FOTO Instructor clujean de arte marțiale chinezești, campion mondial în Hong Kong

Adrian Tăuțan (foto dreapta) a început studiul artelor marțiale la vârsta de 19 ani/Foto: Dan Bodea

S-a născut la Cluj-Napoca și anul acesta a obținut primul loc la Campionatul de Arte Marțiale Tradiționale care a avut loc în Hong Kong.

Deși revine destul de rar în România, acum locuind în Beijing, Adrian Vasile Tăuțan nu uită că în Cluj, la vârsta de 19 ani, a început studiul artelor marțiale. Era anul 1991 și exista atunci un singur curs în cadrul clubului „Santal” de arte marțiale chinezești -Wushu, club condus de profesorul Florin Szondi. Din păcate, îndatoririle pe care profesorul le avea și ca antrenor de handbal au făcut ca acesta să părăsească Clujul, iar clubul să fie desființat. A urmat o perioadă de aproximativ doi ani de zile în care nu a existat niciun club de arte marțiale chinezești. „În acea vreme am încercat să practic altceva, dar n-am putut. Am practicat Taekwondo, Karate, cam tot ce se făcea în Cluj, dar n-am simțit vreo atracție. Îmi plăcea să mă uit și atât. Ajunsesem deja la un nivel peste mediu de Wu-shu și mi-am spus că dacă asta este situația, mă voi antrena singur în parc. Doi ani de zile am fost în Parcul Babeș și făceam antrenament”, povestește Adrian Tăuțan.

Naveta Cluj-Oradea-Budapesta

Sportivul își amintește cum în anul 1996 Clujul a fost vizitat de o trupă de practicanți de arte marțiale, inclusiv de un călugăr Shaolin. „Exista în Cluj o asociație de prietenie româno-chineză și o trupă de arte marțiale dorea să țină un prim spectacol în Europa, la Cluj. Au cerut voie pe atunci primarului Gheorghe Funar și au fost refuzați, fiind nevoiți să-și ia valizele și să plece. Din fericire, unul dintre ei a rămas în Cluj o lună de zile și am avut ocazia să fac antrenament cu el”, precizează Adrian Tăuțan. A urmat să se înscrie într-un nou club deschis la Cluj, de data aceasta de arte Wing Chun Kung Fu (cel mai popular stil sudist de Kung Fu, în prezent fiind practicat la nivel global în peste 60 de țări. Este unul din “Cele Trei Mărețe Stiluri de Kung Fu din Sud”) sport pe care îl practică și în prezent. „Era un club din Ungaria. Eu cunoscând ce înseamnă sistemul, m-am înscris. După câteva luni s-a închis, nu din cauză că nu erau doritori, ci pentru că proprietarii nu puteau face față din punct de vedere financiar. Acest club din Ungaria avea o școală și în Oradea și am început să fac naveta Cluj-Oradea. Când s-a închis clubul în Oradea m-am dus la Budapesta. Acolo am luat certificatul de instructor, iar între timp luasem certificat de instructor și de la Asociația Română de Wu-shu, în 1999”, povestește sportivul.

În anul 2002 Adrian Tăuțan este recunoscut în mod oficial ca instructor, de către Hong Kong Wing Chun Institute/foto: Dan Bodea

În căutarea autenticului

Principiul de bază al artelor marțiale chinezești, spune Adrian Tăuțan, este că ele ar trebui să ne facă mai sănătoși, nu mai bolnavi. Este o activitate pe toată durata vieții, nu este un sport pe care îl începi la 12 ani și la 24 ți-ai încheiat cariera sportivă. Cine este pasionat poate obține rezultate până la 40-50 de ani, accentul fiind pus pe orientarea personală. Căutând întotdeauna să fie aproape de autenticul artei, Adrian a ajuns la Hong Kong. A fost acceptat elev personal la maestrul Donald Mak și între timp își deschisese o sală de arte marțiale chinezești în Cluj. În Hong Kong a stat aproximativ un an și jumătate și, în 2002, a primit și certificatul oficial ca instructor, din partea Hong Kong Wing Chun Institute. „Am început să activez ca instructor, aveam și sala și participam la tabere de vară cu elevi, la concursuri și demonstrații. În 2007 auzisem de sistemul cu bețe, al artelor marțiale filipineze tradiționale (Eskrima, Arnis și Kali) dar nu avusesem ocazia să îl practic. Instrumentul principal este un băț din lemn de ratan pentru a nu se rupe în două. Acesta este instrumentul de antrenament și am luat decizia să învăț să îl utilizez. Având o experiență în artele marțiale chinezești nu mi-a plăcut nimic din ce am văzut în Europa. De obicei, în Europa școlile sunt orientate pe partea de business, fiind școli comerciale astfel încât durata procesului de învățare este cât mai lungă posibil. Atunci am decis să merg în Filipine. Pur și simplu fără să cunosc pe nimeni am căutat instructor de la care să pot să învăț acest instrument”, precizează sportivul.

