Sfântul Ilie, proroc şi Zeu al Focului

Ziua Sfântului Ilie, care se sărbătoreşte anual de credincioşi în 20 iulie, este în tradiţia populară o zi de care mulţi se tem. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, cel puţin aşa spun legendele despre aşa-numitul zeu solar. În ritul ortodox însă, Ilie a fost un proroc în căutarea credinţei, care s-a implicat social în viaţa evreilor prin virtuţi precum mila faţă de săraci.

Prorocul Ilie a trăit cu 800 de ani îna­inte de Isus Hristos, într-o perioadă critică pentru evreii care locuiau într-un regat dezbinat: Regatul de Nord, unde trăia şi prorocul Ilie, şi cel de Sud. ÎPS Andrei, Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, le aminteşte credincioşilor trei dintre motivele pentru care acest proroc este şi astăzi sărbătorit de Biserica Ortodoxă:

„Avea râvnă deosebită faţă de credinţa cea adevărată, adică el nu putea suporta sincretismul religios şi atunci s-a rugat lui Dumnezeu, citim în Cartea a treia a Regilor, după ce nu a reuşit cu convingerea să îi facă pe cei care locuiau în Regatul de Nord să nu rătăcească pe alte căi care nu erau ale lor S-a rugat lui Dumnezeu să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi jumătate, după aceea tot el s-a rugat ca Dumnezu să dea ploaie să nu piară oamenii şi animalele.

O a doua virtute era râvna pentru cultul religios. În momentul în care a vrut să îi lămurească din nou pe israeliţi că au rătăcit de pe calea cea bună, i-a adunat în Munţii Carmelului. Acolo au făcut două altare, tăind pe fiecare câte un viţel, condiţia fiind să nu pună foc pe niciunul dintre ele. Şi deşi preoţii lui Baal s-au rugat de dimineaţa până seara, nu a fost nicio scânteie de foc. În schimb, după ruga lui Ilie a venit foc din cer şi a ars jertfa şi poporul a exclamat: Dumnezeu este Domnul!

A treia virtute era mila pentru săraci. Regele Ahab a pus ochii pe un petec de pământ, cu vie, aproape de Palatul Regal. Isabela, păgâna din Fenicia, a pus doi martori mincinoşi să spună că Naboth, proprietarul locului de pământ, l-a hulit pe Dumnezeu şi pe Rege, greşeală care se pedepsea cu moartea, ceea ce s-a şi întâmplat. Naboth a fost omorât cu pietre. Ilie, care nu putea răbda, a strigat atunci: Aşa cum au lins câinii sângele bietului Naboth, pe care l-aţi omorât cu pietre, vor linge şi sângele tău. Şi aşa s-a întâmplat ”, a amintit ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

În tradiţia populară, Sfântul Ilie aleargă pe cer cu caii lui albi, înaripaţi şi cu o căruţă cu patru roţi, biciuind dracii care l-au înşelat, iar când aleargă cu căruţa duruie, trăzneşte şi tună în locurile în care dracii s-ar putea ascunde: în case, în copaci, sau chiar şi în biserici. La baza divinităţii acestui sfânt stă un zeu al focului, grecii avându-l pe Helios şi geto-dacii pe Gebeleizis. Sărbătoarea are loc în luna lui Cuptor, acest zeu conducând toată meteorologia din perioada verii: „Sfântul acesta este un sfânt provenit dintr-un mirean, dintr-un simplu pământean, a fost înşelat de drac spune legenda, iar acum nu face altceva, Dumnezeu oferindu-i tunul şi fulgerul, decât să-i alerge şi să-i omoare”,   spune etnologul Aurel Bodiu.

„La această sărbătoare a verii sunt şi alţi sfinţi, fraţi şi surori ai lui Ilie, cum sunt Ilie Pălie, Sfântul Foca sau Sfântul Pantelimon, cu toţi sfinţi ai Soarelui”, a mai declarat Aurel Bodiu.

Nu puţine sunt legendele despre Sfântul Ilie şi despre pedepsele pe care le primesc oamenii dacă lucrează în această zi. „În Ziua de Sfântul Ilie nu se lucrează nimic, întrucât oamenii se tem de trăznetul şi de biciul lui Ilie şi se tem că le-ar putea împrăştia fânul.  Există o legendă care spune că, de ziua lui, el face ravagii şi atunci Dumnezeu nu i-a spus exact când e ziua lui. El nu ţinea minte şi întreba Doamne, când e ziua mea? Mai este, Ilie. Şi când a mai întrebat: Când e ziua mea? Păi a fost, măi Ilie, astfel încât el să nu fie atât de nervos în ziua aceasta pe care o sărbătorim în luna iulie. În acest sens, tot legendele populare spun că Dumnezeu i-a luat lui Ilie o mână şi un picior ca să nu îi dea puterea aceea prea mare”, povesteşte Aurel Bodiu, etnolog.

Anul acesta, clujenii pot răsufla uşuraţi că mânia Sfântului proroc Ilie nu se va răsfrânge prin tunete şi fulgere asupra lor, cel puţin din perspectiva meteo­rolo­gilor. „În principiu n-ar trebui să avem prea multe probleme, sunt aşteptate dezvoltări noroase în zona de munte şi nu ar fi exclus ca izolat formaţiunile noroase să părăsească muntele. Va fi o vreme călduroasă şi în general frumoasă. Totuşi, acolo unde sunt mai mulţi păcătoşi, să zic aşa, care lucrează de Sfântul Ilie, ar putea exista dezvoltări noroase”, precizează Narcis Maier meteorolog al Centrului Meteorologic Regional Transilvania Nord.

Ca divinitate populară de care se tem, sau ca proroc căruia i se închină, Sfântul Ilie şi ziua de 20 iulie rămân totuşi pentru români un prilej de sărbătoare.

„Tot în această perioadă a verii se sărbătoresc şi Nedeile, sau acele întâlniri dintre oameni la diferite târguri care, cu trecerea timpului, au devenit zile ale satu­lui. Mai demult, aceste zile erau un prilej de cunoaştere. Muntele Găina, foarte aproape de noi, a fost la origine o Nedeie a Soarelui. Oamenii se urcau pe munte, pentru ca la răsăritul Soarelui să se închine lui”,   Aurel Bodiu, etnolog