Jurnal din timpul epidemiei (45) Criza de dinainte de criză se poate rezolva acum

La aproape toate conferințele pe teme de economie, în discursurile politicienilor, dar și în interviurile pe care le-am luat în ultimii trei ani, mai toți agenții economici și președinții de patronate s-au plâns de lipsa forței de muncă. Nu poți angaja, spuneai ei, nu ai pe cine! Anunțuri la care nu se prezenta nimeni, chiar și pentru un post de manager s-au dat anunțuri timp de trei ani. Nu mai vorbim de lipsa muncitorilor.

Vă amintiți că la Ditrău, o brutărie a fost nevoită să angajeze brutari din Sri Lanka? La Dej, erau angajați 60 de vietnamezi la o fabrică de prelucrarea cărnii, iar la Huedin, alții. La Turda, la fel. De fiecare dată când erau întrebați, patronii angajatori răspundeau că au recurs la „importul” de forță de muncă din Est pentru că a noastră este plecată în Vest.

Președintele unei Camere de Comerț din București, aflat la o conferință la Cluj, a precizat public faptul că cea mai mare problemă a firmelor românești la ora respectivă era: lipsa forței de muncă. Dacă veți căuta articolele și declarațiile pe această temă, vă veți convinge. Ba mai mult, e suficient să vă amintiți dumneavoastră cam care era situația înainte de criza declanșată de această epidemie.

De aceea sunt greu să înțeles concedierile actuale, chiar dacă firmele au avut parte de o pauză, cum își închipuie că vor merge mai departe? Fără angajați? Cum vom scoate economia din groapă, fără brațe de muncă? În România au fost concediați 300 de mii de oameni, 30 de mii doar săptămâna trecută. Iar premierul Orban a spus că avem un milion de români care s-au întors din străinătate. Dar nu asta ne doream, nu făceam noi strategii, le ofeream zeci de mii de euro ca să se întoarcă? Haideți acum să reconsiderăm economia, să refacem ce trebuie refăcut și să repornim motoarele că avem cu cine. Dați drumul la investiții că sunt fonduri europene.

Dacă înainte de criză era penurie de forță de muncă, nu e logic să se fi reglat acum?

Negreșit, e la mintea oricui că economia a pierdut prin această catastrofă, dar oare nu avem de-a face și cu un tip de profitori ai crizei? Cât este realitate și cât este oportunism în criza economiei?

La Viena, în prima zi de relaxare a regimului de criză, în centrul orașului la ușa unui magazin de lux s-a format o coadă imensă de cumpărători. Prin urmare, nu prea știm ce s-a schimbat.