 „Am elevi în București, în Austria, mai este un club în Ungaria de care mă mai ocup și mi-ar plăcea să se dezvolte și la Cluj. Mie mi-e greu să mă ocup de promovarea acestor arte pentru că nu locuiesc în România. Ce pot să fac este să țin această sală unde cine dorește poate să vină să se antreneze. Există instructori în Cluj care se ocupă constant de antrenamente, eu antrenez elevi doar în particular când vin aici”, Adrian Vasile Tăuțan

Antrenament la 35 de grade

 Prima dată a stat în Filipine o lună de zile făcând antrenament opt ore pe zi, la 35 de grade Celsius și tot ceea ce a învățat a fost direct de la instructorul său personal. În total a stat aproape doi ani, venind în România doar în vizită. În acest timp a participat la competiții, a dat examen de grad și a ajuns la un nivel de performanță foarte ridicat. „Anul acesta am câștigat mediala de aur, locul întâi și gradul patru la Campionatul Mondial din Hong Kong. Au fost în total peste 1000 de competitori, 95% chinezi. În Europa există organizații mari ale acestui tip de arte marțiale, însă sportul nu este foarte popular în România. Există câteva cluburi, însă nu o mișcare de masă”, atrage atenția Adrian Tăuțan. În cazul Eskrimei, există un principiu: în general, în momentul în care avem o problemă pe stradă, explică Adrian Tăuțan, celălalt se simte mai puternic decât noi și trebuie găsit un egalizator. Egalizatorul la care s-au gândit filipinezii este bățul, pentru că este ușor de procurat. „În Eskrima nu se lucrează atât pe tehnici, cât pe reflexe de autoapărare. De la acest instrument se poate trece la altele de diverse forme, până la mâna goală. Se poate ajunge la arme albe, pe care însă eu ca instructor nu le predau decât de la un anumit nivel în sus. Dar ele se folosesc și există. Societatea filipineză și la ora actuală este una foarte violentă. Pe stradă, la țară, unii oameni umblă cu arme la brâu, ca în Evul Mediu”, povestește Adrian Tăuțan.

Adrian în timpul unui antrenament alături de elevul său Flaviu Pătrunjel/foto: Dan Bodea

Ritm și melodie

Antrenamentul sistemului Eskrima nu este violent, pe principiul că reflexul și reacția nu se dezvoltă prin durere, ci prin atingere, prin conștientizarea faptului că ai fost sau nu atins, nu prin vânătaia pe care o faci. Calitatea nu decurge din numărul de vânătăi, aflăm de la Adrian Tăuțan. „Antrenamentul pare violent, dar nu este. Se folosesc instrumente și există accidente, dar antrenamentul este gândit ca totul să se desfășoare sub control. Trei luni de zile, începătorul nu face altceva decât să învețe să controleze bățul pentru a evita accidentele”, explică antrenorul. În cazul Eskrimei, prima senzație pe care o încearcă practicantul este cea de naturalețe. „Totul este o melodie, totul se bazează pe ritm. Filipinezii erau și sunt foarte apropiați de ritmurile fundamentale. Acea uimire pe care o au elevii este conștientizarea faptului că această artă este parte din ei. Elementul acesta exterior ne face să accesăm ritmurile noastre interioare, dincolo de rațiune. La viteza la care se desfășoară exercițiul, mintea nu are timp să proceseze ce urmează. Există o reacție naturală. Bineînțeles, există niște unghiuri de bază și se învață coordonarea mâinilor și a picioarelor, însă nimic nu este haotic”, explică Adrian. Instructorul se va afla la Cluj până marți, când va pleca spre Beijing.

Stilurile Wing Chun Kung Fu şi Arnis Escrima Kali pot fi practicate la clubul C.S. Martial Wellbeing din Cluj, de pe strada Decebal nr., unde participanții pot opta pentru antrenamente de grup sau/şi pentru antrenamente în regim de ore personale.

În ceea ce privește competițiile de Eskrimă, acestea se desfășoară cu echipament și cu instrumente precum băț, cuțit și băț, sabie și cuțit, două bețe sau cuțit. Scopul principal este de a-l atinge pe celălalt. În Eskrima, care are la bază scrima medievală spaniolă, toată terminologia este de origine spaniolă și nu există terminologie în dialectul filipinez. În cele 7000 de insule din Filipine, s-a dezvoltat câte o variantă a acestui sport.

[stextbox id=”custom”]

În esență, sistemele de Arnis sau Eskrima pot fi așezate în trei categorii mari:

A-sistemele mai înclinate către folosirea armelor albe-deși în antrenament folosesc bățul, acesta este considerat ca o armă albă. Acest tip preferă lupta de la distanță mare și evită blocajele.

B-sistemele care folosesc doar bețele-se pune accent pe așa numitele “lovituri devastatoare”. Acest tip de escrimadori au performanțe în competițiile moderne, unde luptătorii poartă protecții pentru corp și căști. Cel mai mare număr de practicanți fac parte din acestă categorie. Se preferă lupta de la distanță mare și medie.

C-preferă lupta de la distanță mică-un accent mai mare este pus pe folosirea ambelor mâini și pe tehnicile de luptă cu mâna goală, tranzitia de la arme făcându-se foarte ușor. Practicanții din acest grup dezvoltă abilități deosebite și în folosirea cuțitului.

[/stextbox]

 Mai jos puteți urmări o serie de fotografii realizate de fotograful nostru Dan Bodea la sala de antrenament de pe strada Decebal nr.4:

[nggallery id=255]