Interviu cu Silvia Sbârciu, noul manager al Filarmonicii din Cluj: Lobby pentru un nou sediu și o binevenită relansare

În ultimul an, Filarmonica de Stat „Transilvania” s-a confruntat nu doar cu pierderea directorului său, regretatul Marius Tabacu, ci și cu divergențe legate de viitorul manager al instituției. De mai bine de o lună, însă, noua conducere încearcă să analizeze nevoile orchestrei și să își stabilească prioritățile.

În octombrie, anul trecut, numirea lui Cătălin-Ioan Nistor, membru al Corului Filarmonicii, în funcția de director interimar, a încins spiritele în cadrul filarmonicii clujene până în punctul în care dirijorul principal al orchestrei, Gabriel Bebeșelea a adresat o Scrisoare deschisă forului județean care a făcut numirea, exprimându-și nemulțumirea. Mai târziu, în luna februarie, niciun candidat pentru postul de manager nu a obținut nota de trecere, interimatul fiind preluat în acest caz de Rareș Sângeorzan, propus de sindicatul din cadrul Filarmonicii de Stat Transilvania. Apele s-au mai liniștit în această vară, când postul a fost obținut de pianista Silvia Sbârciu, conferențiar universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”.

De aproximativ șase săptămâni, Silvia Sbârciu a preluat conducerea filarmonicii clujene, într-o perioadă cum nu se poate mai dificilă pentru lumea artistică: în plină pandemie de coronavirus, în timpuri incerte în ceea ce privește menținerea deschisă a sălilor de concerte și mai ales într-o perioadă în care publicul e temător să revină la spectacole indoor. În luna care a trecut de la preluarea funcției, Silvia Sbârciu s-a familiarizat cu nevoile urgente pe care le are instituția și oamenii ei. Cariera de pianistă și cea didactică merg în paralel și rămâne de văzut dacă noul rol va deveni prioritar.

„Prima dată sunt pianistă, cadru didactic și apoi manager. Probabil Filarmonica va deveni prioritate, iar la academie voi păstra doar studenții care fac performanță. Cât despre pian, acesta este constanta din viața mea, nu are concurență. Cânt la pian de aproape 40 de ani și va fi tot timpul prioritar”, a declarat Silvia Sbârciu pentru Transilvania Reporter.

Filarmonica clujeană are în prezent 181 de angajați, dar funcționează la capacitate minimă. În mod normal ar avea 196. Corul a rămas la o capacitate minimă istorică, de doar 62 de persoane, iar orchestra are acum mai multe posturi vacante. Am încercat să aflăm de la Silvia Sbârciu, noul director al Filarmonicii de Stat „Transilvania”, care sunt prioritățile pentru următorii patru ani pe care îi va petrece la conducerea instituției.

De ce v-ați dorit să fiți manager al Filarmonicii de Stat „Transilvania”, dat fiind că aveați deja o activitate solistică și didactică?

De fiecare dată când participam la festivaluri sau când mergeam în afara țării și asistam la concerte foarte bune, mă gândeam că și noi avem un bazin fantastic de talente, insuficient valorificate și insuficient de vizibile. Că avem o filarmonică bună, dar că poate fi și mai bună, că filarmonica noastră poate fi concurenta unor orchestre mari și întotdeauna mă gândeam ce se poate face în plus la Cluj. Evident, când este vorba de foarte mulți bani, ne amintim că la noi cultura este în ultimul vagon al trenului care pornește din gară. Pe termen lung, însă, am crezut întotdeauna că se pot face multe lucruri. Vedeam staruri cu onorarii uriașe și mă gândeam cum ar fi să existe un manager care să aducă în fața publicului din Cluj astfel de nume. Acesta a fost punctul de plecare pentru decizia mea.

Un moment important a fost în urmă cu aproximativ 4 ani, când am fost aleasă președintele Societății Române Mozart ocazie care mi-a dat oportunitatea să mă implic în ceea ce înseamnă organizarea unui festival longeviv, cu un buget nu foarte mare, dar important din punct de vedere valoric. Asta mi-a provocat interesul de a intra în mediul instituțional.

Ce urgențe ați constatat după prima lună la conducere?

Cea mai acută problemă a Filarmonicii este lipsa sediului. Încerc acum să înțeleg de ce nu are Filarmonica propriul ei sediu într-un oraș care se laudă cu deschiderea pentru cultură, unde se întâmplă mereu lucruri în domeniul artei vizuale, în teatru, în tot ce înseamnă festival stradal pentru toate gusturile, de la Opera Aperta, la Jazz in the Park, Electric Castle și Untold. Publicul lor se întrepătrunde undeva și trebuie și noi, ca filarmonică, să atragem acest tip de public.

Dar marea durere a melomanului clujean este aceasta: lipsa unui spațiu pentru Filarmonică. Această lipsă nu ne lasă să ne dezvoltăm. Nu avem săli de studiu, oamenii își iau instrumentele și studiază acasă, nu avem săli de repetiții proprii, avem chirii prin tot centrul Clujului care ne costă enorm și spații improprii pentru cor și pentru toată orchestra. Apreciem partenerii care ne oferă aceste spații, dar avem nevoie de o sală de concerte. Și chiar dacă noul sediu al Academiei de Muzică va avea o astfel de sală, noi vom fi tot chiriași.

