Muzeu unicat de aparatură de comunicații, în casa unui clujean din Sânpaul

În camera de 32 de metri pătraţi din casa lui Vasile Durdeu poate fi admirată expoziţia/Foto: Dan Bodea

În comuna Sânpaul din judeţul Cluj, pe o stradă pe care în zilele ploioase de toamnă abia găseşti loc să păşeşti din cauza noroiului, funcționează primul muzeu particular dedicat aparaturii radio şi comunicaţiilor din România şi, cel mai probabil, unicul al cărui număr de exponate depăşeşte cu mult ordinul sutelor.

În camera de doar 32 de metri pătraţi din casa lui Vasile Durdeu, un Maestru al Sportului, multiplu campion naţional şi internaţional de radioamatorism al României şi campion la creaţie tehnică, este concentrată aproape întreaga istorie a radiodifuziunii şi a metrologiei. Aparatură de radiodifuziune produsă în alte ţări decât în România, aparate de radio produse în România, aparatură militară, emiţătoare, receptoare, pickup-uri, magnetofoane, casetofoane, staţii de radio, sunt doar câteva dintre obiectele care se regăsesc pe rafturile din muzeul lui Vasile Durdeu. Unul dintre obiectele de colecţie este şi primul aparat de radio românesc fabricat în 1949, după modelul unui aparat sovietic făcut în 1947.

Muzeu într-o cameră

Deschisă în 2008, cu ocazia sărbătoririi zilei comunei Sânpaul, expoziţia este astăzi vizitată destul de rar de publicul larg şi doar câteodată de radioamatorii secţiei de Radio ai Clubului Sportiv Municipal (CSM) Cluj-Napoca sau de pasionaţii acestui sport, din ţară. „Aş avea nevoie de zece ori spaţiul pe care îl am acum”, spune cu regret Vasile Durdeu, care nici după cinci ani de când a deschis expoziţia nu a reuşit să obţină ajutor din partea Primăriei pentru amenajarea exponatelor într-un spaţiu în care să le şi pună în valoare. Astfel, în limita a ceea ce-i oferă camera pe care o are la dispoziţie a aşezat pe mai multe rânduri de rafturi obiectele cu vechime de zeci de ani, chiar şi suprapuse. „Aparatura nu este catalogată pe ani, ci am depozitat-o aşa cum a venit. Am şi aparate de radio donate de la mai mulţi radioamatori, sau chiar şi de la persoane care nu au legătură cu acest domeniu”, explică Vasile Durdeu. Un astfel de aparat donat este unul care datează din 1938 făcut la indicaţiile lui Goebbels şi ale lui Hitler pentru ca populaţia germană să asculte discursurile naziste. La preţul de 25 de mărci era ieftin, spune proprietarul expoziţiei, faţă de alte aparate de atunci care costau şi câteva sute de mărci.

Radiourile, copiii mei

În 1964 Vasile Durdeu a achiziţionat un prim aparat românesc de radio, un „Carmen”, cumpărat pe atunci în rate, care costa mai mult decât un salariu de-al său. De atunci, de-a lungul câtorva zeci de ani, a continuat să le colecţioneze şi chiar şi astăzi, în fiecare sâmbătă, merge în piaţa de vechituri din Cluj pentru a nu rata vreo ocazie de a-şi îmbogăţi colecţia. „Poate trec trei săptămâni sau 30 de săptămâni şi nu găsesc nimic, dar tot merg”, mărturiseşte Vasile Durdeu. Cel mai recent aparat achiziţionat este un radio cu pick-up pe care l-a depozitat pe jos în muzeul său. Dintre toate obiectele expuse, foarte puţine le are în dublură, maxim 25, pe care le ţine depozitate într-o altă cameră. „Niciodată nu m-am gândit să caut să le valorific. Pentru mine toate sunt valoroase. Sunt ca şi copiii mei. În timp am adunat cât am putut, ca hârciogul care adună tot felul şi uită unde le-a pus. Găsiţi aici primul aparat cu tuburi proiectat de ingineri români sau primul aparat de clasă superioară proiectat de români, care se numea Enescu şi care era proiectat de inginera Nona Millea. Tot la mine veţi găsi şi primul receptor de buzunar făcut în România”, ne informează Vasile Durdeu. 80% din aparatura pe care colecţionarul o deţine este funcţională şi cu fiecare an care trece procentul este în creştere. Atât cât îi permite timpul Vasile Durdeu repară aparatura stricată şi chiar asamblează diferite componente confirmându-şi la cei aproape 70 de ani ai săi titlul de campion naţional la creaţie tehnică. Astăzi, colecţionarul nu are o inventariere 100% a aparatelor sale şi nici nu poate estima valoarea lor în bani. Ceea ce ştie este că în timp a investit foarte mulţi bani şi nu întotdeauna a primit şi aprobarea soţiei sale.

