Regizorul Nae Caranfil, la TIFF Lounge: Să economisești bani în realizarea unui film, este o tendință nocivă a cinematografiei românești

Regizorul Nae Caranfil, cunoscut publicului din România pentru filme precum „Filantropica”, „Restul de tăcere” sau „Closer to the Moon” a fost primul invitat din programul de întâlniri TIFF Lounge organizate în Piața Unirii pe durata Festivalului Internațional de Film Transilvania. Cel mai nou film său, „6, 9 pe scara Richter”, produs de regizorul Cristian Mungiu, a fost prezentat în premieră mondială în seara de gală a festivalului, la proiecție luând parte aproape 3000 de spectatori.

În cadrul TIFF Lounge, Nae Caranfil a răspuns întrebărilor jurnalistului Mihnea Măruță și a dialogat cu publicul pe marginea filmelor sale și a situației cinematografiei românești. Printre altele, regizorul a explicat ce a stat la baza deciziei de a semna muzica și versurile din comedia „6, 9 pe scara Richter”.

„Muzica pentru mine nu e chiar așa o noutate, pentru că la primele două filme, E pericoloso sporgersi (1993) și Asfalt Tango (1995) tot eu am făcut muzica. Am urmată o școala de muzică, am studiat pianul, dar am renunțat în clasa a 7-a pentru că mi s-a părut prea greu și plictisitor din cauza acelui regim spartan de studiu. Părinții deja îmi vedeau o carieră de muzician, dar am renunțat. Având un pian în casă, după niște ani, fiind pasionat de musicalul american și având acces la câteva partituri de la biblioteca americană, am reluat acea pasiune și am făcut o școală de muzică. Am început să cânt cu vocea și am avut succes la petreceri. La acest film mi-am făcut pofta ce-am poftit și am scris muzica și versurile”, a precizat Nae Caranfil.

În 1985, regizorul a compus un număr de piese muzicale care s-au constituit în musicalul „De cealaltă parte a zidului”, la „comanda” Teatrului Național din Cluj. După o lună și jumătate însă de la lansarea producției, Consiliul Județean de Partid a interzis spectacolul și astăzi „stă într-un sertar”. Cu privire la potențialul spectacolelor musical în România, Nae Caranfil a precizat că la nivelul țării noastre încă lipsesc coregrafii competitivi care „să depășească gimnastica de dimineață sau programul de Revelion”. Potrivit regizorului, decizia de a începe scrierea filmului „6, 9 pe scara Richter” a luat-o în 2010.

„M-am apucat și l-am gândit timp de o vară, l-am scris toamna și așteptam un concurs CNC pentru a-l depune, dar a intervenit surpriza de a finanța Closer to the Moon, un film deja scris care avea acordul de finanțare. Atunci am pus la sertar 6.9… și apoi am revenit la el”, a spus Nae Caranfil. Regizorul a mai declarat că nu are o regulă de a alege tematica unui film, ci este un mod de traversa un deșert, căutând o oază. „În cazul filmului „6.9…” exista un episod biografic din viața unui prieten, povestire care mi s-a părut simpatică și căreia mai târziu i-am adăugat nișe elemente: obsesia cutremurului, sindromul maniaco-depresiv și musicalul. Așa s-a născut filmul”, a precizat Nae Caranfil.

„A face un film care se petrece în anii ‘80 este enorm de greu. Nu înseamnă doar bani și decoruri, ci elemente de recuzită pe care nu le mai avem. E mai ușor să faci un film din începutul secolului 20 decât unul din comunism. Nu mai găsești televizoare sau mașini, trebuie să le aduci din Cuba sau să le iei de la colecționari”, a mai explicat regizorul cu referire la o întrebare venită din partea publicului care a dorit să afle în ce moment în timp preferă să plaseze acțiunea filmelor sale.

În fața publicului din Cluj venit să îl asculte la TIFF Lounge, Nae Caranfil a declarat că este terorizat de ideea de cutremur. „Stau în bloc fără bulină, la etajul patru din nouă etaje. În caz de cutremur, până se ajunge la mine intrăm în secolul 22. Nu mi-e teamă de prăbușire cât îmi e teamă de teroarea din timpul cutremurului. E o frică animalică. În ‘77 eram la etajul 5, într-un bloc de apartamente. După ce am terminat filmările la 6, 9… a venit o grupă de copii să viziteze platoul și a fost o bucurie pentru ei când s-au «dat de-a cutremurul». Am făcut și eu asta, m-am urcat, m-au zgâlțâit și am dat cel mai sonor STOP din viața mea pe platou și am sărit afară rapid. A fost înspăimântător. Dar am prieteni mai speriați decât mine. E o panică întreținută de media și am încercat să transpară asta și în film. Viziunea apocaliptică a cutremurului hrănește media. În principiu, degeaba te străduiești să te muți într-o clădire sigură, pentru că un cutremur te poate prinde pe stradă, în vizită la prieteni sau în sala de spectacol”, a precizat Nae Caranfil. Potrivit regizorului, bugetul filmului „6.9 grade pe scara Richter” a fost în jur de 700.000 de euro. „Sunt filme care se realizează cu buget zero, între prieteni, cu telefonul mobil. Eu cred că una dintre marile probleme de care unii regizori se lovesc în lipsa unor bugete mari, este că perioada de filmare tinde să fie extrem de scurtă. Orice film presupune un efort fizic și psihic deosebit. Din cauza faptului că s-a văzut că se poate, forțele de presiune externă tind să ducă perioada de filmare la limite insuportabile, tocmai pentru a economisi bani și buget. Este o tendință nocivă pentru cinematografia românească”, a declarat Nae Caranfil, al cărui film „Restul e tăcere”, a fost finanțat în 2007 cu suma de 2, 4 milioane euro.

Adept al unui cinema care captează atenția, Nae Caranfil este și un spectator interesat de teatru. „Nu mă pot prezenta un iubitor necondiționat pentru că sunt momente în care mă plictisesc la unele spectacole, mai ales la cele de prestigiu, de îmi vine să mușc din fotoliu. Dar am momente când la teatrul independent ies cu multe lucruri bune. Uneori, teatrul românesc se ia prea în serios. Este un teatru divers, cu o mulțime de direcții și o mulțime de reușite și eșecuri”, a spus Nae Caranfil la TIFF Lounge.

Seria întâlnirilor la TIFF Lounge continuă pe toată durata festivalului, duminică fiind anunțată prezența lui Dumitru Prunariu, primul român care a zburat în spațiul cosmic, iar luni Mihai Chirilov, director artistic al TIFF, va fi prezent în fața publicului și va răspunde întrebărilor.