Zsolt Kovacs, clujeanul care nu a dormit 28 de ore pentru a parcurge 170 de km în Mont Blanc

Zsolt Kovacs (dreapta) alături de Gabriel Cojan, la patru zile dupa UTMB, pe Mont Blanc (4810m) în echipament de alergare in loc de echipament de alpinisti/Foto: arhiva personală

A absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca în urmă cu zece ani, este inginer de sistem software, tată a doi copii şi nu în ultimul rând sportiv amator. În urmă cu două săptămâni, Zsolt Kovacs a reuşit performanţa de a parcurge 170 de km la „Olimpiada alergătorilor” în doar 28 de ore, clasându-se pe poziţia 75 din 2300 de participanţi. Zsolt face parte din acea categorie de oameni pentru care sportul a devenit un mod de viaţă, însă nu o variantă de a-şi câştiga existenţa. Indiferent cum aleg să-şi petreacă timpul liber, alergând, zburând cu parapanta, sau practicând ciclismul, aceşti oameni revin în ziua următoare la munca de birou. „Eu îmi câştig existenţa din software şi îmi cheltui banii pe alergare. Profesioniştii fac exact invers”, punctează inginerul clujean. În România, la competiţiile de ultramaratoane Zsolt deţine unele dintre cele mai bune rezultate. „ Eu alerg de la 80 la 100 de km pe săptămână. Profesioniştii aleargă de la 170 până la 250 de kilometri. Totuşi, prin rezultatele mele demonstrez că dacă îţi place ce faci şi crezi în asta, poţi face faţă şi printre profesionişti”, declară sportivul.

Slănină şi lapte de bivoliţă

La vârsta de 33 de ani, deşi nu a făcut atletism niciodată, Zsolt Kovacs participă anual la aproximativ 15 concursuri, fie crosuri, maratoane sau ultramaratoane. Pasiunea pentru sport şi pentru o viaţă sănătoasă şi-a dezvoltat-o încă din copilărie pe când îşi petrecea majoritatea timpului la bunici, în apropiere de Huedin. „Mâncam slănină şi beam lapte de bivoliţă, pe scurt consumam hrană naturală, totul îmbinat cu multă mişcare, inclusiv cu datul la coasă. Sportul am început să îl practic încă din copilărie, când mergeam la schi şi mai târziu la competiţii de schi de tură. Schiul de tură mi-a format baza, musculatura şi condiţia fizică, însă în timpul verilor trebuia să fac ceva pentru a-mi menţine forma fizică. Am început uşor să alerg şi să practic înotul”, povesteşte Zsolt. Cu timpul, clujeanul a ajuns să îşi impună propriile obiective şi astfel a participat în primul an la maratonul Piatra Craiului, singurul maraton montan din ţară. „Nu m-a pasionat alergatul pe şosea, ci cel montan. Maratonul Piatra Craiului era o cursă grea şi tocmai de-asta am ales-o. Îmi trebuiau obiective grele să mă ţină în priză şi să mă tem de ele pentru a mă obliga să muncesc. La înot mi-am impus obiectivul de a înota lacul Balaton, pe o distanţă de 5, 2 km, ceea ce am şi reuşit. Asta se întâmpla în anul 2008”, îşi aminteşte inginerul clujean. De atunci a articipat la concursuri în ţară şi în străinătate, precum Maraton 7500 în România, sau în Ungaria la Piros 85, reuşind să se claseze în top zece de fiecare dată din câteva sute de participanţi.

Zsolt Kovacs este inginer de sistem software şi practică din pasiune alergatul/Foto: Dan Bodea

Omul încearcă tot timpul să îşi împingă mai departe limitele şi Zsolt Kovacs este exemplul cel mai concret. În 2011 a pus toate detaliile la punct şi s-a hotărât să bată recordul pe creasta Făgăraş, participând astfel la primul său ultramaraton. Recordul era parcurgerea acestui traseu în 20 de ore, însă el l-a parcurs în 15 ore şi jumătate. „În acest moment deţin recordul pe traseul dintre Mănăstirea Turnu Roşu şi Rudăriţa. Pot să spun că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase amintiri de alergare montană. Pe lângă această trăire fizică, cea emoţională, a unei alergări de ultramaraton, m-a convins să particip şi la alte competiţii”, precizează sportivul.

În jurul Mont Blanc-ului

În acest an, în luna august, Zsolt a obţinut un nou rezultat remarcabil, de data aceasta în competiţia The North Face-Ultra Trail du Mont-Blanc (UTMB), o „olimpiadă” neoficială cu participanţi din 74 de ţări. În cadrul acestei competiţii alergătorii pornesc din Franţa, spre Italia, Elveţia şi înapoi în Franţa. Din cei 170 de km mai puţin de 10 km sunt parcurşi pe asfalt, restul pe poteci sau drumuri forestiere. Bagajul pe care sportivii îl au asupra lor ajunge la trei kilograme şi jumătate .„În cadrul concursului UTMB ne-am înscris 7500 de oameni dintre care au fost alese 2300 de persoane. Au mai fost 200 de oameni care au avut punctajul necesar, dar care au participat la competiţie contra unei donaţii de 2000 de euro unei cauze caritabile. Din cei 2300 de oameni eu am fost la sfârşit pe locul 75. Din România au participat la cursa lungă cinci persoane, dar din Cluj-Napoca doar eu am fost. Nu este o competiţie la care poţi să te înscrii uşor. Trebuie să ai puncte calificative: şapte puncte trebuie să ai din maxim trei concursuri”, precizează sportivul. Competiţia UTMB este impresionantă din toate punctele de vedere. „Este magnific să alergi în jurul Mont Blanc-ului să vezi panorama dintre Bertone şi Bonatti . E ca şi cum ai sta într-un cinema HD în care vezi doar lanţul nordic al Mont Blanc-ului”, descrie inginerul clujean priveliştea pe care a avut-o pe Mont Blanc, în timpul concursului. „Momentul cel mai greu pentru mine a fost ultima sută de kilometri din totalul de 170”, glumeşte sportivul. Deşi a planificat ca la kilometrul 80 să ajungă fresh, la această distanţă era deja obosit. Fiind la curent cu parcursul lui Zsolt, chiar şi soţia lui începea să se îndoiască de faptul că soţul ei va încheia cursa. „Ştiam că sunt obosit, însă mental aşa de puternic am fost încât am reuşit să spun că ultimii 90 de kilometri sunt ai mei. De acolo am avut de tras, dar am făcut o cursă deşteaptă. Am tras doar atunci când trebuia şi am reuşit să depăşesc competitori care erau mult superiori mie. La kilometrul 150 am reuşit să depăşesc un fost câştigător al UTMB-ului. Poţi să fii profesionist, dar dacă nu îţi dozezi energia pierzi. Dacă mental îţi pui problema ce cauţi tu aici, nu reuşeşti să termini”, explică Zsolt Kovacs.