Din expoziţia lui Vasile Durdeu nu lipsesc radio-urile cu galenă/Foto: Dan Bodea

Radio-ul cu galenă

Pasiunea pe care o are pentru acest domeniu a început să se dezvolte încă de când era elev. Pe când stătea la Internat în Mihăieşti, după primele patru clase pe care le făcuse în Sânpaul, Vasile Durdeu a văzut prima dată un aparat de radio cu galenă la un profesor de limba română şi franceză. „Eram curios ce se afla înuntru şi nu ştiam atunci ce este un condensator sau o bobină. Pe urmă am făcut o şcoală profesională la Turda unde am luat prima dată legătură cu radioamatorismul. Era acolo staţia YO5KAV, staţia Fabricii de Ciment Victoria Socialistă din Turda. Făcând şi practică la Fabrica de Ciment «Ilie Pintilie» din Fieni, în judeţul Dâmboviţa aveam un coleg al cărui tată lucra la telefonae şi ne aducea căşti. De atunci am început să facem aparate de radio cu galenă. Foloseam o bucată de cristal cu o bucată de sârmă de oţel arcuită. Trebuia să avem o antenă bună şi o pământare bună şi atunci auzeam postul de radio cel mai apropiat. În 1965 am făcut cursul de radioamatori, am mers în Armată unde eram radiotelegrafist pentru că învăţasem deja telegrafia şi, prin 1975, am fost autorizat de Securitate prima dată sa activez în acest domeniu. Liceul şi Facultatea de Mecanică a Insitutului politehnic le-am făcut la seral. De atunci am muncit încontinuu şi am fost 25 de ani metrolog”, povesteşte Vasile Durdeu. Acesta s-a pensionat ca inginer, şef al metrologiei la Armătura.

Campionul României

Toată experienţa sa pe care a acumulat-o în domeniul în care a activat sau cu care a intrat în contact, se reflectă astăzi în expoziţia pe care a deschis-o în Sânpaul. Microvolmetre, microampermetre, până la volmetre pentru etalonarea celorlalte aparate, convertoare pentru recepţia televiziunii din satelit, tot felul e staţii de emisie-recepţie folosite de Poliţie, de cei de la Drumuri şi Poduri, de CFR, microfoane, folosite pentru staţii de radio la casetofoane, la magnetofoane, partea de mijloace de măsurare din domeniul mase, balanţe etalon, balanţe analitice, manometru cu piston şi greutăţi, higrometre, barometre, toate se află astăzi pe rafturile din muzeul particular pe care Vasile Durdeu îl are în comuna clujeană. Activând şi ca membru al CSM Cluj-Napoca, la secţia „Radio”, Vasile Durdeu a obţinut rezultate invidiate de orice radioamator. În camera sa în care îşi păstrează colecţia de aparatură se regăsesc şi câteva dintre diplomele primite în urma clasării pe podium la diferite competiţii. „M-am clasat de 28 de ori pe podium la campionatele naţionale şi internaţionale din care 20 pe primul loc. De 14 ori am fost campion naţional şi de şase ori campion interaţional. De asemenea, am făcut legături radio cu aproximativ 300 de ţări, din toată America de Sus, America de Nord, marea majoritate a Amercii Centrale, toată Europa, Asia, Australia, Noua Zeelandă, Hawaii”, explică Vasile Durdeu.

Vasile Durdeu s-a clasat de 28 de ori pe podium la campionatele naţionale şi internaţionale din care de 20 de ori pe primul loc/Foto: Dan Bodea

48 de kilobiţi

L-am surprins pe Vasile Durdeu uitându-se cu nostalgie la primul calculator pe care l-a făcut în 1987 şi care avea „puternica” memorie de 48 de kilobiţi, dar şi la staţia cu care s-a antrenat în armată. „Eram şef de autostaţie şi ne-am dus până la graniţa Greciei într-o aplicaţie cu sovieticii şi cu bulgarii şi cu o astfel de staţie pe care o am acum în colecţie ţineam legătura”, îşi aminteşte colecţionarul. Diode, tranzistori, circuite integrate, rezistenţe, condensatori şi alte piese din care mai demult Vasile Durdeu şi alţi radioamatori îşi construia aparatura sunt şi ele aşezate pe rafturile camerei sale devenite muzeu. Printre acestea se află şi peste 20 de automate de jucat şah. „Mai am şi un tub de emisie de 7, 5 kilowaţi de la un emiţător pe care l-am adus din Bucureşti. Astfel de emiţătoare se foloseau la Serviciul de Informaţii Externe prin care se ţineau legătura cu Ambasadele din lume”, aflăm de la Vasile Durdeu. Colecţionarul îşi aminteşte că de peste zece ori proprietatea din Sânpaul i-a fost călcată de hoţi aceştia furând tot ce era din cupru, aluminiu sau alamă.

Centru de transmisiuni

Dacă una dintre camerele casei funcţionează pe post de muzeu, curtea sa arată ca un centru de transmisiuni, având achiziționat și un camion pentru transmisiuni militare care a aparținut armatei, produs în URSS, în stare de funcţionare. De asemenea, din camera de comandă aflată în biroul său Vasile Durdeu poate intra în legătură cu radioamatorii din întreaga lume, în timp ce în spatele casei se află cea mai impresionantă privelişte: antenele pentru microunde şi ansamblurile de antene pentru unde lungi. „Antena mare se foloseşte pentru comunicaţii EME (Earth-Moon-Earth). Radioamatorii mai fac multe tipuri de legături, respectiv pe urme de meteoriţi. Meteoriţii când intră în atmosferă lasă o dâră ionizată care reflectă undele ultrascurte. Prin această reflexie pe unde, se pot face legături la distanţă mai mare în unde ultrascurte. Există în lunile de vară un anumit strat care reflectă undele ultrascurte şi astfel se pot face legături cu puteri mici la distanţe foarte mari. Eu am lucrat 50 de ţări în unde ultrascurte, 35 fiind norma de maestru al sportului”, explică Vasile Durdeu.

„Acum avem posibilitatea să cumpărăm una alta, dar înainte, din diferite produse electronice ne cumpăram piese şi ne construiam noi aparatura pentru a putea emite şi recepţiona alţi radioamatori”, Vasile Durdeu, radioamator

Mai jos puteţi urmări o galerie de imagini din muzeul particular al lui Vasile Durdeu realizate de fotograful Dan Bodea:

[nggallery id=267]