Dan Chiorean, nominalizat la Premiile Gopo: Filmul îmi oferă “nemurirea”, dar nu renunţ la iubirea mea, teatrul

S-a împrietenit cu aparatul de filmat ca protagonist al câtorva scurtmetraje şi printr-un “accident” fericit a fost distribuit în rolul principal în filmul care avea să îi aducă în 2013 premiul pentru „Cel mai bun actor” la “Kino Pavasaris”, Vilnius International Film Festival.

Recent, acelaşi actor al Teatrului Naţional Cluj, Dan Chiorean, a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal oferit în cadrul Premiilor Gopo, pentru rolul din filmul “Rocker”, în regia lui Marian Crişan. Filmul concurează la nu mai puţin de 11 categorii inclusiv la categoria Cel mai bun film şi Cea mai bună regie. “Pentru mine este o mare bucurie că eu şi filmul suntem nominalizaţi la Premiile Gopo. Restul este deja hazard. Nu stau să număr secundele până la momentul zero când se vor deschide plicurile şi se vor anunţa câştigătorii. Pentru mine contează că sunt «în cărţi» şi n-am rămas în pachetul mare de pe masa de joc”, a mărturisit actorul care interpretează în film rolul unui tată care încearcă să îşi ajute fiul dependent de droguri.

Cel mai bun lungmetraj

Dan Chiorean a văzut filmul în care a avut rolul principal de peste 30 de ori, însă tot nu a ajuns la recordul pe care l-a înregistrat cu filmul “Călăuza”, al lui Andrei Tarkovsky, pe care l-a vizionat de 62 de ori. Îi place să vadă filme în cinematograf pentru ideea de spectacular pe care o inspiră, dar nimic nu se compară cu plăcerea de a juca pe scena de teatru. De ce ar merita filmul “Rocker” premiul pentru cel mai bun lungmetraj, l-am întrebat pe actorul clujean, iar răspunsul a fost unul foarte clar: “Pentru că este cel mai bun film în care am jucat eu, de altfel primul meu film de lungmetraj!”, a spus actorul. Dincolo de glumă, Dan Chiorean a adăugat că filmul este în primul rând un rezultat al experienţei regizorului Marian Crişan. “Tot ce s-a întâmplat vizavi de filmul Rocker a fost o întâmplare absolut minunată care a confirmat un lucru în care eu credeam: dacă ai răbdare şi pui cărămidă cu cărămidă, în timp, şi îţi doreşti cu tot sufletul tău ceva, absolut orice, ţi se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, uneori chiar foarte târziu”, a precizat actorul Teatrului Naţional.

“Colegul”Tom Cruise

După cum el însuşi mărturiseşte, mai în glumă, mai în serios, Dan Chiorean nu este o figură cunoscută la nivel naţional care să fie recunoscută în secunda doi, nu este nici Dorel Vişan, nici Florin Piersic şi atunci şi-a permis de multe ori luxul de a sta în sala de cinema şi de a vedea cum reacţionează oamenii la filmul în care a jucat anul trecut. “E interesant ce se întâmplă după ce se termină un film. Am fost la premiera mondială a filmului «Rocker», la San Sebastián, la un festival prestigios unde m-am întâlnit şi cu colegii mei Tom Cruise şi Richard Gere (râde) şi acolo am văzut pentru prima dată, în sală, filmul în care am jucat. Mi-a plăcut foarte mult, am fost pentru prima dată în viaţa mea în ipostaza de actor principal la un festival, cu toate onorurile şi covor roşu. A fost o nebunie, un vis frumos. După ce am ajuns în ţară îmi plăcea să merg în oraşe să văd cum reacţionează publicul în sălile de cinematograf după vizionarea filmului”, mărturiseşte Dan Chiorean.

Rocker ieri şi azi

Actorul îşi aminteşte că încă din adolescenţă era rocker şi să faci rost de muzică rock în vremea comuniştilor era o adevărată aventură, uneori chiar cu implicaţii tragice. “Cineva mi-a trimis din Germania un disc cu Sex Pistols şi a pus coperta unui disc de Beethoven. Aşa s-a întâmplat şi cu discurile primite din Germania ale formaţiei Phoenix care a scos acolo nişte albume. Scenariul putea fi altul, însă în film sunt chiar rocker şi în acelaşi timp tatăl unui tip care se droghează. Eu la minte simt că aş avea 21 de ani şi sunt foarte atent la generaţia tânără. Actorul Alin State este un bun reprezentant al generaţiei lui, cu o doză de inconştienţă, cu talent, cu naivitate. A fost absolut încântător în rolul lui şi nu de puţine ori îmi venea să îl protejez, acesta era sentimentul”, precizează Dan Chiorean.

