Duş pentru oraş. O afacere nouă, adusă din America

Nu avea încă 20 de ani, abia terminase studiile de management la Cluj, când a plecat în Statele Unite ale Americii cu un program de schimb de experienţă pentru tineri. Acolo, Florin Răcean şi alţi câţiva colegi ai lui s-au angajat la o firmă care se ocupa cu şlefuirea marmurei şi spălarea cu presiune. A lucrat timp de opt ani la firma aceea. O ucenicie lungă şi grea, dar folositoare. După cei opt ani de muncă serioasă şi-a deschis propria firmă în domeniu. Iar acum trei ani s-a întors în România şi şi-a deschis în Cluj-Napoca o firmă de şlefuit marmură, iar acum un an şi de spălare cu presiune. Este singura firmă de acest tip. Toate utilajele le-a adus din Statele Unite. Ar putea spăla statuile, trotuarele, clădirile vechi. Numai că oraşul nu se lasă încă spălat.

Acum Florin Răcean are 35 de ani şi două cetăţenii: română şi americană. Firma pe care o conduce a mers bine în primii ani având multe comenzi pentru şlefuirea marmurei şi a pietrei. Deşi nu se ştia mare lucru în România despre noile procedee, încet-încet au apărut clienţii care făceau diferenţa între o marmură şlefuită profesional şi una învechită şi neşlefuită. “Marmura este o rocă naturală, se erodează ca orice piatră, ba mai mult, la ansamblare este dificil de lucrat cu ea, adesea suprafaţa nu iese uniformă. Ca şi la pietrele de granit, e foarte dificil să realizezi suprafeţe perfecte, fără o şlefuire ulterioară. Iar marmura veche, instalată de mulţi ani, se erodează, se murdăreşte, se zgârie, devine urâtă. Cu utilajele noastre o putem face frumoasă ca oglinda. Am avut multe comenzi de la biserici şi mânăstiri vechi. Am şlefuit marmura în biserica bizantină din cartierul Gheorghieni, dar şi la biserica de la Maglavit. Din biserici am trăit în primii ani, bisericile ne-au ţinut în viaţă”, explică Florin Răcean începuturile unei afaceri noi în România.

Dacă şlefuirea marmurei este un serviciu mai căutat, cel de spălat suprafeţele dure, piatra, granitul, dar şi lemnul, prin procedeul sub presiune, încă nu este cunoscut. “Merge foarte greu. Deşi peste tot în lume se practică spălarea statuilor, a faţadelor de clădiri, a pavajelor, la noi autorităţile încă nu s-au arătat interesate. Deşi noi am putea face demonstraţii, putem să spălăm o porţiune dintr-un monument public, să se vadă apoi diferenţa. Precizez că utilajele noastre funcţionează cu presiune reglabilă, calibrăm presiunea în funcţie de materialul din care este confecţionată suprafaţa ce trebuie curăţată” precizează Florin Răcean.

O deschidere neaşteptată a fost din partea fermelor, chiar zilele acestea au fost solicitaţi să spele o fermă de animale dintr-un sat din judeţul Braşov. Dar şi din partea unor persoane fizice care vor să-şi cureţe caldarâmul din curte sau terasele.

Utilajul de spălare cu presiune a fost achiziţionat din America, a costat 20 de mii de dolari. În ultimul an, conducerea firmeia a făcut câteva oferte către municipalitate, dar nu a existat până acum o deschidere spre noua tehnologie care ar putea curăţa oraşul. Nici supermarketurile, nici pieţele publice, nici spitalele nu s-au arătat interesate, deşi din cinci în cinci ani, cel puţin, ar trebui să fie curăţate profesionist.

Procedeul de spălare cu presiune se realizează cu ajutorul unei maşini de dimensiuni modeste, prevăzută cu un rezervor şi un motor de încălzire a apei. Încălzeşte apa până la 120 de grade, de aceea spălarea pare cu abur fierbinte. Presiunea poate merge până la 400 de bari şi totodată se realizează dezinfectarea suprafeţelor. Poate spăla bucătării, terase ale unor hoteluri, gări, cantine, orice spaţiu public, inclusiv caldarâmul din Piaţa Unirii îmbibat cu grăsime sau trotuarele pline de pete. Preţurile nu sunt mari, o zi de lucru cu maşina de spălat cu presiune costă 1200 de lei. O statuie poate fi curăţată în două zile. Într-o noapte, se pot spăla 1000 de mp de trotuar.

“De multe ori ne ducem și facem la propunerea unor proprietari, povesteşte Florin Răcean, dar ni se răspunde: ce are, domnule, pavajul nostru, că arată bine, care e problema? Dacă nu e rupt, nu are găuri şi o groapă în care să cazi, nu e nicio problemă, mizeria la noi nu e o problemă. “

Cu un an în urmă, i-a contactat o fundaţie care dorea să spele toate monumentele din Cluj şi Piaţa Muzeului. Dar pentru că dorea să facă acest lucru din fonduri europene şi n-au reuşit să le acceseze, proiectul a căzut. Deşi în Piaţa Muzeului se consumă mâncare, ca mai peste tot pe străzile noastre, spălarea încă nu a devenit o prioritate. Deşi de acum există o posibilitate.