Opțiunea “a doua facultate”, povestea unei generații

Mihaela Andoni este farmacist și regizor. Și-a trăit viața, până la un punct, conform dorinței părinților ei. Ceea ce trăiește azi, faptul că în fiecare zi descoperă ceva nou, ceva ce își dorește cu adevărat, este datorită faptului că a urmat o a doua facultate, cea pe care și-a dorit-o ea și nu familia, și-a schimbat radical viața personală, a ales, pur și simplu, să fie fericită. Asemeni ei, din anumite motive, tot mai mulți foști studenți revin pe băncile facultăților și, de multe ori, în domenii profesionale total diferite față de ceea ce au practicat înainte, poate, pentru ani de zile.

“Amintirile mele din copilărie oscilează în jurul școlii muzicale pe care am fost oarecum forțată să o termin la insistențele părinților mei. Adolescentă fiind, în loc să ies cu prietenii cum aș fi vrut, trebuia să merg la ore, să studiez. Am avut o perioadă în care i-am reproșat mamei mele faptul că a insistat prea mult pe anumite direcții. După ce am avut copiii mei, am realizat ca ea a dorit tot ceea ce era mai bun pentru mine. Astăzi la rândul meu le ofer copiilor mei cât mai multe oportunități însă încerc să-i las pe ei să facă alegerea finală.”

La terminarea liceului nici nu s-a pus problema ca Mihaela să dea la Conservator: “Vrei să mori de foame?”, i-au spus părinții care, ambii farmaciști de meserie, cu farmacia lor, și-au dorit ca fata lor să se facă farmacistă. Mihaela recunoaște că în acel moment nu a pus piciorul în prag pentru că nu era hotărâtă ce vrea să facă în viață. “Sunt convinsă că la vârsta de 18-19 ani foarte mulți tineri nu știu ce vor cu adevărat. Noi, în România, rareori oferim copiilor șansa asta de a fi testați, de a vizita încă din timpul școlii mai multe locuri de muncă pentru a se putea descoperi pe ei înșisi”, spune tânara.

Chimia nu-i plăcea dar a luat ore în particular, a tocit-o și a intrat fără probleme la Farmacie, pe care a terminat-o cu bine. Și-a dat însă seama că nu are o dorință acută să lucreze într-o farmacie. “M-am gândit să mai fac doi ani de rezidențiat poate vine pofta (râde).” În acest timp a lucrat într-o farmacie. În primul an a fost entuziasmată pentru tot ce era nou, pentru ceea ce nu învățase în facultate. De abia în al doilea an și-a dat seama că nu asta își dorește să facă pentru tot restul vieții.

Din farmacie la regie

“Pur și simplu m-am trezit într-o dimineață și am zis că nu mai merge așa, nu reușeam să trec peste anumite frustrări, nu mă regăseam, eram într-un cerc vicios în care toate mergeau prost. Apoi am decis: “Este viața mea, am una singură și vreau să mi-o trăiesc așa cum vreau eu”. Am încercat să mă gândesc la ce aș vrea să fac, care este domeniul în care m-aș regăsi. Așa a devenit studentă la “Cinematografie, fotografie și media” în cadrul Facultății de Teatru și Televiziune la UBB, facultate pe care am absolvit-o anul trecut. Am avut marele noroc ca fix în anul în care am intrat la facultate, în cadrul TVR aveau nevoie de colaboratori. La început nu știam dacă am făcut o alegere bună sau nu, simțeam însă că sunt atrasă de tot ce ținea de audio-vizual. Luasem în calcul și posibilitatea de a mă descurca în viitor pe cont propriu, fără șefi”, mărturisește Mihaela.

“Faptul că la noi în România multă lume merge pe o singură meserie toată viața este o tâmpenie. Dacă ai chef, de exemplu după 10-15 ani, să schimbi domeniul de activitate, să guști din altceva e ok. De ce să stai o viață în spatele aceluiași birou dacă nu ești fericit și mulțumit acolo? Mulți stau din frica de schimbare la joburi care nu le aduc satisfacții sau în relații neplăcute”, Mihaela.

În tot acest timp a făcut televiziune ca producător, realizator, redactor, regizor, reporter sau moderator. În facultate a învățat să facă editare video. Și-a înființat propria companie de producție audio-vizuală și, acum, nu mai este angajata nimănui. “Nu regret nicio secundă că am făcut farmacia. Am crescut printre profesori extraodinari, începând cu mentorul meu, Marius Bojiță. UMF Cluj este Universitatea în care m-am format ca om în primul rând. M-am gândit să plec din țară când eram mai tânără. Ca să reușești în România îți trebuie, poate, un pic de nebunie. Când am luat decizia de schimba totul radical în viața mea, lumea a rămas uimită. În acest moment, părinții, rudele, prietenii au realizat că mă descurc foarte bine din toate punctele de vedere. În domeniul producției audio-vizuale și publicitate se câștigă foarte bine”, spune tânăra de 36 de ani care este și mamă doi copii.
Mihaela este de acord cu faptul că părinții încercă să-i ajutăm pe copii să-și aleagă calea și că educația copilului este o provocare pentru orice părinte.

“Cunosc multe persoane din generația mea care și-au schimbat radical domeniul de activitate. Cred că ne plângem prea mult în contextul în care putem opta pentru orice carieră există pe lumea asta. Avem posibilitatea de a călători, de a ne deschide orizontul cunoașterii, de a ne redecora casa, a fotografia, a scrie o carte sau un scenariu. Suntem niște norocoși. Generațiile anterioare au avut posibilități restrânse. Un job pentru tot restul vieții era o normalitate. Pe când astăzi dacă ai decis că cei 10 ani de contabilitate petrecuți în aceeași firmă, același birou ți-au cam fost de ajuns și ai decis să-ți faci o afacere în domeniul turismului, nu mai stai pe ganduri. Dacă îți dorești ceva cu adevarat, ai toate șansele de reușită”, spune Mihaela.

După schimbarea radicală din viata ei, Mihaela a realizat că este mai creativă, mai productivă și mai fericită. A învățat pe parcurs să se concentreze asupra lucrurilor care contează cu adevarat și să-și urmeze inima. A încetat să-și pună întrebarea: “ Ce meserie voi avea de acum încolo pentru tot restul vieții mele?”. Cu siguranță peste zece ani nu voi mai fi aceeași persoană. Ceea ce trăiesc astăzi este doar o direcție care îmi permite ca în fiecare sfântă zi să descopăr ceva nou, ceva ce îmi doresc cu adevărat.”