„Mama tuturor crizelor” versus „Criză sezonieră”. Factorul timp

Două curente de gândire se confruntă în privinţa evoluţiei economiei mondiale postpandemie. Un istoric al crizelor financiare, economist la Harvard, este purtătorul de cuvânt al pesimismului extrem, afirmând că ceea ce se conturează este „mama tuturor crizelor”. Scenariul cel mai optimist afirmă că recesiunea va fi dureroasă, dar de scurtă durată, făcând loc unei recuperări puternice chiar în acest an. Un punct asupra căruia ambele tabere se pun de acord este că toate scenariile sunt dependente de modul în care acest virus va fi învins şi mai ales de cât timp va dura. O analiză despre importanţa factorului timp în modelarea economiei globale este publicată în New York Times.

Temerile că declinul economic va fi adânc şi de lungă durată cresc cu fiecare zi de răspândire a virusului în societăţile occidentale, scrie Peter S. Goodman, corespondentul la Londra al cotidianului american. Prelungirea stării de urgenţă sanitară intensifică restricţiile în privinţa afacerilor, generând în acelaşi timp un sentiment de alarmă care îi inhibă pe consumatori. Teama de interacţiunile umane va reconfigura spaţiul public chiar şi după ce virusul va fi parţial stăpânit, iar acest fapt va împiedica o recuperare economică bazată pe consum. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a numit miercuri focarul de coronavirus „cel mai mare test pe care îl cunoaşte lumea de la al doilea război mondial”. „Simt că precedenta criză financiară din 2008 a fost doar o cursă pe uscat în pregătirea acesteia”, a declarat şi Kenneth S. Rogoff, economist la Harvard și coautor al unei istorii a crizelor financiare. „Ceea ce se conturează deja este cea mai profundă cădere înregistrată de economia globală în peste 100 de ani…Totul depinde de cât durează (urgenţa sanitară, n.r.), dar dacă acest lucru continuă mult timp, vom avea  cu siguranță mama tuturor crizelor financiare.”, a spus economistul american.

Colegii englezi ai domnului Rogoff sunt mai puţin pesimişti, dar totuşi îngrijoraţi. „Oxford Economics estimează că economia globală se va contracta marginal în acest an, înainte de a se îmbunătăți până în iunie. Dar această perspectivă este probabil să fie revizuită brusc”, a declarat Innes McFee, managing director la Oxford Economics din Londra. „Acum, oriunde te uiți în economia globală, vezi un impact puternic asupra cererii interne care se suprapune dificultăţilor în lanţurile de aprovizionare. Este incredibil de îngrijorător”, a mai spus McFee.

În acelaşi sens vorbesc şi analişti financiari internaţionali. „Sunt atașat de ideea că aceasta este o criză temporară”, a declarat, pentru New York Times, Marie Owens Thomsen, economist-șef la Indosuez Wealth Management din Geneva. „Apăsați butonul de pauză, apoi apăsați butonul de pornire și aparatul începe să funcționeze din nou.”, a spus ea, adaugând: „Dar asta depinde de pachetele de salvare, dacă se vor dovedi eficiente. Într-un șoc economic tipic, guvernul cheltuie bani pentru a încerca să încurajeze oamenii să iasă și să cheltuiască. În această criză, autoritățile cer ca oamenii să rămână în casă pentru a limita virusul. Cu cât acest lucru continuă, cu atât este mai probabil să existe diminuări ale capacității productive. Atunci, natura crizei ar trece de la temporar la ceva mai de durată”, a spus doamna Thomsen.

Optimismul investitorilor că recesiunea va fi dureroasă, dar de scurtă durată, este alimentat de veştile venite din China. Fabricile din China încep treptat să revină la treabă după ce autorităţile au reuşit să oprească răspândirea virusului. Dar industria Chinei nu este imună la realitatea globală. Consumatorii chinezi nu sunt destui pentru a stimula revenirea producţiei la nivelul înregistrat înainte de pandemie. Economia Chinei e dependentă de exporturi şi e în aşteptarea răspunsului Europei şi al SUA la criză. După  2008, creşterea economiei chineze a contribuit la redresarea economică globală, confirmând teoria că globalizarea oferă o plasă de siguranţă pe timp de criză: scăderile din unele părţi ale lumii vor fi compensate de creşterile din alte părţi. Actuala criză aduce un nou tip de provocare: cum poate economia globalizată să-şi revină din şoc atunci când toate ţările sunt, chiar şi pe termen scurt, afectate de scăderi abrupte.