Jurnal din timpul epidemiei (51) Educație pentru viață

Discuțiile despre educația sexuală în școli apar periodic în spațiul public, unde de altfel și mor. Sunt 30 de ani de când România a devenit o țară liberă, liberă și în privința vieții sexuale. Nu mai există partidul care să controleze nașterile și avorturile, nu le mai judecă nimeni pe tinerele femei pentru ce fac cu trupul lor. Câteva organizații au încercat să le învețe cum să se protejeze. Nu statul. Ci societatea civilă a venit cu broșurile și contraceptivele în fostul lagăr comunist. Dar urmele trecutului ca și pe cele ale prezentului, orfelinatele pline de copii și mamele mutilate, nu le-a putut șterge nimeni. Și după revoluție, în lumea liberă „plină de posibilități”, avem cele mai multe minore devenite mămici. Iar orfelinatele sunt încă pline cu copii abandonați. Lipsa unei educații sexuale se vede.

Dar problema noastră nu este doar educația sexuală, cu toate ramificațiile ei. Ci și educația sanitară, de igienă și prim-ajutor, dar și educația pentru creșterea copiilor. Știrile de la ora 5 pe care le evitam erau reale. Mame care-și adorm copiii cu alcool, îi țin legați de pat sau îi bat până când îi omoară, există în realitate.

Există și mame care-și iubesc copiii, dar nu știu cum să-i crească cu adevărat. România nu e făcută doar din cele 10 sau 20 la sută de tinere mame care citesc cărți de puericultură, au grupuri pe facebook sau bloguri de mămici. România este și a celor care încă-și mai sperie copii cu bau-bau, le spun că sunt răi sau că-i iau țiganii.

Consider, după lunga experiență în care am întâlnit toate tipurile de cazuri ( https://www.revistasinteza.ro/razboiul-surd-al-romancelor-cu-romania), că elevii din România au nevoie de Educație pentru Viață. Au nevoie de educație sanitară, de educație sexuală, juridică și financiară. Aș introduce aceste cursuri, într-o ordine stabilită de psihopedagogi, la fiecare an școlar câte unul. Cred cu tărie că trebuie să învățăm în școală, organizat și profesionist, cum să ne spălăm, să mâncăm, să ne ajutăm semenii în caz de urgență, cum să ne protejăm relațiile, să ne creștem copiii și să ne gestionăm banii. Pentru că nu știm cum se fac corect aceste lucruri și-n beneficiul nostru, nu doar noi, ca indivizi, avem de suferit, ci și întreaga societate. Sună banal, dar așa arată realitatea, e banală: trebuie să învățăm cum să trăim, de la școală.