Alexandru Lazăr: „Sportul te învaţă ce este viaţa”

Alexandru Lazăr, la aniversarea celor 65 de ani. A primit din partea fostelor voleibaliste un tort tematic, în formă de minge de volei.

Brazilia 2018. O cameră plină cu trofee, cupe, medalii. Ani de muncă, sute de amintiri. România a învins detaşat cu 3-0 orice ţară s-a înfăţişat dincolo de fileu, oferind cea mai bună voleibalistă a lumii.

Turda, 1980. O sală de sport ca oricare alta. O fetiţă blondă păşea timidă pentru prima dată pe parchetul verde, proaspăt vopsit al sălii. Mingea albă, rotundă şi dură în mâinile-i fragede părea imensă, jocul o necunoscută. Antrenorul mult prea înalt pentru a putea fi cuprins dintr-o privire, iar sala ce avea să îi devină pentru următorii ani a doua casă, intimidantă. La un moment dat însă, lucrurile s-au schimbat: pasiunea pentru volei a depăşit orice urmă de timiditate sau neajuns. Nimic nu a mai contat.

Şase ani a petrecut Cristina Pîrv sub atenta îndrumare a antrenorului Alexandru Lazăr, care i-a descoperit şi fructificat din plin talentul. Antrenamente zilnice, obositoare. “Cristina avea o ambiţie greu de egalat. Nu lipsea de la niciun antrenament. La un moment dat a fugit de acasă pentru a veni la antrenament”, le spune şi acum antrenorul fetiţelor care visează să îi calce pe urme.

Situată acum de cealaltă parte a fileului, dar şi a globului, Cristina se emoţionează de fiecare dată când îşi aminteşte de perioada petrecută la Turda, în sala de sport a Şcolii Generale “Ioan Opriş”. “Dacă eu am fost cea mai bună jucătoare din ţară sau din lume, îi datorez acest lucru domnului profesor Lazăr. Dânsul a fost prezent la toate competiţiile la care am participat şi eu, iar o bună parte din cupele şi medaliile mele obţinute în timp, i se datorează. Am reuşit să duc peste tot pe unde am fost, pe unde am jucat, numele României cu brio. Vreau să îi mulţumesc domnului profesor din tot sufletul pentru tot ce a făcut pentru mine”, spune Cristina Pîrv.

Din palmaresul Cristinei Pîrv fac parte următoarele reuşite: triplă campioană cu Dinamo (1988, 1989, 1999), campioană cu Mines (Brazilia, 2000), Super Cupa Campionilor (2000), campioană în Italia (2001), Superliga braziliană (2002), Supercupa Italiei (2003), Cupa Italiei (2004), campioană în Franţa (2005), Cupa Franţei (2005).

Întâmplare şi noroc

Alexandru Lazăr s-a născut în satul Năpradea din judeţul Sălaj. A ajuns la Turda „din întâmplare”, după cum chiar acesta declară: „Faptul că după facultate am ajuns la Turda a fost o întâmplare. Eu am vrut să ajung acasă, la Sălaj”, spune acesta. Întâmplare sau nu, a fost mâna destinului care i-a scos în cale o mulţime de sportive talentate, Cristina fiind de departe, cel mai important „diamant” şlefuit la Turda, dăruit lumii sportive internaţionale.

Alexandru Lazăr este profesor titular la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” de 40 de ani. Pe lângă orele pe care le susţine aici, acesta poate fi găsit în fiecare după masă, fără excepţie, în cadrul micului său cabinet al sălii de sport din cadrul Şcolii Generale „Ioan Opriş”, căptuşit cu diplome, trofee şi fotografii din competiţii, „sediul” Clubului Sportiv Şcolar din Turda, acolo unde începe povestea. Antrenamentele sunt zilnice, mai ales când doreşti să faci performanţă. Nu e uşor, dar domnul Lazăr se pricepe să le insufle fetelor „microbul” sportului încă de la o vârstă fragedă. Voleiul devine rapid un stil de viaţă.

La prima vedere, domnul profesor pare o persoană dură, de neclintit, dar dacă reuşeşti să vezi dincolo de masca pe care doreşte să o afişeze pentru a le impune micilor sportive un anumit respect faţă de ceea ce înseamnă sportul în general şi principiile pe care acesta le promovează, vei descoperi o persoană caldă, cu un suflet cum rar găseşti. Se zbate pentru a rezolva orice problemă, astel încât antrenamentul fetelor să nu fie perturbat de niciun gând negativ.

