Colibița, un colț de rai, unde natura „răsare”, iar ospitalitatea „apune”

Colibița, localitate numită sugestiv în ultima perioadă „marea de la munte”, este destinația ideală pentru un weekend relaxant sau de ce nu, chiar pentru un concediu în inima naturii, departe de grijile cotidiene. Situată la o altitudine de 900 de metri, localitatea Colibița este așezată pe Valea Bistriței, între Munții Bârgău și Munții Călimani. Până în urmă cu aproximativ zece ani, la Colibița existau puțin peste 50 de case, dar zona a început să se dezvolte tot mai mult: au apărut pensiuni, cabane, s-a construit un resort turistic modern pe malul lacului, iar autoritățile locale au făcut demersuri pentru obținerea statutului de stațiune de interes local. Până acolo, însă e cale lungă, dacă ar fi să ne raportăm doar la infrastructură și la ospitalitatea celor care administrează pensiunile și restaurantele din zonă.

Peisaj superb

Dincolo de orice aspect, peisajul este superb: muntele și „marea” își dau mâna într-o manieră inedită, întâlnirea celor două elemente fiind mărginită de un baraj impresionant. Cei care doresc să aibă o amintire a faptului că au fost în zonă și să se fotografieze în fața barajului, trebuie să știe că este interzisă parcarea autoturismelor pe acesta. Dacă totuși alegeți să ignorați această regulă, trebuie să știți că veți fi somați să părăsiți zona în cel mai scurt timp de către forțele de ordine care îl păzesc dintr-un adevărat „turn de control”, situat pe un deal în imediata apropiere.

Zona turistică se întinde pe o parte și alta a lacului. Unele zone sunt asfaltate, altele nu. Partea bună este faptul că aproape toate pensiunile, căsuțele, cabanele care s-au construit în ultima perioadă, au ieșire la lac. Partea proastă este că majoritatea zonelor din jurul lacului sunt private, fiind astfel îngreunat accesul turiștilor care vin doar în vizită. Cei care doresc să campeze în imediata apropiere a lacului se confruntă cu aceeași problemă: trebuie să închirieze locul în care își vor așeza cortul.

„Am închiriat o cabană pe o perioadă de patru zile. Proprietarul cabanei ne-a asigurat că vom fi doar noi, din moment ce am închiriat tot. La un moment dat, exact pe locul unde trebuia să facem focul de tabără, dar și unde se întindea cea mai bună plajă, s-au instalat două corturi. Am încercat să aflăm cum au intrat intrușii, dar ne-au spus că de fapt au închiriat locul și s-au înțeles cu proprietarul. Seara, din cauza zgomotului, cei doi de la cort au venit să stea cu noi, pe motiv că nu pot dormi, spunându-ne că ziua următoare vor veni și familiile lor. Într-adevăr, ziua următoare au mai instalat câteva corturi, iar toată plaja noastră a fost ocupată. Am făcut focul de tabără pe locul în care am făcut grătarele și evident că nu ne-am mai putut distra, întrucât la cort erau cel puțin zece copii”, povestește Ioana, o tânără ce a fost de curând la Colibița. „Nu e normal să închiriezi tot și te trezești cu alte persoane din senin”, spune tânăra.

Un alt inconvenient pentru grupurile mari care doresc să petreacă câteva zile aici este faptul că majoritatea pensiunilor oferă până la 12-15 locuri de cazare. În schimb familiile sau grupurile mici găsesc multiple posibilități de cazare, iar prețurile pot fi negociate, scăzând dacă numărul nopților petrecute acolo crește. Unele cabane nu au curent electric, dar sunt dotate cu generator. Pentru a nu rămâne în „pană de curent”, îi sfătuim pe turiștii care optează pentru o astfel de cabană să aibă câțiva litri de benzină în plus pentru a asigura măcar funcționarea permanentă a frigiderului, în cazul în care au mâncare perisabilă.

