Paradisul lui Gavril sau cum s-a născut o grădină botanică pe Feleac

Gavril Mocean are 66 de ani şi a luminat un punct al Transilvaniei, după cum îi place să spună. E pasionat de sculptura în lemn, sporturi, drumeţii montane, scrie epigrame şi a transformat trei hectare de lângă livada Palocsay într-un adevărat colţ de rai multicolor, unde convieţuieşte cu peste 2.000 de fire de trandafiri şi 250 de specii de alte plante.

„Sunt copil de la ţară, dar tata era un ţăran isteţ, un gospodar bun şi ordonat. Am avut un vis, pe la 18-20 de ani, cu o grădina precum aceasta. Atunci m-a năpădit pe mine asemenea dorinţă. Şi intrând mai adânc în profesie a început să mă pasioneze şi să-mi dau seama mai bine cum se poate dezvolta, ce înseamnă asta, ce beneficii aduce, cât de mult încântă sufletul. Asta e ceva dătător de sănătate, îţi dă o stare de bine, aerul e curat, viaţa ţi-o duci mai liniştit, mai frumos”, spune Mocean, care este şi vicepreşedintele Asociaţiei Trandafirilor din România. Bărbatul s-a născut în Bistriţa-Năsăud, „judeţul cu cei mai mulţi savanţi pe kilometru pătrat din ţară”, cum îi place să spună, şi a dezvoltat o pasiune pentru natură, plante, mediu şi oameni. A urmat o şcoală tehnică de horticultură, apoi, din anii ’65, a venit la Cluj. „Am venit în Cluj fiind repartizat ca tehnician, la Spaţii Verzi, care ţinea de primăria oraşului. Apoi am făcut Facultatea de Agricultură, mă pasiona, mă tenta, ştiam că pot, că vreau. Tot timpul am lucrat în domenii de peisagistică, de frumos, legate de spaţii verzi şi de creşterea plantelor ornamentale. Am zis ce să fac, ce să fac, dacă stau, eu mor”, îşi aminteşte Mocean anii tinereţei.

Cum să faci bani din muncă cinstită?

„Cel mai bine e să faci ce ştii mai bine”, acesta este sfatul pe care îl dă tuturor Gavril. A fost trimis să ducă un buchet de flori la o pepinieră. Acolo a văzut 20 de rânduri de trandafiri Baccara. L-au impresionat aşa de tare, încât şi-a jurat că şi el o să se ocupe de trandafiri. Sunt peste 40 de ani de atunci. Şi-a închiriat un teren şi s-a apucat să cultive plante ornamentale şi pomi fructiferi.

[stextbox id=”custom” caption=”Ce se poate face din trandafiri? ” float=”true” width=”300″]Dulceaţă, parfum, ulei, de pe un hectar de trandafir se obţin două tone de petale din care se extrage un kilogram de esenţă, echivalentul unui kilogram de aur. Gavril adună petale pe care le predă cuiva care le bagă în industria farmaceutică. Din rădăcina de trandafir sălbatic se fac pipe, e unul dintre cele mai rezistente lemne, se face, de asemenea şi mobilă.[/stextbox]Întotdeauna a avut un spaţiu personal unde a cultivat plante pentru sufletul său dar şi pentru vânzare. „Trandafirii îmi plăceau, îi iubeam, mă impresionau şi îmi aduceau şi o brumă de venit. Prima cultură a fost de 4.000 de trandafiri. O parte îi vindeam ca plante cu rădăcină, o parte îi ţineam ca plante decorative. Apoi am început cu coniferele, sunt a doua pasiune a mea. Parcă îmi dau viaţă, în plus emană ozon, cel mai teribil gaz folositor sănătăţii omului. Sunt diverse, semeţe, impresionante, plăcute la vedere, au viaţă lungă. Şi aşa am ajuns să ştiu toate tainele pământului şi ale plantelor şi să mă înţeleg cu ele, să le văd, să le urmăresc, să fac o comuniune cu ele, că până la urmă faci un corp comun cu ele. Ajungi să le citeşti dorinţele, suferinţele, chemările, zbaterile, le vezi, le simţi, le auzi. Numai cineva pasionat poate şă spună aşa. Am un trandafir, cel cu care am început, şi de multe ori plâng când vorbesc de el.”