Cu speranţe “provinciale”

Obişnuit să se autoironizeze şi să spună lucrurilor pe nume, actorul nu se fereşte să afirme că, în România, nu există o industrie cinematografică. “Sunt încercări lăudabile, unele dintre ele chiar reuşite şi sunt convins că românii sunt în top şi au valoare certă, însă pentru industrie este nevoie de bani, de o investiţie clară în programe bine stabilite. Am observat un fenomen foarte interesant. Dacă din 1990 până în 2000 încă se mai vorbea în lumea politicii despre cultură, pe lângă învăţământ sau sănătate, după 2004, cuvântul cultură nu mai există în discursurile publice şi nici nu mă aştept ca politicienii să facă vreun gest, ei având încă senzaţia că li se cuvine să stea acolo. Noi suntem ambasadori mai buni decât ei în a ne promova cultura”, remarcă actorul, care după succesul pe care l-a înregistrat cu filmul “Rocker” a fost contactat de regizorul Tudor Giurgiu. “Am participat la un casting, dar încă nu ştiu rezultatul. Sunt convins că ceilalţi regizori încă încearcă să îmi afle numărul de telefon”, glumeşte cu optimism actorul, recunoscând a avut o perioadă în care cu naivitate participa la foarte multe castinguri. “Mă duceam şi vorba bunicii mele, băteam calea mânzului până la Bucureşti cu speranţe, cu entuziasm, cu pregătire, cu emoţie, până când mi-am dat seama că oricât de bun ai fi, dacă eşti din Bucureşti, eşti, dacă nu, nu. Se întâmplă însă accidente cum s-a întâmplat cu mine sau cu colegul meu de la Teatru, Ovidiu Crişan”, declară Dan Chiorean.

Iubire năbădioasă

Astăzi, după doi ani de când a făcut parte din echipa filmului “Rocker”, Dan Chiorean încă simte că ar fi trădat într-o anumită măsură scena de teatru şi regretă că nu a putut face parte anul trecut din distribuţia spectacolului  «Sânziana şi Pepelea» în regia lui Alexandru Dabija.“A trebuit să aleg între a lucra cu Alexandru Dabija la «Sânziana şi Pepelea» sau a merge în Brazilia cu filmul  «Rocker». Scena este însă prima mea iubire şi va rămâne cea mai grea şi năbădăioasă, dar filmul îţi oferă un fel de nemurire, o dovadă palpabilă că ai existat, pe când teatrul nu îţi oferă asta. El îţi oferă câteva secunde de glorie. Elementul lor comun, din punctul meu de vedere, este modalitatea de exprimare, cum gândeşti rolul. Dacă la teatru trebuie un pic dilatat tot, la film trebuie redus până la 0, 001% din ceea ce faci pe scenă. La film ai posibilitatea să mai tragi o dublă, în teatru după ce s-a ridicat cortina, nu poţi să spui: asta nu îmi place cum a ieşit, haideţi să reluăm. Teatrul, în schimb, îmi oferă posibilitatea să fiu tot timpul prezent. Eu ador prezentul, sunt un hedonist, nu mă interesează ce va veni peste cinci ani, dar mă interesează ce va fi mâine”, precizează Dan Chiorean.

Director de scenă

“Războiul clovnilor”, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, “Cipsuri şi Dale” sau “Bolnavul închipuit” sunt doar câteva dintre spectacolele care îl au ca protagonist pe Dan Chiorean, actor al Teatrului Naţional clujean, încă din anul 1995. A jucat în zeci de spectacole în Sala mare sau în Studioul Euphorion al Teatrului şi de câteva ori a avut ocazia să fie şi regizor chiar dacă personal nu agreează acest cuvânt. “Pe scena mare, pentru a acapara atenţia, ai nevoie de anumite energii, dar te şi poţi relaxa, aşa uşor. În sala studio, însă, publicul fiind foarte aproape te poate amenda foarte repede. Orice greşeală se vede. Firescul jocului trebuie să fie mult mai asumat. Atât în film, cât şi în teatru lucrăm cu acelaşi instrument, cu trupul, cu sufletul şi cu modul de a gândi al actorului, dar dozele diferă. Un profesor de-al meu de la Târgu Mureş spunea ceva interesant vizavi de destinul actorului de teatru: Frumoasă meserie, ingrată soartă!”, precizează Dan Chiorean.

În ceea ce priveşte regizoratul, actorul a realizat recent regia spectacolului “Toxic Love” de Sorin Misirianţu, care va putea fi văzut în data de patru aprilie la Casa de Cultură a Studenţilor, avându-i în distribuţie pe Ramona Dumitrean şi pe Sorin Misirianţu. “În intimitatea mea vroiam să văd dacă sunt capabil să dau direcţii unui actor. Nu îmi place să mă numesc regizor, ci director de scenă. Dacă cineva mă solicită, fac şi nebunia asta, dar nu îmi fac un scop din regie. E bine să cunoşti însă toate mecanismele. Dacă aparţii de un loc trebuie să cunoşti toate colţurile. Îmi place, în schimb, să mă răzbun pe regizori. Sunt unii regizori care se cred dumnezei, indiferent de calibrul lor, că sunt consacraţi sau tineri regizori care învaţă prost de la ceilalţi. Unii regizori chiar cred că au puterea să decidă asupra destinului actorului pe scenă. Eu nu sunt de acord. Pentru mine regizorul este un partener, o echipă. Dacă simt că regizorul nu face echipă cu mine, refuz să colaborez”, mărturiseşte actorul.

Unul dintre proiectele viitoare din agenda lui Dan Chiorean este o nouă colaborare cu regizorul Eli Simon, care revine la Cluj după succesul înregistrat cu spectacolul “Războiul clovnilor”.

“Nu îmi place statuia lui Avram Iancu din Cluj, nu-mi place că nu există un bulevard strict pietonal, dar în rest oraşul este cel mai frumos din România. Am avut ocazia să fiu angajatul Teatrului Nottara cu mulţi ani în urmă şi deşi sunt jumătate bucureştean, regăţeanul din mine a fost înghiţit de ardelean şi mă simt foarte bine cu lenea asta ardelenească. Al doilea oraş de suflet pentru mine este Târgu Mureş unde am făcut Armata şi Facultatea”, Dan Chiorean, actor