Mi-am dorit poziția de manager și pentru a fi îndreptățită să cer acest lucru municipalității. Dar sesizez un fel de malveillance, de foarte multe ori, din partea unei categorii a societății și încă nu înțeleg de ce.

Prin ce se distinge Filarmonica din Cluj în fața altor filarmonici?

Avem muzicieni foarte valoroși, concert maestra este din cvartetul Arcadia, unul dintre cele mai bune cvartete, avem suflători extraordinari, oameni care chiar ar trebui puși în valoare. La Festivalul Enescu, la concertul din 4 septembrie, orchestra a făcut o impresie extraordinară și acum este din nou invitată în festival. E o prezență dublă. Dirijorul Lawrence Foster chiar a solicitat orchestra de cameră a Filarmonicii de Stat Transilvania cu opera în concert „Lulu” de Alban Berg. A fost o cerință expresă pentru orchestra de la Cluj.

Corul, de exemplu, este solicitat pentru o înregistrare cu „Un ballo in maschera” în curând și au avut o foarte bună înregistrare pentru „La fanciulla del West” de Puccini.

Din păcate, Filarmonica nu a avut fonduri pentru marketing, ori marketarea unui produs este esențială când dorești să vinzi produsul. Un singur om pe care îl avem la marketing nu poate face imposibilul. Mă uit la alte instituții din Cluj și văd că au pe marketing o echipă întreagă. Sper să primim această aprobare esențială de buget. Avem nevoie de persoane care să scrie proiecte, care să se ocupe de imagine. Pe termen scurt, putem rezolva mult mai repede acest aspect față de aspectul legat de lipsa sediului propriu. Trebuie să existe un demers și un lobby pentru sală. Altminteri, dorința mea de a ajunge în topul filarmonicilor din Europa nu poate fi realizată.

Au existat anumite tensiuni în octombrie, anul trecut, vizavi de directorul interimar propus de Consiliul Județean Cluj. Cum v-ați raportat atunci la acel episod?

A fost foarte multă zvonistică. Nu ai de unde să știi care sunt abilitățile de manager ale unei persoane înainte de a-l cunoaște. Cele mai multe lucruri nu se pot face peste noapte. Inclusiv angajările se fac în timp, pentru că sunt o mulțime de proceduri de urmat, la fel și accesarea de fonduri.

Care sunt pașii din punct de vedere administrativ pe care îi veți face în lunile următoare? Are nevoie Filarmonica de relansare?

Nu putem să așteptăm finanțare doar din exterior și trebuie să facem ceva în ceea ce ne privește. E vorba de imagine, de dorința de a face ceva. Filarmonica are linie de brand, cu care toți ne-am obișnuit, cea de vineri seara, cu un public țintă. E un public cunoscător care vine din familii educate, cu zeci de ani experiență. Un public care are scaunele lui în sală, sau un public cunoscător din alte instituții de profil. Ce nu avem este publicul format din oamenii creativi ai Clujului, oamenii care merg la toate festivalurile, la vernisaje. Nu măr refer la publicul care nu accesează cultura deloc, ci la publicul cu acces la cultură, dar care este mai puțin interesat de Filarmonică. Din punctul meu de vedere, marketarea concertelor filarmonicii poate fi făcută diferențiat, dar acordând fiecărui eveniment importanță.

Avem un singur om pe HR, nu avem jurist, pe marketing avem o singură persoană, avem consilier artistic, dar nu avem director artistic, nu avem un director de marketing. Sunt multe goluri în structura de organizare. Prioritar este acum juristul și omul care să scrie proiectele. Toate acestea trebuie să funcționeze în motorul instituției. Nu mai puțin prioritare sunt posturile vacante. De exemplu, pentru „Un ballo in maschera” nu avem suficiente voci grave. Ne lipsesc tenori, ne lipsesc bași. În momentul în care obținem aprobarea, vom scoate posturi la concurs. Am o promisiune fermă din partea CJ Cluj, în funcție de buget. Vom încerca să facem în așa fel încât bugetul să nu îl excedeze pe cel de anul trecut, poate chiar să îl reducem. Faptul că există o unitate de stat care îți asigură confortul financiar, e mare lucru. În SUA, în timpul pandemiei, s-au închis instituții de mare importanță mondială pentru că nu aveau susținere financiară.

De aceea, vom majora prețul biletelor. Vom pune prețuri diferențiate. Este nepermis ca într-o instituție în care se muncește extrem de mult să avem bilete cu 10 sau 20 de lei. Ne aliniem, astfel, celorlalte instituții de cultură care au bilete la prețuri diferențiate. Frica de a nu avea public din cauza prețurilor prea mari ale biletelor este nejustificată. Publicul consumator de cultură există. Dacă în continuare ne bazăm doar pe persoanele care vin de zeci de ani la Filarmonică, și care sunt din ce în ce mai puține, nu vom putea extinde și diversifica publicul.

