Jurnal din timpul epidemiei. Bătrânul și marea epidemie

Cu dimineața în cap, până să se trezească președintele, s-au trezit bătrânii. La ora 8.00 erau pe străzi. La 9.00 încă erau la cozi în fața magazinelor, băncilor, farmaciilor. Tutungeriile, chioșcurile de ziare și Agențiile Loto, deschise. Azi se va anunța starea de urgență. Dar până atunci, oamenii se grăbesc să-și plătească facturile, să caute medicamente sau detergenți, să cumpere, să vadă, să afle. La ușa unei bănci s-a format deja un rând mărișor. Toți bătrâni.

Citiți și:

• Jurnal în timpul epidemiei: „Mergem la Profi să ne luăm Kojak”
• Jurnal din timpul epidemiei. „Nu am vlagă, dar zâmbesc!” Și un teolog emancipat

Casiera îmi mărturisește că, de la prima oră când s-a deschis agenția, a avut vreo 20 de clienți, toți în vârstă. „Nu știu, nu-i înțeleg, au un curaj de speriat. Și cu părinții mei duc o luptă grea să-i conving să stea în casă. Parcă mai greu este cu copiii decât cu ei!” O doamnă cam la 70 de ani comentează furioasă așteptând la ușă: „Nici când a fost Cernobîlul nu a fost atâta țăcăneală! Și ăla da pericol! Atunci n-au zis nimic! Acu i-a lovit gingășia! Atâta țăcăneală n-am mai pomenit!” și împinge ușa băncii, nemairezistând opreliștii „absurde”.

De la Loto-Prono iese un domn la peste 70 de ani. A cumpărat bilet. Din grupul care așteaptă la stop îl aud pe un altul: „Există șanse mai mari să moară, decât să câștige!”. Toți întorc capul și-i aruncă priviri mustrătoare cinicului individ: „Taci!”.

La magazinul de detergenți cineva întreabă dacă au soluție dezinfectantă. Vânzătorul scoate de sub masă un flacon de 250 de ml și spune: Da, 70 de lei! De când?, întreabă clienta. De săptămâna trecută, vine răspunsul. Dar nici cu 70 de lei nu mai poate fi cumpărat pentru că intervine colega care-i ordonă să-l bage la loc sub masă: E rezervat!

La supermarket se așteaptă afară, la plata facturii de telefon, la fel. La poștă se lucrează încă, dar pe aparatul de eliberat bonurile de ordine se văd amprentele de la distanță. Nu-ți vine să te apropii. La fel și la bancomate. „Se dezinfectează”, ni se spune de la bancă, „dar din când în când. Cel mai sigur e să folosiți mănușile.”

În orașul nostru s-a creat și un grup de solidaritate civică pentru a ajuta persoanele bolnave, familiile cu copii și vârstnicii, care nu pot ieși din casă. Au anunțat că oricine poate apela la voluntarii grupului pentru a achiziționa mâncare și medicamente. Produsele pe care le comandă vor fi plătite de cei care le comandă, dar serviciul de livrare este gratuit. Grupul se numește „Vă ajutăm din Cluj!” și are deja 450 de membri voluntari.

Autobuzele circulă normal. Un grup de femei dezbat condițiile de carantină. „Și-ți dă guvernul să mănânci?” întreabă una. „Îți dă, sigur că-ți dă!”, vine răspunsul. „Atunci nici nu e așa de rău!”

Terasele și cafenelele trimit rând pe rând comunicate în care anunță că se închid pe timpul crizei. …Enigma, Sisters, acum Piazzeta.
„Dar ziare vindeți săptămâna asta?”, o întreb pe vânzătoarea cu mănușile roșii. „Vindem, vindem! Până acum nu am primit niciun anunț ca să închidem. Și cum să închidem dacă lumea trebuie informată? Noi suntem în linia întâi!”

Fabrica de cosmetice Farmec din orașul nostru anunţă că vrea să i se autorizeze cinci noi produse dezinfectante pentru mâini şi suprafeţe. Așteaptă ca autorizarea din partea Ministerului Sănătății să vină cât mai repede.

Copiii au început astăzi lecțiile din fața televizorului. Sunt oferite pe TVR 2 și pot fi urmărite de acasă, de pe canapea. Pentru prima dată, la „școală” elevii pot să stea și-n pajama.

Pe la ora 15.00 a apărut președintele. De acum este reglementată starea de urgență. Nu pot să nu mă gândesc la bătrânul care a apucat un bilet la Loto. Noroc!