Din 1994 este antrenorul CSS Turda, unde a descoperit şi antrenat mai multe sportive care au făcut performanţă în volei. Le-a antrenat pe Luminiţa Trombiţaş, Ramona Matieş, Anca Ciurea, Bianca Moldovan, Cristina Tiuţ etc. În perioada 1988- 2004 a fost antrenor al loturilor naţionale de junioare şi senioare la volei feminin. Ca antrenor a obţinut rezultate deosebite la campionatele balcanice, europene, mondiale, la loturile de junioare, tineret, speranţe şi minivolei.

Cetăţean de onoare

În luna ianuarie a acestui an, Alexandru Lazăr a devenit cetăţean de onoare al municipiului Turda. Ceremonia a avut loc în cadrul şedinţei de Consiliu local, fiind una emoţionantă. La eveniment a participat şi fiul antrenorului, Radu Lazăr, handbalistul evoluând la Potaissa Turda. Sportivul care ocupă postul de inter-stânga, a fost ales pe 27 februarie jucătorul etapei cu numărul XIX, din Liga Zimbrilor, pe siteul handbalvolei.ro, semn că păşeşte pe urmele tatălui său în ceea ce priveşte performanţele sportive.

Alexandru Lazăr (dreapta) şi Bardocz Feri (stânga) au antrenat sute de sportive

Alexandru Lazăr a povestit în timpul ceremoniei despre misiunea sa ca antrenor, precizând că e esenţial să ai noroc pentru a descoperi adevărate talente:

„Nimeni nu e prooroc în ţara lui, dar oriunde ești trebuie să îți faci datoria. În acest an se împlinesc 40 de ani de când lucrez în învățământ, cu tot cu meseria de antrenor. Privind sportul, trebuie să ai și noroc ca antrenor. Trebuie să cauţi mult. La fel cum sunt și căutătorii de aur, se duc mulți, dar nu găsesc nimic. Dacă ai noroc, găsești diamantul și trebuie să îl șlefuiești. Marele scriitor Hemingway spunea că sportul te învaţă să câştigi cinstit, dar şi să pierzi demn. Sportul te învaţă de toate, sportul te învaţă ce este viaţa”, a spus acesta, vizibul emoţionat.

Într-adevăr, sportul te învaţă de toate, dar dacă nu ai pe cineva să îți ghideze paşii, performanţa poate rămâne mult timp doar un ideal greu de atins.

„În sfârșit, ați fost recunoscut oficial! Eu vă port mereu în memoria și sufletul meu în orice colț al lumii mă aflu. Vă felicit cu mult drag și recunoștință pentru tot ce ați făcut pentru mine, pentru Turda, pentru volei și pentru toate sportivele care au trecut prin mâna dumneavoastră”, i-a transmis Cristina Pîrv.

Jucătorul Alexandru Lazăr a purtat numărul 10 pe tricou / Foto: arhivă

Domnului profesor, cu dragoste!

Fostele eleve ale domnului profesor, au doar cuvinte de laudă la adresa acestuia. Multe dintre ele nu au făcut carieră în sport, dar au păşit frumos în viaţă, învăţând importante lecţii despre implicare, determinare, corectitudine şi nu în ultimul rând despre curaj, în nenumăratele „ocoale” pe care le-au făcut în drumul lor, spre sala de sport.

„Eram la munte, la Ocoliş cu echipa de volei. Vorbeam despre planuri de viitor. La un moment dat, domnul profesor ne-a întrebat dacă am văzut filmul : « Domnului profesor, cu dragoste ! ». Auzisem de el, dar nu îl văzusem. Având atunci planuri de a deveni regizor, i-am promis că îi voi dedica un film. După această scurtă conversaţie, împreună cu fetele ne-am îndepărtat puţin. Era o plimbare de relaxare, aşa că ne-am decis să profităm din plin de ea. Am adunat toate un buchet mare de flori. Mai târziu, nu ştiu de ce, i le-am oferit domnului profesor. Dacă filmul promis trebuia să mai aştepte, ne-am gândit să facem altceva. Singura variantă ce s-a ivit a fost cea cu florile proaspete de câmp. Nu ne-a mulţumit, nu a schiţat niciun gest. Am fost dezamăgită. Nu înţelegeam de ce nu a spus măcar un simplu «Mulţumesc». Acesta avea însă un alt plan. Înainte de a ne întoarce la cabane, s-a apropiat de noi şi ne-a dat un buchet de frăguţe. Mi-a fost ruşine de supărarea anterioară. Proful ne-a mulţumit, în stilul lui. Fără vorbe, cu un gest simplu, dar plin de înţeles. Aşa cum făcea mereu. Noi eram familia lui şi el a noastră, lucru care a răms valabil şi peste ani”,  povesteşte una dintre sportivele care a trecut prin „mâinile” domnului profesor.