Este greu de gestionat situația în pandemie?

Pandemia aduce din nou incertitudine. Dar trebuie să ne obișnuim cu noua realitate și cu gândul că ea se va menține. Alternativa concertelor online este bună până la un anumit punct. Experiența concertului live e incomparabilă. E adevărat că un concert online îți oferă o concurență paralelă, care te poate solicita mult mai mult sau îți poate ridica nivelul aflându-te în competiție directă cu marile filarmonici. Dar nu mi-aș dori să se obișnuiască lumea cu ideea că poate accesa un concert la distanță de un buton și să considere că e inutilă interpretarea live. Nu vei putea convinge niciodată un necunoscător cu un CD. Îl vei convinge cu experiența suprasenzorială pe care o oferă Carmina Burana, de exemplu, sau cu Wagner și cu vibrațiile sunetului extrem de copleșitoare. Alternativa online trebuie să existe în ideea că va veni o epocă și mai intensă a înregistrărilor și atunci vor fi căutate filarmonici mai accesibile decât marile filarmonici din Vest.

La sfârșitul acestei săptămâni începe stagiunea 2021-2022. La ce să se aștepte publicul în următoarea perioadă?

Nu vrem să renunțăm la ideea de festival și vom avea și anul acesta „Toamna muzicală clujeană” chiar dacă vom avea un buget mai mic pentru organizare. Vom avea nume pe care de multă vreme ni le doream în concertele noastre. Concertul de deschidere a stagiunii îl va avea dirijor pe Serghei Simakov, iar solist invitat va fi Cornelius Zirbo.

Totodată, în această toamnă vor fi multe sesiuni de înregistrări cu dirijorul Lawrence Foster și cu Melody Moore, înregistrări pentru „Un ballo in maschera”, va fi și un turneu, pe lângă deja obișnuitele concerte de vineri. Vom avea și un program educativ care va viza nu doar copiii, sau tinerii, ci și adulții neinițiați.

Totul ține de vizibilitate și de marketing. În mediul de business, există oameni de calitate care nu sunt obișnuiți cu mediul simfonic. Trebuie să venim și înspre acești oameni. Interacțiunea întâmplătoare poate avea loc atunci când ieși în stradă cu orchestra, dar probabilitatea ca acest public să vină și în sala de concerte, nu e foarte mare. Cred că lumea nu e obișnuită cu rigorile impuse de un concert live în sală. Să ajungi la timp, să nu te miști pe scaun, să nu tușești, să nu te ridici. Toate aceste NU-uri sperie, în schimb, dacă te lași pătruns de experiența muzicală, totul e simplu. Ca societate trebuie să ne educăm. Mă îndoiesc că UNTOLD te poate educa. Nu zic că nu e necesar, dar e diferență între distracție și educație.

Cum veți pune în valoare orchestra filarmonicii? Veți aduce și nume “mari” în concerte?

Gabriel Bebeșelea este în continuare dirijorul permanent al Filarmonicii pe lângă dirijorii invitați. Una dintre dorințe este de a avea pe scenă o mult mai mare implicare a femeilor dirijor, dar și artiști clujeni. De asemenea, avem nume importante în cadrul instrumentiștilor din orchestră care pot fi puse mai mult în valoare. În ceea ce privește femeile dirijor, vom încerca să le aducem pe Erina Yashima, care tot timpul venea la Cluj, pe Nil Venditti, Rebecca Tong și altele. Dar vizăm și categoria starurilor mondiale cum ar fi Nathalie Stutzmann.

Mai avem și categoria prietenilor care fac carieră pe marile scene ale lumii și care abia așteaptă să vină la Cluj, cum ar fi Vlad Iftinca sau Anita Hartig. Urmărim să avem și dueluri ale concert maeștrilor din alte instituții din țară și din străinătate. Nu vom neglija nici concertele „educative”, respectiv de inițiere individuală, mentorat, training sau programe care să atragă alt tip de public. Mai vrem să propunem publicului seri de muzică clasică la întâlnire cu jazz-ul, cu rock-ul, colaborări cu festivaluri de muzică și de film. Nu îi vom uita nici pe tinerii muzicieni, premiați la concursuri care ar putea să devină influenceri ai generației lor. Vom relua și concertele „comerciale” cum ar fi cele cu muzică de film, sau de valsuri pentru cei care nu au rezistență pentru Mahler, de exemplu. Nu sunt suficiente strângeri de mână în domeniul nostru și ne gândim să inițiem mai multe parteneriate.

Filarmonica, din punct de vedere vizual, este foarte statică și poate puțină culoare nu i-ar dăuna. Ar fi o adăugare necesară, nu neapărat pentru publicul cunoscător, ci pentru cel care trebuie atras în sala de concerte. Deocamdată suntem între lumi. Lumea de dinainte, care a trecut și lumea nouă care nu a venit.

E greu să faci planuri pe termen lung, dar sper să intrăm la un moment dat într-un normal, ori altfel ne desființăm ca profesie.