Acasă la Pazvante Chioru

Vidin

Să ne înțelegem: Vidin nu este un loc unde să-ți faci un concediu și nu merită nici măcar un city-break. Orașul este așa de sărac și prăfuit încât te întrebi dacă nu ai ajuns cumva într-o țară din afara Uniunii Europene. Iar această constatare este la îndemâna turiștilor români, care, nici ei nu vin din vreo oază de prosperitate și curățenie. Așadar, de ce să vizitezi Vidinul?

În primul rând din comoditate, pentru că este primul oraș de peste graniță, dacă ai decis să treci Dunărea peste noul pod care unește România de Bulgaria. Astfel, ruta care trece peste podul inaugurat în 2013 este o variantă pentru cei care pleacă din zona Transilvaniei spre Grecia, cu mașina, iar o noapte de cazare la Vidin vine ca o mănușă, după obositoarele drumuri din țara noastră.

Sărăcia la ea acasă

Orașul Vidin numără circa 40.000 de locuitori și este unul din centrele importante ale regiunii Severozapaden din Bulgaria, regiune care se luptă cu Nord-Estul României (Moldova) pentru titlul de cea mai săracă regiune a Europei. Totuși, niciun oraș din România cu rang de reședință de județ nu arată așa de abandonat ca și Vidinul. Mai multe surse bulgărești menționează chiar faptul că este cel mai sărac oraș din toată Uniunea Europeană.

 

Punctul maxim al aparenței de oraș-fantomă este atins în piața centrală a orașului, pietonală, dominată de o clădire-mastodont abandonată. Într-o seară de vară, aproape nimeni nu se plimbă pe aici, dând locului un aer neliniștitor. Cu excepția zonei pietonale, care are un pavaj nou și curat, trotuarele din restul zonei centrale sunt pline de găuri, iar în multe locuri asfaltul de pe carosabil s-a uzat până la dispariție.

La plimbare în parc

Mai multă viață pulsează în parcul orașului, o oază de verdeață bine întreținută, care se întinde de-a lungul Dunării, cu spații de promenadă elegante. Este interesant trotuarul care mărginește parcul, pe faleză. Acesta este făcut din fier și poate fi ridicat la unghi de 90 de grade, în caz de inundații formându-se astfel un dig.

Aleile din parcul orașului duc spre cea mai importantă atracție turistică – cetatea Baba Vida. Se spune despre aceasta că este cea mai bine păstrată fortificație medievală din Bulgaria. Cetatea este un  puzzle 3D complicat, cu turnuri, turnulețe, creneluri, ziduri și curți interioare, care se suprapun pe mai multe niveluri. Legenda spune că Baba Vida (în traducere Bunica Vida) a fost fiica unul rege bulgar care i-a lăsat o treime din pământurile sale. Spre deosebire de celelalte două surori, care au avut parte de soți netrebnici, Vida a rămas necăsătorită și a construit această cetate pentru a-și proteja supușii. Dincolo de legendă, istoricii spun că fortăreața a fost ridicată pentru prima dată în secolul al X-lea, pe locul unui turn de veghe roman și apoi bizantin. Căzută în mâinile otomanilor, Baba Vida a fost folosită de aceștia ca închisoare și depozit de arme. Asta până când, în zorii erei moderne, aventurierul turc Osman Pazvantoglu a transformat-o în reședința sa.

Pazvante Chioru

De fapt, de personalitatea acestei căpetenii rebele se leagă cele mai multe din obiectivele din Vidin. Osman Pazvantoglu a luptat o perioadă ca mercenar în armata domnitorului muntean fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1789), după care a ajuns să conducă o armată de rebeli cu care a ocupat Vidinul. În 1798, teritoriile controlate de Pazvantoglu de la Vidin se întindeau de la Dunăre la Munții Balcani și de la Belgrad la Varna. Pe aceste teritorii aventurierul crease un stat, care nu recunoștea autoritatea sultanului. Frecvent, oștile lui Pazvante treceau Dunărea în Muntenia, unde atacau localitățile, le prădau și apoi le dădeau foc. Aceste raiduri au rămas în mentalul colectiv al zonei, numele lui Pazvantoglu fiind transformat în „Pazvante Chioru”.

Pe lângă cetatea Baba Vida, de pe vremea lui Pazvante Chioru se mai păstrează în Vidin o cazarmă în formă de cruce, numită Krastata Kazarma, recent restaurată cu fonduri europene, care găzduiește o expoziție de etnografie. Moscheea și biblioteca Pazvantoglu întregesc colecția de monumente istorice rămase de pe vremea rebelului. Toate acestea se găsesc pe o arie rerativ restrânsă, în apropierea parcului orașului. Tot în perimetrul parcului se păstrează și Poarta Istanbulului, parte a sistemului de fortificații al orașului, construită la sfârșitul secolului al 17-lea.