Monumentul ridicat pe locul în care a fost prins Horea a fost restaurat

Un monument ridicat de pe locul în care a fost prins conducătorul răscoalei ţărăneşti din 1984, Horea (Vasile Ursu Nicola) a fost restaurat de Asociaţia culturală LOG şi a fost redat circuitului turistic, inclusiv prin amenajarea drumului de acces la monument.

Horea a fost prins, ca urmare a trădării, pe 27 decembrie 1784 în pădurea Scorujet de pe raza localităţii de astăzi Poiana Horea, comuna Beliş. În semn de cinstire a memoriei sale, moţii din comuna Arada (azi Horea) i-au ridicat conducătorului răscoalei ţărăneşti, în 1930, un monument din piatră. Între timp, monumentul a ajuns într-o stare avansată de degradare şi, în plus, accesul la monument era foarte dificil, din cauza stării drumului.

Prin contribuţia membrilor asociaţiei LOG, a fost curăţată şi recondiţionată piatra şi inscripţia monumentului, a fost înlocuit gardul distrus cu unul din metal şi s-a ridicat o platformă cu steagul naţional, dintr-un material rezistent la intemperii. De asemenea, s-au reparat şi lărgit drumul şi cărarea de acces, care erau impracticabile pe o lungime de aproximativ 1000 de metri, a fost igienizată pădurea din vecinatate şi au fost montate plăcuţe indicatoare spre monument din drumul naţional DN1R Huedin -Alba.

Horea s-a născut în 1731 în Arada (azi Horea) şi a murit tras pe roată pe 28 februarie 1785, la Alba Iulia, alături de Cloşca (Ion Oargă). Celălalt conducător al răscoalei ţărăneşti din 1784, Crişan (Marcu Giurgiu) s-a spânzurat în închisoarea Alba Iulia înainte de a fi tras pe rotă în public.

Potrivit istoricilor, primul a fost executat Cloșca, iar al doilea Horea. Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă, primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație. Horea a primit, în schimb, doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare şi apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept. Apoi, corpurile lor au fost despicate în mai multe bucăți și au fost expuse în diferite sate și orașe din Ardeal.

Moţii s-au răsculat, în toamna anului 1784, împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni, iar revendicările lor -foarte avansate pentru epoca și statutul lor şi care vizau, printre altele, desființarea iobăgiei şi a claselor nobiliare şi impozitarea tuturor supuşilor coroanei austriece- au devansat cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789, al cărei logo a fost “Libertate, egalitate, fraternitate”.

Unul dintre puţinele lucruri rămase iscălite de mâna lui Horea şi singurul în lemn se află în Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca – grinda unei biserici pe care el a construit-o împreună cu echipa sa de meşteri. Biserica respectivă a fost construită în 1773 şi are o grindă semnată cu litere chirilice: „lucrat Ursu H”. Biserica a fost adusă în muzeul clujean din localitatea sălăjeană Cizer, în 1968.

Potrivit unei prezentări a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Biserica lui Horea este construită din stejar, iar clopotniţa sa înaltă –element de prestigiu comunitar-, corpul naosului şi cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporţionat şi dinamic. De asemenea, pereţii bisericii sunt încinşi median cu funia tradiţională sculptată, care apare şi la portal, iar arcadele pridvorului sunt şi ele bogat decorate.