Zsolt, înaintea startului la UTMB, alături de principalul său susţinător, soţia lui/Foto: Arhiva personala

„Alerg din inimă”

Întrebat care a fost principala satisfacţie după încheierea competiţiei UTMB, răspunsul lui Zsolt a fost unul ferm: „Nu trebuie să ajungi să închei competiţia pentru a avea satisfacţii. După ce treci de un anumit hop începi să alergi ca şi cum ai alerga fără nicio investiţie de efort, alergi din inimă”. Această revelaţie sportivul a avut-o la kilometrul 160 de km. „De la 155 de km, până la 160 era o urcare foarte mare. Era o Grădină Botanică prin care am trecut şi începeam să cedez, deşi trăgeam cât puteam. Pe ultimii kilometri am avut ca susţinători doi români care trăgeau de mine să merg mai departe. Am ajuns pe un platou cu stânci şi nu mai îmi simţeam piciorul. Le tot spuneam că nu mai pot, dar la un moment dat toată senzaţia a dispărut şi am început să alerg. Atunci am început să alerg din inimă, fără efort, fără ca cineva să mă oprească”, povesteşte Zsolt.

28 de ore fără somn

Participarea la un astfel de concurs implică, pe lângă mult antrenament fizic, o foarte bună concentrare. Concurenţii trebuie să aibă un echipament adecvat oricăror condiţii climatice şi să respecte muntele, fără a se baza pe ajutor din exterior. „De obicei, la fiecare cursă se dă track-ul de GPS pe care eu îl pun peste Google Earth şi mă uit în detaliu la fiecare curbă, la fiecare potecă, la fiecare kilometru, la fiecare pantă de urcare sau de coborâre, la calitatea suprafeţei etc. Traseul trebuie pregătit foarte bine pentru ca sportivul să nu fie scos din ritm. O astfel de cursă trbuie abordată în etape. Tot timpul trebuie să mă uit cum am făcut această secţiune, dacă am pierdut foarte mult, dacă am redus viteza faţă de estimare. Există un timp limită de 46 de ore care se introduce treptat. Alergătorii trec prin nişte checkpoint-uri unde pot să mănânce, să bea sau să doarmă. Eu în 28 de ore şi 30 de minute cât am parcurs cursa nu am dormit deloc. Cei care fac peste 40 de ore de obicei mai dorm maxim trei ore”, explică Zsolt. Sportivul îşi aminteşte şi de condiţiile extreme pe care a trebuit să le suporte în timpul competiţiei UTMB din 2012. „Ne-a intrat ploaia în oase, iar de la 2000 de metri era zăpadă de 15 cm, frig de minus zece grade şi vânt de 50 km/h. Din această cauză s-a scurtat traseul la 110 km. Atunci pur şi simplu am îngheţat, cu patru rânduri de haine pe mine. A fost crunt”, precizează sportivul clujean.

Pe podium la Crosul Companiilor, cea mai recentă competiţie pe care a câştigat-o Zsolt alături de colegii săi de echipă/Foto: Arhiva personala

Pentru Zsolt Kovacs anul acesta urmează Maratonul Piatra Craiului, Crosul Făget şi Ultramaratonul Piros 85, de 90 de km, din Ungaria. La acesta din urmă inginerul clujean se află la a treia participare, în ediţiile anterioare obţinând locurile patru, respectiv şase. Cea mai recentă competiţie pe care a câştigat-o Zsolt alături de colegii săi de echipă a fost Crosul Companiilor, desfăşurat la Cluj-Napoca în 22 septembrie.

„În timpul concursului trebuie să ai grijă să auzi tot ce se întâmplă, să ai grijă de pulsul tău, de cum respiri. Trebuie să auzi cum calci, pe unele pietre trebuie să calci, pe altele nu. Trebuie să vezi ritmul competiţiei, eşti atent la timp, dar mai vrei să vezi şi peisajul. Trebuie să ştii ce să mănânci, ce să bei, sau câte calorii consumi. Nu te gândeşti la un anumit lucru. În perioada de o zi toate trăirile posbile dintr-o viaţă le ai. Eşti şi în Rai şi în Iad, în acelaşi timp” Zsolt Kovacs.

„Când s-a alergat primul maraton prin Cluj, era gol. Ne întreba lumea că noi de ce alergăm. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat, începem să progresăm, tot mai multă lume participă la maratoane. Adevăratul progres va fi însă în momentul când oamenii nu se vor uita ciudat la mine sau la alţi 100 de sportivi care, indiferent dacă plouă sau ninge, preferă să alerge prin parc”, Zsolt Kovacs.