Jurnal din timpul epidemiei (35). „M-am dus la fața locului și fața locului era umflată!”

Ar fi trebuit să întreb: de ce suntem atât de nesimțiți, de iresponsabili? Pe câmpuri, prin iarbă, pe spațiile verzi sau trotuare, chiar și în acest oraș pe care-l considerăm civilizat, gunoaiele și mizeria lăsate de noi acoperă toată primăvara asta frumoasă. În zilele de Paște și imediat după, unii clujeni au ieșit la pădure, pe dealuri sau în spațiile verzi ale orașului. Dar vorba poetului: M-am dus la fața locului și fața locului era umflată! Peste tot, chiar dacă teoretic nu s-a mai ieșit din case, mizeria stăpânește locurile, iarba, câmpurile sau pădurile. Mormane de gunoaie și altele împrăștiate pe iarbă, un fel de Pata Rât presărat peste tot. Am întâlnit familii cu copii care se jucau în nisipul drumeagului, acolo fiind singurul loc fără gunoaie și mizerii. Cum e posibil? De ce?

Din lipsă de educație, în primul rând. Am fost, la un moment dat, la o școală din secuime. Școala arăta perfect. Curată, proaspăt vopsită, impecabilă. Directorul ne-a explicat că toată curățenia și renovarea școlii o făceau elevii. Ideea să-i pună chiar pe ei la treaba aceasta îi venise pentru că, de regulă, distrugeau tot, fără nicio grijă. Frecvent trebuia să bage școala în curățenie și renovare, pentru că lambriurile erau zgâriate, ușile lovite, pereții murdăriți. Și atunci a decis să-i pună pe ei să le refacă. În weekend-uri, fără să lipsească de la ore, toți elevii școlii refăceau lambriurile, le lăcuiau, vopseau pereții și curățau băile. De când a adoptat această metodă, a observat că elevii lui nu mai loveau cu picioarele ușile, nu mai zgâriau pereții și nu mai loveau cu mingea în zidurile școlii. „Dacă fac ei, atunci păstrează”, era lecția predată în școala aceea din Harghita.

Nu știu care ar fi soluția păstrării curățeniei în oraș și în împrejurimile lui, dar ceva trebuie făcut. Probabil că niște amenzi ar fi de folos. Dacă și-n momentele în care pandemia e pe noi, nu avem grijă și nu curățăm pământul, atunci nu mai putem spera la mare lucru de la noi înșine. Știm să cerem, să criticăm autoritățile, să fim exigenți cu ceilalți, dar noi ne ducem papucii și buda spartă în iarba de lângă drum. Greu de schimbat ceva, dacă noi nu ne schimbăm. Nu știu care ar fi soluția păstrării curățeniei în oraș și în împrejurimile lui, dar ceva trebuie făcut. Probabil că niște amenzi usturătoare ar fi de mare folos.

P.S.: Am văzut din nou, pentru a nu știu câta oară, gunoierii fără echipamente de protecție și fără măști, colectând gunoiul din cartierele Clujului. Am încercat să întreb firmele, dar n-a răspuns nimeni la telefoanele lor. 

Cum e posibil, sunt socotiți oameni de mâna a treia? Nu ne pasă ce se întâmplă cu ei? Dar nu ne pasă nici dacă ei devin sursă de infectare pentru ceilalți? Și gunoierii sunt considerați gunoi? Primăria are  contract cu firmele lor și-n baza lui ar avea dreptul să le ceară protejarea oamenilor.