Salutări de pe litoralul românesc al Mării Negre. „Poză cu nevasta de la mare”

….Aşa strigau spre deliciul turiştilor în urmă cu 25 de ani fotografii itineranţi pe plajele româneşti de la Marea Neagră. Nevasta de le mare îşi poate face de acum înainte singură fotografii dacă doreşte într-un paisaj doar pe alocuri schimbat în cei aproape 40 de ani de când s-au construit staţiunile din sudul litoralului. Sunt staţiuni amplasate la nord de oraşul Mangalia dar în ultimii ani s-a dezvoltat turismul de tineret şi la sud de Mangalia, în ceea ce s-ar putea numi satele de vacanţă Vama Veche şi 2 Mai. Cum arătau staţiunile la începutul sezonului 2015?

Marea e albastră, frumoasă şi extrem de curată fără mormanele de alge care fierbeau anii trecuţi pe mal. Plajele publice sunt curăţate de mântuială, fără coşuri de gunoi, fără cabine ca să te poţi îmbrăca şi dezbrăca sau duşuri. Aleile către plajă sunt neamenajate, mai mult nişte cărări desfundate cu barăci de lemn pe margine unde se vând aceleaşi eterne produse estivale. Au dispărut toate băncile, de pe marginea aleilor, pe care se mai delectau cu ronţăitul semniţelor şi la o pungă de pufuleţi turiştii cu mai puţină dare de mână. Au dispărut şi nesfârşitele mesel şi scaune albe, de plastic, de pe terase. Nu de tot, desigur. Nostalgicii le mai pot găsi aciuiate pe lângă chioşcurile-birt, dar în număr vizibil redus. S-a redus simţitor numărul câinilor-vagabonzi, famelici, jerpeliţi şi murdari.

În schimb în Venus în partea de Vest a staţiunii erau amplasate panouri prin care populaţia era avertizată să se ferească de vulpi, să nu interacţioneze cu ele, să nu le hrănească, pentru că vulpile sunt purtătoare de rabie. Adevărul este că la vegetaţia abundentă, adică la iarba necosită caretrece bine de genunchi, printre arbuştii netunşi, în tufişurile lăsate în devălmăşie, la umbra arborilor netoaletaţi, şi sub iedera care se întinde cum îi ajută Dumnezeu, pe stâlpii de iluminat, pe semnele de circulaţie, pe panourile de atenţionare, pe afişajul publicitar de acum câţiva ani, nici nu ar fi de mirare să-şi fi găsit adăpost tot felul de jivine sălbatice. Abundenţa asta vegetativă din toate staţiunile sudului litoralului ar putea avea farmec, dacă ar fi un pic gestionată, dar aşa cum e acum efectul este dezolant. Şi ar putea administratorii litoralului să se ambiţioneze să aducă aleile măcar cu o idee spre noţiunea de drum drept.

La sfârşitul lui iunie, salvamarii nu erau încă la muncă în niciuna din staţiuni. Medici de staţiune şi puncte de prim-ajutor nu există, orice problemă medicală se rezolvă la spitalul din Mangalia.

Nu era deschis niciun club, cel din Mangalia de la President fiind în renovare cu toată unitatea turistică. Nu există nicio discotecă în niciuna din staţiuni. Cofetării sunt vreo două tot în Mangalia. În rest tot ce însemnă patiserie, simigerie, gelaterie, aluaturi, baclavale, sarailii, plăcinte, batoane, colaci, sucuri şi bragă (într-un singur loc, bineînţeles în Mangalia) se serveşte la gherete, la botul calului.

Mangalia îşi păstrează farmecul de oraş maritim, cu portul turistic, cu clădirile vechi greceşti, tătărăşti sau turceşti, strecurate printre blocuri, dar cu prea multe hoteluri în renovare sau cu restaurante închise. Ceea ce ani de zile a fost prezentat turiştilor drept cetatea antică Callatis s-a înjumătăţit în timp şi este închis de ani buni în spatele unor panouri metalice. La Muzeul de Arheologie din Mangalia nu există spre vânzare nicio monografie a localităţii, a zonei, niciun tratat de istorie. Cele două izvoare cu apă minerală. Hercules şi Callatis sunt nesemnalizate, aşa că de ele se pot bucura doar cunoscătorii şi probabil. Localnicii.