Ospitalitatea lasă de dorit

Cu toate că există suficiente pensiuni și restaurante unde se poate lua masa, trebuie să ai noroc pentru a fi servit, mai ales dacă dorești să iei cina „în oraș”. Am fost recent cu un grup de prieteni în concediu în Colibița, iar într-o seară ne-am propus să gustăm produsele tradiționale din zonă și să mâncăm la un restaurant sau la o pensiune. Prima terasă era ocupată. Am aflat apoi că și cei din Bistrița vin frecvent să mănânce aici. Nu am găsit nicio masă liberă, dar puțin mai jos de terasă, la câți metri, erau mai multe mese acoperite. Am întrebat dacă nu putem fi serviți acolo. Am primit un răspuns negativ, pe motiv că le este greu ospătarilor să vină acolo cu comanda. A doua încercare, a fost și mai comică. Am intrat în restaurant, ne-am așezat la masă, iar patroana ne-a prezentat meniul zilei. Întrucât nu ne-a plăcut nimic din cele două feluri prezentate, ne-am ridicat de la masă, spunând că vom merge în altă parte. Am rămas cu toții surprinși de replica ospătărițelor: „Vai, ce bine că mergeți, că noi chiar am vrut să mergem cu bicicletele!”. A treia încercare a fost tot una eșuată. Am ajuns pe o terasă superbă, aproape de lac, unde am unit două mese, încrezători că vom mânca în sfârșit ceva bun. „Doriți și de mâncare? A.. păi la 21:00 se închide bucătăria și nu mai primim comenzi”, ne-a anunțat chelnerița, deși mai era destul timp până la ora de închidere. „Puteți merge dacă vreți la Fisherman`s dacă doriți. E mai sus de noi și ei servesc și mai târziu mâncare”, ne-a recomandat chelnerița. Era ultima șansă, așa că nu am ratat-o. Aici, în cadrul resortului, găsești tot ce vrei pentru o vacanță reușită, inclusiv , mâncare după ora opt seara, iar prețurile nu sunt atât de piperate, cum am crezut inițial.

Dimineața am revenit pentru o plimbare pe lac cu hidrobicicleta, cu caiacul, fiind încântați de peisajul mirific din jur. Cei mai curajoși din grup au sărit în apă, dar au mărturisit că aceasta are o temperatură acceptabilă pentru înot, doar la suprafață. Cum Colibița nu este încă declarată stațiune, nu există salvamari, iar cei care înoată, o fac pe proprie răspundere. Pentru turiștii care își doresc să descopere Colibița de sus, pot să se îmbarce la bordul unui avion care decolează pe apă și să ia parte la o călătorie magică, deasupra crestelor montane și a lacului albastru.

Zona oferă numeroase posibilităţi de destindere pentru iubitorii muntelui: excursii, drumeţii (la Tăul Zânelor, la izvorul de apă minerală Borcuț), trasee montane (traseu marcat de 3, 5 ore până în Vf. Bistricioru, traseu până la Castel Dracula situat în Pasul Tihuța la 1.100 metri alitudine), pescuit, plimbări cu barca pe lac, alpinism, ciclism montan.

[stextbox id=”custom”]

Aer ozonat ca în Alpi

Frumusețea lacului de acumulare și proprietățile curative ale aerului din zonă atrag foarte mulți turiști. Se spune că aerul este atât de curat și bogat în ozon încât poate vindeca chiar și tuberculoza. În zonă există de altfel un sanatoriu specializat în tratarea bolilor pulmonare. Conform studiilor, valoarea concentraţiei maxime de ozon măsurată la Colibiţa este de 90 micrograme/mc, faţă de valoarea medie din România de 72, 6 micrograme/mc. Concentraţia este comparabilă cu cea din Munţii Alpi, din staţiunile situate la peste 2.000 m altitudine. Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883. Se spune că o tânără din Bistrița s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului bogat în ozon din această zonă.

Legende

Se spune că la începuturi, în satul Colibița ar fi existat doar 14 locuitori, iar aceștia trăiau în colibe, fapt pentru care așezarea poartă această denumire. Biserica din sat a fost construită în 1869. Încă de pe atunci, un tâmplar german, W. Ianitchi, a simțit potențialul turistic al zonei și a construit mai multe case de vacanță. În 1979 a apărut ideea amenajării unui lac de acumulare în zonă, iar satul a fost strămutat pentru ca acest proiect să poată fi pus în aplicare. Lacul a preluat numele fostei localități. Astfel, când scade nivelul apei, se poate vedea crucea de pe acoperișul bisericii.

[/stextbox]