După Revoluţie, lumea s-a schimbat

A vrut să aibă un teren al său, potrivit, să-i placă, cu văi, cu dealuri, cu ape, şi a stat la pândă până l-am găsit, în 1993. Vechea cultură a mutat-o la noul domiciliu. „Oricând poţi să începi să o iei de la capăt. Doar că trandafirii mai vechi nu se pot muta sau rezultatele sunt proaste. Dacă eşti profesionist şi vrei să ai plante corespuzătoare, e bine să o iei de la zero, cu plante tinere”, spune Mocean. A început să defrişeze terenul. Era singur, nu credea nimeni în el, nici soţia, toţi ziceau că este nebun. Lumea din zonă zicea despre el că este boschetar, „pe urmă au aflat că sunt inginer, şi zicea că o fi el inginer, dar sigur e dus cu pluta. Şi mă intrebau ce vreau să fac aici. O să fac cea mai frumoasă grădină pe care aţi văzut-o vreodată, le spuneam eu. Şi a început să apară tot câte un colţ luminat de trandafir, de plante, de una de alta, şi m-am tot extins şi mă extind în continuare. Acum am trei hectare cu peste 60 de cărări, majoritatea în pantă.” Banii pe care i-a investit la început au fost cei cu care a cumpărat terenul, pe care îi avea puşi deoparte, în rest, apoi, tot salariul îl băga în grădină. Foarte multe plante le înmulţea el, pentru că nu le găsea sau erau foarte greu de procurat. „Pe vreme aceea nu se găseau cum se găsesc azi. Nu am inventat noi soiuri de trandafiri, dar este cineva, în Cluj care la fosta staţiune de cercetare a inventat peste 60 de soiuri de trandafiri. Asta e o muncă de cercetare, eu m-am ocupat mai mult de producţie. Ca să obţii un soi nou de trandafir durează între opt şi zece ani. Eu sunt mai rapid, mai dinamic, nu am timp, vreau să văd rezultate repede.”

Grădina botanică a lui Mocean

Încă nu s-a gândit la un nume pentru grădină, dar lumea îi spune în diverse feluri: Paradisul lui Moceanu, Dealul cu trandafiri, Grădina botanică a lui Moceanu. „Grădina asta e viaţa mea, mă simt în vârful muntelui în permanenţă, am o satisfacţie extraordinară pe care nu o pot descrie. Valoarea specialistului este ca din mic să facă ceva mare, valoros. Pe mine terenul mă pune să gândesc, mă provoacă să creez, să fac ceva altceva, să mă lupt un pic cu natura, să încerc să o înnobilez eu pe ea, dar fară să o supăr.”

Trandafirul pentru Gavril este cea mai frumoasă floare de pe planetă, regina florilor. Pe plan mondial sunt peste 25.000 de  soiuri de trandafiri. Gavril are 60 de soiuri de trandafiri, care sunt cele mai frumoase şi mai rezistente la solul de aici. „La 10- 12 zile le fac câte o stropire cu substanţe ecologice ca să nu-i poluez, să-i menţin în ton cu natura, să nu deranjez natura”,  spune el, vizibil emoţionat. Prieteni, cunoscuţi, şcoli, primarii vin la „grădina lui Moceanu” să cumpere flori. Preţul unui  trandafir este de la trei lei la 50, în funcţie de soi. Cele mai scumpe soiuri sunt cele la care se lasă o tulpină şi se altoieşte  undeva la un metru. Are soiuri din România, Olanda, Italia sau Germania şi vinde orice fir de trandafir cu trei lei.

