Povestea Ioanei și a Magnoliei: cum se fac bani din pasiune!

Ioana a intrat în afacerile cu flori la 19 ani, pe când era studentă în anul I la Facultatea de Psihologie. A muncit și a învățat în același timp, de aceea, acum, Ioana Molnar le recomandă tinerilor să înceapă cât pot de devreme experimentarea vieții pe cont propriu. Fără să facă apologia Americii, ea apreciză spiritul viu al acelei țări, curajul și independența tinerelor generații din America. De 14 ani, de când se ocupă de business și, implicit, de recrutarea de personalului, Ioana a ajuns la concluzia că tinerilor români le lipsește educația pentru viață.

Ioana și Gabriel Molnar sunt patronii unici și managerii florăriilor „Magnolia”, au familie, nu sunt VIP-uri ci oameni de afaceri discreți, de tipul: tac și fac, iar societatea lor crește de la an la an. Acum au ajuns să distribuie flori în 140 de țări, au nouă florării în țară și-n primăvara aceasta au deschis o florărie în București, unde piața concurențială este foarte dură. Discuția cu Ioana a avut ca idee centrală educația pentru businees, educația pentru muncă și perspectivele tinerilor absolvenți.

Reporter: Ioana, de ce ai început o afacere așa de timpuriu, de ce n-ai mai așteptat să acumulezi experiență, să vezi lumea, să vă distrați?

Ioana Molnar: Ei, am fost crescută să muncesc, nu vreau să par o… știți voi, o sfătoasă!, dar vă spun ce am trăit eu, din experiența mea. Cred că elanul tinereții contează enorm în startul unei afaceri. Nu pentru că ești mai naiv și mai curajos, ci pentru că ai mai multă energie, mai mult chef să faci, să experimentezi. Nu e întâmplător faptul că americanii și alte popoare cu o educație mai liberală își educă astfel copiii: să muncească, să facă ceva cu viața lor, să experimenteze profesional. Eu am doi copii; Cezara, cea mai mare, este la grădiniță, dar să fiți siguri că acești copii vor munci de mici. Țin minte că pe mine tata mă punea să-i fac ghetele cu cremă, să-i „boxelesc” pantofii. Doamne, de câte ori mă întorcea să-i mai dau o dată cu cremă și încă o dată! Poate că și asta a contribuit la faptul că eu am devenit o perfecționistă.

Rep: Avem multe opțiuni acum, societatea este deshisă, lumea largă ne oferă multe posibilități, confuzia este mare, iar alegerea este ceva complicat, mai ales la vârsta tinereții. Nu există și riscul ca efortul să-i sperie și să-i îndepărteze de muncă?

I.M.: Ba da, dar e tot spre binele lor! Îi obligă să facă alegeri, să se maturizeze. Eram elevă în liceu, nu luasem notele pe care le vroiau ai mei, dar să știți că aveam un nivel impus și asumat și de mine, și-n vacanța de primăvară tata m-a trimis la Borșa la bunici să pasc oile. Am stat pe dealuri cu oile zi de zi, cu ce merinde îmi punea bunica în straiță și știu că a fost cea mai importantă perioadă din viața mea: cea mai densă experiență și plină de sens. Atunci, singură cu oile pe câmpuri, am hotărât ce aveam să fac în viață, atunci am luat cele mai importante decizii. Am perceput experiența aceea ca pe o umilință și mi-am spus: gata, voi merge pe drumul meu, cu toată forța înainte. Acum, dacă stau și mă gândesc bine, părinții mei n-au prea greșit în educația mea.

Rep: Cum a fost întîlnirea cu florile? Erați studentă la psihologie, în anul întâi…

I.M.: L-am cunoscut pe Gabi, la trei luni de când și-a deschis florăria din Piața Ștefan cel Mare. Și m-am alăturat lui. După aceea a fost pentru toată viața (zîmbește: este vorba despre faptul că s-au căsătorit), dar știu că, oricum, mă dăruiesc muncii mele cu totul! Și dacă n-am fi devenit o familie, la fel aș fi făcut: eu mă avânt cu trup și suflet în ceea ce fac. Mă gândesc așa: am un timp, este sigurul timp pe care mi l-a dăruit cineva, trebuie să fac tot ce pot mai bun cu el!

 ”Mai mult decât florile, iubesc oamenii, de fapt, ei sunt marea mea pasiune!”

Rep: De cele mai multe ori, eșecurile vin după ce tinerii se plictisesc, descoperă că în practică o meserie arată altfel decât în teorie, se izbesc de conflictul acela interior: dacă așa am să trag toată viața, asta nu e viață!

I.M.: Da, aceasta este marea noastră problemă: sistemul de educație nu-i pregătește și practic. Una este să stai să te uiți și alta e să încerci să faci și tu ceva. Așa cum suntem învățați să mergem pe stradă, tot așa trebuie să fim învățați să muncim, să suportăm eșecul, să vedem cum e, să încercăm de mai multe ori. Și dacă ai antrenament în acest sens, nu mai abandonezi ușor, ai și experiența eșecului în spate, te-ai întărit.

Rep: Îi mai întâlniți pe studenți, pe tineri. Cum sunt ei?

