Omul care transformă durerea pacienților în artă

Asistent medical la Secţia Ortopedie a Spitalului Județean din Baia Mare, Bogdan spune râzând că duce mai departe tradiţia familiei în felul lui. „Tata şi fratele meu mai mare sunt medici ortopezi, deci sunt artizani şi ei. Deşi nu sunt tocmai în domeniul lor pot să spun că păstrez tradiţia familiei în felul meu”, explică asistentul. Pasionat de mic de tot ce înseamnă munca migăloasă, Bogdan Prie gravează pe sticlă, os, coajă de ou, metal sau piatră, pe absolut tot ce-i cade în mână. Pare un om dur şi aşa trebuie să fie pentru că în secţia unde lucreză trebuie să facă faţă zilnic la evenimente dintre cele mai diverse. Îl trădează însă ochii care sunt blânzi, iar mâinile care alină durerile pacienţilor sunt capabile să creeze adevărate opera de artă.

A învăţat meşteşugul de pe Internet

Cu toate că a absolvit un liceu industrial, i-au plăcut dintotdeauna lucrurile frumoase. În urmă cu doi ani a văzut pe Internet un filmuleţ cu o demonstraţie făcută de Leslie Pyke, o artistă care gravează de mai bine de trei decenii şi a fost foarte impresionat de ce a văzut.

„Făcea gravură cu un micromotoraş de care aveam şi eu acasă deja, este o pilă electrică folosită pentru unghiile tehnice. Am încercat să iau legătura cu ea şi mi-a răspuns la mailuri”, spune Bogdan Prie.

Cu toate că era la început, asistentul şi-a făcut curaj şi i-a cerut părerea despre lucrările pe care le face. „Mi-a cerut să-i trimit fotografii cu ce am făcut şi m-a întrebat de câţi ani lucrez şi dacă am absolvit o şcoală de specialitate”, mai adaugă acesta. Încurajat de laudele primite, acesta şi-a iniţiat un coleg de muncă în meşteşugul gravurii dar acesta prefera temele religioase, spre deosebire de Bogdan care gravează orice, de la flori şi fluturi până la motive celtice. „Mă inspir de peste tot din jurul meu. Întâi văd materialul şi abia apoi îmi imaginez ce se poate face din el”, explică artizanul.

Materie primă de la …măcelărie

Asistentul este un prieten foarte uşor de mulţumit. Dacă primeşte de la prieteni o sacoşă de oase, ouă de bibilică, raţă sau gâscă, o bucată de os sau un corn de vită este cel ma fericit. Chiar şi el spune că întotdeauna se întoarce din excursii sau din concede cu bagajele pline de scoici şi pietre. „Din Turcia am venit cu grnţile pline de pietre şi scoici”, recunoaşte acesta. Reciclează fiecare friptură pe care o savurează, respectiv ciolanul îl foloseşte pentru alte lucrări. Şi-a făcut deja planuri să meargă pe la abatoarele din judeţ pentru a face rost de altă materie primă.

Pasiune bănoasă

După ce a epuizat toate paharele şi borcanele din casă, pe care le-a gravat după cum a avut inspiraţie, Bogdan a început să colinde magazinele din oraş de unde putea să achiziţioneze sticle, pahare şi vaze la bucată. A găsit un asemenea magazin, numai că s-a lovit de reticenţa vânzătorilor cărora a trebuit să le explice de ce cumpără la bucată.

„Mi-au cerut să le aduc lucrări şi le-a plăcut foarte mult ce le-am dus. Pentru că este vorba despre un magazin de cadouri mi-au propus să mi le comercializeze ei. Se câştigă destul de bine. De fapt pentru mine acest hobby este o terapie, nu neapărat un mijloc de a face bani. Este adevărat că se cer în ultima vreme din ce în ce mai multe lucruri personalizate pentru evenimentele speciale, de la aniversări până la nunţi sau botezuri”, spune asistentul.

Petrece cel puţin o jumătate de oră în fiecare zi înconjurat de ustensilele lui şi de materiale. Ascultă muzică şi admite că stilul muzical cu care îşi acompaniază munca îl influenţează. Are un mare neajuns, respectiv faptul că uşile interioare din casă au geamuri din sticlă mată şi nu le poate grava şi pe acelea.

„Nu-i nimic, o să gravez oglinzile din baie”, spune Bogdan zâmbind. L-ar tenta să-şi transforme pasiunea în afacere, dar ştie că este prea devreme pentru a face acest pas. „În România este încă piaţa prea nişată în acest domeniu. Cine apreciază astfel de lucruri nu are bani şi cine are bani nu are cultura necesară pentru a le aprecia”, spune asistentul.

Pentru o lucrare poate să muncească de la 15 minute până la două zile, în funcţie de complexitatea modelului şi de material, dar consideră ceea ce face un mod de relaxare după turele de la spital.

 

Daruri de suflet pentru cei dragi

Pentru toţi din jurul lui a făcut cadouri: pentru mama lui o casetă pentru bijuterii gravată în coajă de ou de struţ, pentru fratele lui, mare amator de vânătoare un corn gravat, pentru fata lui bijuterii din nucă de cocos.

„Dintr-un os reciclat de la o delicioasă friptură mi-am făcut un medallion de delfin pe care îl port foarte des dar trebuie să-i înlocuiesc şnurul”, povesteşte Bogdan Prie.

Şi-ar dori un breloc pentru chei dar deocamdată nu-l face pentru că „are prea multe idei şi nu ştie ce să aleagă”.