Wawel, comoara Cracoviei

Wawel, un simbol al patriotismului, al independenței, mândriei și speranței Poloniei, este un ansamblu de clădiri pe vârful unui deal înalt de doar 50 de metri. Aici, între zidurile fortificate, se află minunate construcții în stil romanic, gotic, dar și baroc. Așa cum afirmă Stanisław Wyspianski, un clasic al literaturii polone, „aici totul este Polonia, fiecare piatră și fragment”.
Catedrala Wawel este locul de încoronare al regilor Poloniei dar și locul în care își dorm somnul de veci regi, regine, eroi naționali, poeți și președinți. Doar patru din cei 45 de regi ai Poloniei nu se află aici. Chiar dacă nu este la fel de impunătoare ca Bazilica Sfânta Maria, interiorul bogat ornamentat, capelele, statuile și pietrele funerare fac din aceasta una dintre cele mai impresionante catedrale din țară. Interiorul este dominat de mausoleul Sfântului Stanislav, datând din 1630 – considerat ocrotitorul Poloniei.  Fiecare din cele 18 capele are o frumusețe proprie, dar cea mai impresionantă este Capela Sfintei Cruci din secolul al XV-lea, care conține picturi murale din 1470.

Criptele Regale adăpostesc regi și regine printre care Ian Sobieski al III-lea, dar și poetul și patriotul Adam Mickiewicz sau eroul militar al Poloniei, Josef Pilsudki. Lista personalităților înmormântate aici a fost completată în 2010 cu cuplul prezidențial Lech și Maria Kaczynski, ce au murit într-un tragic accident aviatic, pe când se îndreptau să comemoreze victimele masacrului din pădurea Katyn din Rusia. În catedrala Wawel, considerată a fi panteonul Poloniei, își doarme somnul de veci și Ștefan Bathory, regele Poloniei între anii 1575 – 1586, transilvănean născut la Șimleu Silvaniei. Mormântul său se află în Capela Maicii Domnului, aflată în spatele altarului din Catedrala Wawel. De numele lui se leagă fondarea universităților din Vilnius și Cluj-Napoca.

Un tur al Catedralei Wawel nu este complet fără o vizită în turnul ce adăpostește cele 5 clopote. Clopotul Sf. Zygmunt de 11 tone este considerat a fi unul dintre cele mai mari din Europa. Masivul clopot a fost turnat în 1520 și se spune că poate fi auzit de la 50 de kilometri depărtare.

Influența religiei catolice în viața orașului nu poate fi pe deplin înțeleasă fără o vizită la Muzeul Catedralei, situat în imediata vecinătate a catedralei. Statuia fostului suveran pontif Karol Wojtyla, intrat în istorie ca Papa Ioan Paul al II-lea,  străjuiește intrare în Muzeu. Bogăția de obiecte de cult, opere de artă și veșminte preoțești impresionează orice vizitator. Aproape de Wawel se află o întreagă stradă – strada Kanonicza – ce adăpostește clădiri religioase, printre care și fostul seminar teologic unde a studiat Wojtyla, devenit Muzeul Arhidiocezei. O vizită aici are darul de a realiza legătura spirituală cu cel mai iubit papă. Totul în jur amintește de Ioan Paul al II-lea: obiectele personale ce i-au aparținut pe vremea când era cardinal, obiecte de cult, fotografii, ordine și distincții primite de suveranul pontif, o colecție impresionantă cu daruri primite din vizitele pontificale, o hartă a lumii pe care sunt marcate locurile vizitate.

Castelul Wawel adăpostește saloanele oficiale și apartamentele regale private care impresionează prin mobile sofisticat sculptate sau încântătoare tapiserii flamande. Într-o altă ramură a castelului se află Trezoreria Coroanei și Arsenalul, unde se află nenumărate obiecte de o valoare inestimabilă cum ar fi bijuteriile coroanei poloneze sau sabia autentică de încoronare din secolul XII. Curtea interioară a castelului amintește de renascentismul venețian. Castelul Wawel oferă și o panoramă fermecătoare asupra râului Vistula. Curățenia exemplară, verdele gazonului proaspăt tuns sau pistele de biciclete ori alergare, dau o imagine asupra grijii față de natură al polonezilor.

De altfel, întregul Oraș Vechi este înconjurat de un brâu verde. Parcul Planty este un excelent loc de refugiu, departe de zgomotele orașului, ce permite oricărui vizitator, turist sau localnic deopotrivă clipe minunate de relaxare. O superbă statuie amintind de îndelunga uniune polono-lituaniană străjuiește parcul plin de panseluțe.

O vizită în Cracovia nu poate fi completă fără a te abate și măcar în treacăt prin celebrul cartier evreiesc Kazimierz. Fondat ca oraș în secolul al XVI-lea, fiind un rival comercial al Cracoviei, astăzi este un cartier al orașului. Faima i se datorează în mare parte uriașului succes internațional al filmului „Lista lui Schindler”. Amestecul unic de moștenire evreiască și baruri neconvenționale oferă o revigorantă alternativă la Orașul Vechi. Aproape 60.000 de evrei (25% din populația orașului) locuiau în Kazimierz înainte de 1939, dintre care mai puțin de 2.000 au supraviețuit terorii naziste.

Și împrejurimile Cracoviei merită explorate. Nowa Huta s-a vrut a fi un oraș comunist, muncitoresc, o alternativă la „degradantul oraș al intelectualității și prelaților”. Finanțat de Uniunea Sovietică, Nowa Huta a fost construit în megalomanicul stil socialist-realist specific perioadei comuniste. Ca o răzvrătire împotriva catolicismului, orașul ce a ajuns să adăpostească peste 100.000 de oameni concentrați în blocuri în jurul oțelăriei Lenin, nu a avut nicio biserică până în 1977. Stilul imenselor și ostentativelor clădiri din beton se presupune că ar trebui să fie o replică a minunatelor arhitecturi baroce și renascentiste din Polonia. Astăzi, orașul este un punct turistic unic pe harta Europei.

La mai puțin de 70 de kilometri vest de Cracovia se află cel mai sinistru loc ce amintește de Holocaust: lagărele de exterminare nazistă de la Auschwitz (Oswiecim) și Birkenau.  Tot aproape de Cracovia se află celebrele mine de sare de la Wieliczka. Sunt printre cele mai vechi mine de sare din Europa aflate încă în funcțiune. Atracțiile principale sunt statuile, capelele și o întreagă catedrală sculptate în blocul de sare de către mineri. Locul este celebru și datorită vizitelor unor personalități cum ar fi: Copernic, Goethe, Chopin, Mendeleev, Karol Wojtyla sau Bill Clinton. Atât lagărele de la Auschwitz cât și minele de la Wieliczka sunt înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO. (Text și foto: Mirel Matyas)