Din faţa unui bloc din Mangalia înce Saturnul. Fostă staţiune a sindicatelor nu se simte prea bine. Hotelurile dinspre malul mării mai respiră, dar în partea de Vest e jale, fostele căsuţe de vacanţă au fost cumpărate bucată, cu bucată, pe hotelurile părăsite din acea parte a staţiunii s-a întins iedera, iar restaurantele de acolo sun dezafectate. Hotelurile funcţionale sunt lăsate în majoritate la trei stele, curăţele, renovate, dar cam lipsite de personalitate. Lasă că şi acolo unde abundă personalitatea lucrurile stau cam aşa: la terasa Hotelului Cupidon puteai vedea două piscini de plastic, coloanele unui templu, o căruţă cu vase de lut, ceva amfore greceşti, o fântână cu amoraşi de gips contorsionaţi şi o betonieră.

Venusul arată destul de bine în zona de faleză şi în zonele administrate de hoteluri. Hotelurile au trecut de la trei la patru şi cinci stele, au fost vopsite în majoritate în alb, şi renovate cu gust, stil şi rafinament. S-au amenajat plaje private pe faleza înaltă de lângă hoteluri, au apărut infinity-pooll-uri. Au apărut şi zone resorturi, cu servicii cum ar fi tratamente spa, baleneo, geriatrice, galvanizări, cu nămol, sulfuroase şi mezotermale şi plimbări pe mare cu iahtul. Pont: izvorul cu apă sulfuroasă de pe plajă arată la fel de jalnic, dar e la liber.

Cap Aurora nu se vede să fi făcut schimbări spectaculoase, au vopsit şi ei în alb şi albastru, au pus jardiniere cu flori roşii la ferestre, au păstrat numărul de stele şi au curăţat doar zonele din jurul hotelurilor. Totuşi, toate cele opt hoteluri sunt deschise. Nu există niciun chioşc, nicio zonă de bazar, nici terase decât cele ale restaurantelor hotelurilor. Plaja din satul pescăresc, ultim bastion al unui grupuscul de hippies de vară, s-a privatizat. Dintre colibe şi rulote au rămas câteva, închise toate la sfârşitul lui iunie.

Jupiter e viu, colorat şi populat. Sunt deschise aproape toate hotelurile şi cele mari, şi cele mici, şi cel de lângă mare, şi cele din interiorul staţiunii. Aici găsim formula cohotel, mai multe hoteluri alăturate cu servicii integrate şi plajă comună: servicii de petrecere timpului liber pentru adulţi: cursuri de scafandri, petrceri, cursuri de dans, servicii de masaj şi reflexoterapie, echitaţie, ciclism, baby-land cu supraveghetori şi babysitting. Aici funcţionează două campinguri de patru patru stele cu piscină şi loc de joacă pentru copii. Unul dintre hoteluri se lăuda că oferă produse bio din grădina proprie. Teatrul de vară (singrul din această parte a litoralului) se pregătea să-şi deschidă stagiunea de spectacole de teatru, de muzică rock, la matineu pentru copii şi seara pentru adulţi.

Neptunul nu l-am văzut, drepţi să fim. Partea dinspre plajă era părăsită, chiar şi cluburile luxurioase, sau acoperită de schele, deşantier. Restul staţiunii se află probabil undeva dincolo de bălării, ascunsOlimp de iederă. Aici am văzut şi ceva hoteluri de o stea. Marea lor majoritate sunt închise, cum închis este mallul din nordul staţiunii. Până şi gheretele erau în mare majoritate cu obloanele trase. Nimeni cu bicicletele duble, nimeni cu trenuleţele de vară, cu trăsura, nici măcar cu poneiul care era lăsat să pască în voie.

Nici Olimpul nu mai e deloc ce a fost. Cluburile fancy de anii trecuţi au revenit la muzica de petrecere şi populară, hotelurile cu aer occidental cu panoramare la mare sunt jumătate în şantier, jumătate părăsite de turişti, deşi deschise. Pot fi văzute restaurantele cu mobilier din anii 8o, piaţetele devenite ruină, cu paitra sărită, spartă, cu fântânile arteziene defecte, piscinele golite, cu spaţiile comerciale goale. Hotelurile au rămas multe din ele la două stele, dar la sfârştul lui iunie multe aveau lacăt pe poartă şi nu păreau să se pregătească pentru vara lui 2015.

Litoralul era ocupat pe jumătate doar în zilele lucrătoare, dar în sfârşiturile de săptămână până la Jupiter gemea de lume venită din tot sudul ţării să se bucure de apă şi soare, pentru selfieul cu nevasta de la mare