Istoria iese la suprafață. Ziduri și morminte în centrul Clujului

Faptul că orașul abundă de istorie și că fiecare stradă poate ascunde în adâncimi secrete nebănuite, nu mai este un secret pentru nimeni. Din când în când, istoria se încăpățânează să iasă la suprafață. Chiar dacă nu ne oferă lucruri senzaționale, aceasta ne face să rupem chiar și pentru o clipă de cotidianul copleșitor și să îi ascultăm povestea. Acest lucru s-a întâmplat pe 24 martie, când muncitorii care lucrau la pietonalizarea laturii vestice a Pieței Unirii au descoperit mai multe morminte în fața intrării în Biserica „Sfântul Mihail”, moment în care, strict pe acea porțiune, lucrările au fost sistate, intrând pe firul istoriei, specialiștii în domeniu.

Dacă în prima zi au fost descoperite 20 de morminte, până în momentul de față numărul acestora a depășit 130, iar cercetările nu se opresc aici. Pentru a afla povestea scheletelor, dar și a zidurilor care au văzut după sute de ani din nou lumina soarelui, Transilvania Reporter a discutat cu istoricul Diana Iegar, care face parte din echipa arheologului Csók Zsolt de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, echipă care se ocupă de cercetările arheologice din Piața Unirii.

 „În momentul în care au început lucrările de reamenajare a Pieței Unirii, în stradă, în dreptul bisericii au fost descoperite fragmente de ziduri. Am ieșit în teren, le-am curățat și le-am identificat ca făcând parte din portalul baroc al bisericii, cel construit în secolul al XVIII-lea și dezafectat în secolul al XIX-lea. Este vorba de fundațiile portalului baroc format dintr-un zid și o platformă care susținea coloanele. Am documentat zidurile și am extins săpătările arheologice printr-o secțiune magistrală de la fundațiile portalului până la intrarea în biserică pentru descoperirea nivelului de călcare. Prima descoperire în această secțiune a fost tocmai nivelul de călcare medieval, reprezentat de pragul bisericii.

Pragul din piatră avea o singură treaptă, dar piatra respectivă a fost parțial scoasă cu ocazia lucrărilor de restaurare relativ prost făcute din anii 1960 pentru montarea unui grătar. În momentul în care a fost asfaltată alveola și probabil strada, o parte din pragul bisericii a fost scos pentru a face loc grătarului, iar betonul s-a turnat peste pragul de piatră. Acesta a fost primul lucru pe care l-am descoperit și destul de repede și aproape de biserică, la 0,60 adâncime, au început să apară primele morminte. Este vorba despre mormintele cimitirului care funcționa încă din perioada medievală în jurul bisericii”, explică Diana Iegar.

Primele morminte descoperite ne dezvăluie, probabil, o poveste de dragoste între doi adolescenți, îngropați unul lângă celălalt. După câteva zile, istoria ne spune o altă poveste la fel de impresionantă: o mamă adolescentă își ține și acum, după sute de ani, bebelușul aproape. Au fost îngropați împreună, iar timpul s-a îndurat de durerea mamei, lăsând-o să își vegheze fiul până în ziua de astăzi.

Imaginea mormintelor e copleșitoare, mai ales că nu toate scheletele și-au păstrat forma anatomică. Explicația e simplă. În același loc au fost îngropate mai multe persoane, dar în perioade de timp diferite. În momentul în care s-a săpat pentru o nouă groapă, unele schelete au fost fie tăiate, fie deranjate, astfel explicându-se poziția nefirească în care sunt găsite unele schele astăzi.

Interesant este faptul că, majoritatea mormintelor descoperite până în momentul de față sunt de copii sau adolescenți.

Peste 130 de morminte descoperite până acum

„Până acum am descoperit 130 de morminte. În cele mai multe cazuri este vorba de copii.  Rar apar morminte de adulți sau oameni mai în vârstă. Cel mai probabil copiilor și adolescenților le era desemnată această zonă a bisericii. Multe dintre morminte sunt suprapuse pe multiple nivele. Am identificat oase în poziția anatomică, dar și oase tăiate. În unele morminte se regăsește doar o parte din schelet. Cea mai mare densitate a mormintelor este, după cum era de așteptat, înspre intrarea în biserică”, explică Diana.  

Până în momentul de față nu se știe dacă sub cimitirul medieval a existat un alt cimitir mai vechi.

