emoţii. „Am avut emoţii, doar că cei mici sunt destul de lipicioşi, mai ales la vârsta lor. E mai greu cu cei care plâng, cu cei care se desprind cu greu de părinţi, dar am învăţat că orice copil este unic, trebuie să îl luăm ca atare şi în funcţie de particularităţile fiecăruia să ne adaptăm, să îi oferim sprijin şi mai ales încredere pentru a vedea în noi un alt adult pe care se poate baza, pe lângă cei din familie şi în care să poată avea încredere deplină”, este de părere Patricia.

În cazul său, în primele zile, impactul a fost cel aşteptat, în proporţie de 90%. „Copiii m-au primit cu bucurie şi entuziasm, a fost plăcut. Munca propriu-zisă îmi place. Îmi doresc să rămân în învăţământ şi încerc să mă pregătesc cât pot de mult, să particip la cursuri de formare, la cât mai multe evenimente pentru a mă perfecţiona”, spune Patricia.

Cu toate că a ştiut încă din şcoala gimnazială că îşi doreşte o carieră în învăţământ, nu era sigură pe ce anume se va specializa. „Nu am urmat liceul pedagogic, m-am specializat pe o limbă străină, nefiind hotărâtă exact pe ce nivel doresc să profesez în învăţământ.  Am intrat apoi la Facultatea de Pedagogie, Învăţământ Şcolar şi Preşcolar şi în urma practicii pedagogice am decis să lucrez cu preşcolarii. Consider că un bun educator trebuie în primul rând să iubească copiii şi meseria, să aibă răbdare şi să înţeleagă că orice pas mic e de fapt un pas mare pentru un copil de trei ani care reuşeşte să se acomodeze cu greu într-o grădiniţă, să treacă din mediul familial, într-un mediu cu oameni necunoscuţi”, spune tânăra.

O meserie de suflet

Pentru Dana Pah, examenul de titularizare a fost o provocare fiind absolventă a promoţiei 2016: „Sincer, nu a fost deloc încurajator pentru o absolventă să afle că în municipiul Cluj-Napoca există un singur post vacant pe patru ani, post titularizabil, cel de la Grădiniţa cu Program Prelungit „Neghiniţă”, un post la care cred că au aspirat toţi participanţii. Am simţit o satisfacţie imensă când am văzut că am reuşit să obţin prima notă pe judeţul Cluj: 9, 90 la cel mai greu examen scris al meu de până în prezent”, spune Dana Pah.

Primele zile au fost mai grele decât se aştepta. „Este destul de greu să gestionezi interesele şi nevoile atâtor copii, însă este în acelaşi timp foarte frumos pentru că nu am crezut că sunt capabilă să ofer şi să primesc atâta iubire din partea micuţilor. Nu eu am ales această meserie, ci ea m-a ales pe mine. De-a lungul timpului s-au aşezat lucrurile de aşa natură încât am ajuns să am această profesie de care sunt foarte mândră. În anul 2013 când am început facultatea nu era convinsă ce îmi doresc să fac în învăţământ, dar timpul le-a rezolvat pe toate. Satisfacţia este extraordinar de mare. Ce poate fi mai frumos decât să ştii că ai contribuit la formarea unor minţi? Cred că meseria de educator şi dascăl este o meserie de suflet, mai presus de orice”, consideră Dana.

Dacă ar avea putere să schimbe ceva, ar dori să existe mai multe posturi pentru tinerii absolvenţi: „Având în vedere că nu am foarte multă experienţă în sistem, singura schimbare pe care mi-aş dori-o ar fi aceea de a se scoate mai multe posturi, pentru că sunt participanţi foarte buni şi toţi aspiră la un post, la un loc de muncă în învăţământ. Ar fi o primă schimbare care să determine candidaţii să intre în sistem”, este de părere clujeanca.

[stextbox id=”custom”]

Gala Excelenţei în Educaţie

Miercuri, 5 octombrie 2016, de Ziua Internaţională a Educaţiei, profesorii clujeni au primit distincţia de , , Excelenţă în educaţie” într-o gală festivă care a reprodus in micro un sistem întreg: tineri profesori debutanţi care, la prima participare la Titularizare, în calitate de absolvenţi 2016, au obţinut note între 9, 50 şi 10 la primul lor examen şi au ales o carieră în învăţământul clujean, profesori dedicaţi ce fac prin activitatea lor o cale mai uşoară înspre performanţă, profesori cu vocaţie care au ales să lucreze cu elevi în stare de sănătate precară – pe patul de spital – în cadrul proiectului , , Voluntari pentru Educaţie”, directori ce conduc unităţi ce sunt cunoscute ca motor al învăţământului clujean şi nu în ultimul rând, profesori care au făcut din viaţa lor o carieră în slujba învăţământului, acum pensionari.

176 de profesori au fost premiaţi în cadrul acestei gale pentru rezultatele deosebite obţinute de elevii lor la olimpiadele naţionale şi internaţionale din anul şcolar 2015-2016, iar 128 de profesori pensionari, pentru care lista numelor pe care le vor purta în suflet s-a încheiat, au fost felicitaţi de colegii lor pentru întreaga activitate depusă în slujba învăţământului.

[/stextbox]

Citiți și: Profesorii cu rezultate deosebite din judeţul Cluj au fost premiaţi într-o Gală a Excelenţei