I.M.: Pentru că am studii de psihologie organizațională, m-am ocupat și de recrutări, eu fac interviurile pentru angajare. Este dezolant! Trebuie să vă spun că este dezolant să vezi că, din treizeci de tineri cu facultăți, masterate, nu una ci mai multe, nu poți să alegi doi-trei oameni. Nu sunt creativi, asta constat, este principala lor problemă! Au standarde înalte, au pretenții, cei mai mulți gândesc așa: fac o facultate, mă țin mama și tata, termin, mai fac un master-două, stau în Cluj, pe banii părinților, firește, apoi mă duc la o firmă și cer un salariu barosan, pentru că eu am studii! Să știți, acolo unde văd potențial, mă sacrific, îi iau și-i învăț eu, fac traininguri cu ei, le dau din ce știu eu pentru că intuiesc acolo un talent. Dar, de cele mai multe ori, nu există acel talent, există doar pretenții. De aceea, dacă văd tineri care încep o afacere pe cont propriu din facultate sau imediat după, îi felicit! Abia astfel poți avea o imagine corectă asupra ta: poți sau nu poți să mergi pe picioarele tale? Și apoi îți reglezi viața, îți cauți locul tău. Să știți că nu am angajat om care a terminat marketing pentru că are marketingul sau altceva, toți angajații mei mai întâi au fost florăști, au învățat ce sunt florile, le-au pipăit, au văzut cât sunt de perisabile și apoi, sigur, cu altă percepție s-au putut ocupa de marketing.

Rep: Cât de important este să fii deschis, să poți încerca ceva nou? Nu erați pregătită în domeniul floriculturii, nici al marketingului… cum ați reușit?

I.M.: În primul rând, prin muncă și puterea de adaptare, dacă ești inteligent și creativ te familiarizezi repede cu un domeniu. Și, desigur, cel mai important este să-ți placă! Dacă nu-ți place, n-ai făcut nimic! Eu tot asta spun și colegii mei din business îmi zic că sunt utopică, dar cred cu adevărat că important este să-ți placă ceea ce faci. Apoi am studiat. Eu am fost la cursuri de specializare în Olanda, merg la prezentări în străinătate unde creatorii de flori expun. Învăț acasă, învăț în florărie, iar acum mi-am propus să merg la cursurile unui mare florist, renumit în domeniu, la Moscova. Asta e, am pus și mâna pe carte, trebuie tot timpul să te updatezi, să fii în mijlocul lumii de unde se dă tonul și dacă poți, să fii cu un pas înainte.

Rep: Cum se fac afacerile cu flori în țara noastră? Povestiți-ne puțin.

I.M.: E frumos, dar complicat, pentru că marfa este perisabilă și, în mare parte, din import. România are o climă aspră și, dacă am cultiva aici, am încărca mult costurile de producție. De aceea trebuie să fim conectați la lumea largă, să știm toată harta florilor pe planetă și prețurile și caracteristicile și vulnerabilitățile lor. Există o bursă a florilor în Olanda, cea mai mare din Europa, dar la unele produse noi importăm direct, nu de la bursa olandeză. Acum am adus trandafitri din Columbia, sunt splendizi!

Rep: Ce planuri de viitor aveți?

I.M.: Nu știu ce să vă zic, sunt ca un om bătrân, bunica soțului meu are 93 de ani și când am întrebat-o cum e la 93 de ani, cum te simți, mi-a răspuns: capul ar face multe, dar corpul nu mai poate! La mine nu e chiar așa – am glumit –, dar ceva e la fel: aș vrea să fac mult mai multe, am în cap atâtea idei, atâtea planuri, dar simt că nu am timp fizic pentru ele. Vrem să ne extindem și să lucrăm mult mai mult pe on-line. Firma noastră are un potențial enorm pe on-line și vrem să-l exploatăm mai mult.

 „Le-aș spune tinerilor: făceți-vă din când în când o introspecție și puneți pe o listă ce aveți în prezent și ce vă place de fapt să faceți. Vedeți: coincid lucrurile? Dacă nu, schimbați!”,  Ioana Molnar, patron Magnolia

[stextbox id=”custom”]

Flori și milioane de euro

Magnolia este o afacere care a început în anul 1997, în Bistriţa, într-un chioşc de 20 de metri pătraţi şi un singur angajat. Investiţia iniţială a fost de 2.000 de mărci germane iar acum a ajuns la un business de succes cu o cifră de afaceri anuală de aproape 3 milioane de euro şi peste 100 de angajaţi în Cluj, Bistriţa, Mureş și București. Soţul Ioanei se ocupă de partea tehnică, importuri, grădinărit şi garden center, iar ea de clienţi, recrutări, instruirea angajaţilor şi arta florală. Florarii din România importă marfă în valoare de 20 de milioane de euro pe an. Din această cifră, un milion de euro reprezintă importurile făcute de firma Magnolia.

De 14 ani, Magnolia face parte din reţeaua internaţională Interflora prin care se distribuie flori în 140 de țări. Până acum au avut zeci de mii de clienţi, iar numărul comenzilor online creşte de la an la an cu aproximativ 50%-60%. Anul acesta, de 8 martie, au avut nevoie de încă 45 de angajați cu part-time pentru a face față comenzilor.

[/stextbox]