[stextbox id=”custom” caption=”Denumiri de trandafiri” float=”true” width=”300″]Baccara, trandafirul preferat al lui Mocean, Tour Eiffel – roz, Maria – roşu, Golden Elegance şi Madona – galbeni, Ambasador – portocaliu, Doamna neagră şi Ingrid Bergam – bordo, Albă ca Zăpadă – albă, Monica – cărămiziu şi altele.[/stextbox]Pe cele trei hectare sunt aproape toate plantele care se pot cultiva în zona noastră. Are şi plante ocrotite de lege, cum ar fi  Taxus Bacata. „Cred că tipul de cedru pe care îl am în grădină nu este în Grădina Botanică din Cluj. Am stârnit invidie, nu se  poate în România fără asta”, spune Moceanu, râzând. A făcut două sectoare, unul de frumos, de peisagistică şi unul de plante  productive şi pomi fructiferi, pe care le-a întrepătruns în peisaj. Părul sălbatic era aici şi l-a lăsat, i-a plăcut grandoarea lui,  monumetalitatea lui naturală. „Aici e ca un perpetuum mobile, nu termin niciodată, dar plus sau minus, cam în felul ăsta  arată grădina de vreo trei ani. Sunt pus la curent cu noutăţile, cu noile tehnologii, altfel nu se poa¬te. Am ajuns să fiu aşa de  specializat în domeniul ăsta, că aş putea să dau eu lecţii altora, chiar vin la mine profesionişti de marcă care îmi cer sfaturi.”

Peisagistica, o meserie de viitor

Peisagistica, pe lângă pasiune, talent, este şi o joacă, „dar una serioasă. Este ştiinţa care te învaţă şi te obligă să amenajezi un  spaţiu cu plante care decorează tot timpul anului prin tulpină, frunză, floare sau fruct. O grădină, un parc, o pădure, o  imensitate pe care oricând o priveşti să te încânte. Pe vremea socialismului nu i se dădea aşa importanţă, dar este o meserie  antică, dacă ne gândim la marile curţi, la palate, unde erau în prim-plan asemenea amenajări, sau dacă ne gândim la Grădinile  Suspendate ale Semiramidei. Este o meserie de trecut, de prezent şi de mare viitor”, spune Mocean, cu toată convingerea.

Valoarea grădinii sale este inestimabilă în ochii celor avizaţi. Gavril are o legătură fantastică cu plantele, le vede, se uită la poziţia lor, îşi dă seama dacă suferă de ceva, dacă au anumite nevoi. Le tratează aşa cum fac doctorii şi satisfacţia e mare când le vede sănătoase. A ajuns să le cunoască mai bine decât pe propriii copii. „Plantele nu comentează. Am încercat să transmit pasiunea asta şi copiilor mei, dar nu cred că am reuşit. Tineretul de azi, mi-e greu să recunosc, dar mi se pare că şi-a pierdut simţul estetic, sunt mai puţin sensibili la frumos, la curat, are preocupări mai minore decît aveam noi. Nepoţelul meu de un an şi trei luni se pare că mă va moşteni, totuşi”, zice Gavril, cu speranţă în glas.

Trandafirii de aici îi creşte pentru sufletul său, dar din ei şi comercializează, şi banii câştigaţi tot în trandafiri îi bagă. Întreţinerea lunară a grădinii îl costă 1.000 de euro, bani pe care îi are din vânzarea de trandafiri. Asta, însă, este doar pe perioada verii. Pe viitor vrea să se extindă, a început deja lucrări, vrea să facă fac trei lacuri, în cascadă. „Să fie ce lăsa moştenire urmaşilor.” Seceta de anul acesta l-a afectat şi pe el, cam 15 % din plantele mici din pepinieră i-au murit.

„Fiecare zi este pentru mine o sărbătoare, când mă scol şi deschid ochii şi îmi privesc grădina. Nu se poate o sărbătoare mai înălţătoare decât asta”, Gavril Mocean.

Mai jos puteți vizualiza o galerie foto realizată de Alexandru Pop, cu trandafirii lui Gavril Mocean
[nggallery id=69]