„Nu ne-am adâncit suficient pentru a găsi un eventual cimitir mai vechi, în schimb ceea ce am mai descoperit pe lângă pragul bisericii și zidul de incintă al cimitirului medieval, datează din perioada romană. La nivelul străzii, în dreptul fundațiilor portalului am descoperit două ziduri romane, împreună cu un nivel de dărâmătură, nivel care a fost cuprins între zidul medieval și zidul baroc din incintă. Există și un zid baroc, care a avut mai mult un rol estetic. Zidul baroc datează din secolul al XVIII, iar zidul medieval a fost construit cândva la finalul secolului al XIV lea. În acea perioadă, înmormântările în curtea bisericii nu mai erau de mult practicate din cauza epidemiilor. Există un regulament al Clujului de la finalul secolului al XVI-lea care interzice îngroparea morților în curtea bisericii din cauza epidemiilor, întrucât recent avusese loc o epidemie de ciumă, în urma căreia mulți dintre locuitori și-au pierdut viața”, explică Diana.

Este interesant faptul că pe o suprafață relativ mică, au fost descoperite mai multe ziduri, datând din perioade diferite. „De exemplu, aici suntem la nivelul cimitirului medieval, dar dacă ne întoarcem puțin spre stradă, ajungem la nivelul roman. Am săpat mai mult și se pare că am ajuns în interiorul unei case romane. Ceea ce se vede este un nivel de dărâmătură cu foarte multe cărămizi, dărâmătura pereților. Am descoperit un perete al cărei pornire se păstrează și care este vizibilă în profil. Peretele era tencuit pe ambele părți, fiind un perete despărțitor, foarte subțire, iar jos este un nivel de arsură care trădează existența unei instalații de încălzire în podea. Încă nu putem delimita foarte bine această structură romană, dar ne aștepăm să mai apară și altele. Cel mai interesant de găsit ar fi drumul roman, dar acela trece, după calculele actuale, undeva prin mijlocul străzii”, spune istoricul.

Săpăturile vor continua, dar nu pe orizontală, ci în adâncime.  Conform spuselor istoricilor, lucrul merge destul de greu din cauza mormintelor.

„Fiecare schelet trebuie curățat, bine documentat prin fotografie, prin desen la scară, iar apoi atent împachetat separat, descris în amănunt. Avem un coleg antropolog care ne dă informațiile primare referitoare la vârstă, sex, dacă e posibil și chiar observații referitoare la anumite boli care afectează oasele. Oasele sunt duse la muzeu, unde sunt curățate. Se vor putea efectua în viitor atât datarea cu radiocarbon sau analiza de ADN. Aceste analize ar face parte dintr-un proiect mai mare care să cuprindă întreg cimitirul din jurul bisericii, care poate va fi săpat cu ocazia lucrărilor de restaurare așteptate de biserică. Cimitirul este situat de jurul împrejurul bisericii și cu siguranță în orice zonă a bisericii vom săpa, vom avea aceeași dentisate de morminte, dacă nu mai mare. Cu cât ne apropiem mai mult de altar, cu atât sunt mai multe morminte, inclusiv în interiorul bisericii. Vom putea face o serie de analize, bineînțeles pe baza unor parteneriate, care să ne permită ulterior să analizăm modul de viață al oamenilor din Cluj și anumite aspecte mai puțin cunoscute precum: alimentație, activități pincipale, boli, epidemii”, spune Diana.

Scheletele nu vor fi expuse, ci vor fi înmormântate în viitorul apropiat, după realizarea unei baze de date.

Ce se va întâmpla cu zidurile descoperite?

„Cea mai logică soluție ar fi protejarea acestora, respectiv conservarea, dar sub pământ. Deocamdată nu necesită o expunere. Ar fi bine să fie marcate printr-o schiță pe pavaj. O eventuală marcare de acest gen ar fi cea mai potrivită, fiind vorba de niște fundații de secol al XVIII-lea despre care avem reprezentații, inclusiv fotografii. Nu cred că este absolut necesară păstrarea lor sub sticlă, care le poate deteriora în timp. Din punctul meu de vedere cea mai bună modalitate de conservare ar fi chiar acoperirea lor, după protejarea lor, conform normelor”, spune istoricul.

Diana Iegar susține că cel mai important inventar al mormintelor descoperite până acum a fost în monede. „Din câte am reușit să identificăm până acum este vorba despre monede din secolul XV, corespunzătoare perioadei de funcționare a bisericii. Prima datează din jurul anului 1430 și este emisă de Regele Ungariei Sigismund de Luxemburg , iar ultima identificată datează de la finalul anilor 1460, emisă de regele Matia Corvin”, explică aceasta.

Ghidaje pentru curioși

Întrucât istoricii au zi de zi mari bătăi de cap cu cetățenii curioși care doresc să afle ce anume ascund săpăturile arheologice din centrul Clujului, fapt pentru care fie calcă pe zidurile recent descoperite, fie se strecoară dincolo de garduri, aceștia au decis să realizeze după masa, între anumite ore, tururi ghidate. „ Una dintre colegele noastre, arheolog, s-a oferit voluntar să vină și să ghideze eventualii curioși, să le explice ce am găsit, păstrând bineînțeles anumite reguli. Este totuși un șantier în mijlocul Clujului, lumea e curioasă, iar astfel de ghidaje credem că ar fi binevenite”, explică Diana.